Interviu Chirilă Victor – România pentru Basarabia

Situaţia din Basarabia (Republica Moldova) trebuie să reprezinte pentru România un interes mult mai mare. Nu ne leagă de această ţară mică doar sentimente patriotice, istorice, dar există şi o legătură simbolică, omenească. În planurile de politică externă România a acordat o atenţie sporită situaţiei din Basarabia. Au fost oferite burse de şcolarizare tinerilor, cetăţenie română mai multor moldoveni, fonduri de la bugetul de stat (nu a fost o sumă imensă, dar importantă).

În acest moment, în ţară de desfăşoară o campanie de strângere de semnături, pentru a propune o măsură legislativă ce are menirea de a confirma existenţa comună dintre Basarabia şi România. O deschidere a graniţelor şi o circulaţie mai liberă între aceşti cetăţeni este necesară. Sub denumirea “Acţiunea 2012”, un număr de ONG-uri şi voluntari doresc să strângă 200.000 de semnături de la cetăţenii români, pentru a confirma o aliniere a sentimentelor noastre faţă de existenţa românească a Basarabiei.

Interviul este realizat cu Chirilă Victor, Preşedintele Asociaţiei Voluntarilor, iar coordonatorul proiectului pentru judeţul Iaşi este Doina Grosu. El ne va răspunde despre cum este percepută această iniţiativă în Iaşi şi cât de aproape suntem de Basarabia.

1. De ce Chirilă Victor a dorit să fie parte voluntară a acestei iniţiative şi cum a ajuns aici?

M-am implicat în acest proiect deoarece consider că abuzurile comise de Imperiul Ţarist în 1812 şi URSS in 1940 nu pot fi uitate. În ambele momente Basarabia a fost pur şi simplu anexată în urma unor negocieri dintre două super puteri militare. O astfel de atitudine cotropitoare a unei puteri superioare din punct de vedere militar  asupra unui stat mic este inacceptabilă. De asemeni statutul de “teritoriu oferit la schimb” al unui ţinut românesc este de neconceput pentru mine. De aceea am decis să mă implic cât pot de mult şi să îndrept această anomalie.

2. Care este percepţia publicului din Basarabia faţă de iniţiativa voastră? crede în ea?

În 2009 la Chişinău, moldovenii au ieşit în stradă riscându-şi viaţa şi au cerut Unirea. O dovadă mai clară decât acesta pentru a demonstra dorinţa de unire a moldovenilor, nu am.

3. Semnăturile colectate pot fi o confirmare clară că România doreşte o Basarabie mai aproape, fără graniţe închise? Aderă publicul român la scopul vostru şi în acelaşi timp la scopul nostru comun?

Bineînteles, este cea mai paşnică şi democratică modalitate de a demonstra că poporul român nu doreşte sa fie împărţit în două state. Orice copil român ştie că primul nostru ideal ca popor a fost să ne Unim. Poporul român încă nu şi-a încheiat Unirea. Astfel ne bucurăm de o largă simpatie din rândul populaţiei care ne încurajează şi sprijină în fiecare zi.

4. Câte semnături au fost strânse până în acest moment în Iaşi şi la nivel naţional?

Până duminică 23 iunie la nivel naţional s-au strâns 70673 semnături, iar din judeţul Iaşi se strânseseră 3500 de semnături. De remarcat că judeţul Iaşi este pe primul loc în ţară după Bucureşti. Situaţia actualizată săptămânal o găsiţi aici: http://basarabia-acasa.ro/situatia-pe-judete/.

5. Ce va conţine mai exact iniţiativa voastră legislativă şi care credeţi că va fi deznodământul?

Cele mai importante prevederi ale acestei legi sunt: înfiinţarea unui departament în subordinea Primului Ministru cu scopul de a se ocupa de strategiile pentru cel de-al doilea stat românesc, obţinerea mai uşoară a vizelor de intrare în România cetăţenilor din Republica Moldova, precum şi integrarea în viaţa socio-culturală a românilor de peste Prut.

6. Este unirea cu Basarabia un ideal prea neadecvat timpurilor noastre? Este tipul acesta de „diplomaţie publică” folosit de voi, prin strângerea de semnături, un prim pilon de confirmare şi susţinere a acestui ideal?

Singurul lucru neadecvat îl reprezintă atitudinea mai autoritară a Rusiei. De fiecare dată când doreşte să-şi impună punctul de vedere foloseşte organizaţii teroriste din Transnistria pe care le finanţează pentru a destabiliza politic Republica Moldova. Pe lângă deja ştiutul şantaj al gazelor naturale. Da, această campanie de strângere de semnături dorim să reprezinte un prim pas în unirea cu Republica Moldova.

7. Cine mai susţine iniţiativa voastră şi ce probleme aţi întâmpinat până acum?

Noi cel mai mult ne dorim ca prin această campanie să aratăm că poporul român îşi doreşte Unirea. Poporul român este cel mai important factor de susţinere. Peste 100 de parlamentari din actualul Legislativ au semnat Pactul pentru Basarabia. Spaţiul de aici este mult prea scurt pentru a enumera toate personalităţile care susţin această campanie. Mă refer nu numai la personalităţile în viaţă, ci şi la cele care nu se mai află printre noi, deoarece acest ideal al românilor este vechi de secole.

8. Ce trebuie să mai cunoască publicul român despre acest proiect şi care vor fi următorii paşi?

Acest proiect reprezintă cel mai important exerciţiu democratic din primii 23 de ani de democraţie. Societatea civilă are ocazia de a se “trezi” cu ajutorul acestui ideal de unire şi poate (sperăm) că va fi capabilă să taxeze orice derapaj al clasei politice.

9. Care este mesajul tău pentru generaţia noastră, de aici şi de peste Prut, faţă de situaţia Basarabiei şi o posibilă reafirmare naţională unitară?

Aşa cum spuneam şi la întrebarea anterioară, noi românii avem marea ocazie de a crea o societate civilă unită. În întreaga ţară (inclusiv Moldova) grupuri de tineri încep să se cunoască să colaboreze, la fel şi diferite ONG-uri, închegându-se astfel o structură naţională. Niciodată în primii 23 de ani de democraţie nu s-a mai întâmplat acest lucru. Cu toţii sunt voluntari, cu toţii se implică pentru că simt că fac un lucru bun pentru ţară. Ei sunt patrioţi, iar aceşti patrioţi vor aduce schimbarea, atât de aşteptată, în România.

 

Hayek şi etica constituţionalismului

Şi pentru că s-a vorbit despre o posibilă nouă Constituţie, redau aici trei fragmente dintr-o lucrare celebră a lui Hayek (Constituţia Libertăţii). Dacă luăm în considerare situaţia actuală, ne dăm seama cât de „particularizată” va fi noua lege fundamentală, totul fiind pus pe ideea (în mintea legiuitorilor de comisii speciale): „ce mai trebuie ca să ne fie bine?” Din punctul meu de vedere, o Constituţie este un set de filosofii politice, nu un fel de emergenţă de tehnicitate care spune la fiecare cum va centra şi cum va da cu capul în mingea asta pătrată, numit statul român. Când propui pentru Constituţie modele de subordonare şi verificare (aşa le numesc ei), totul este clar, nu va exista stat de drept. Parlamentul cu puteri enorme (ascuns sub tirania majorităţii – aceea de 35% dintre cetăţeni, care se spune că vin la vot), că Justiţia mai trebuie să fie cumva subordonată, atunci nu vorbim de lege fundamentală, ci de una foarte circumspectă şi pragmatică din motive personale ale politicienilor.

A. “Întâia maximă a unui stat liber este aceea că legile trebuie făcute de un grup de oameni şi administrate de un alt grup; cu alte cuvinte, caracterul legislativ şi cel judiciar trebuie menţinute separate. Când aceste funcţii sînt reunite în aceeaşi persoană sau adunare, se emit legi particulare pentru cazuri particulare, adesea izvorâte din motive parţiale şi dirijate către scopuri personale; când ele sînt menţinute separate, legile generale sînt făcute de un grup de oameni, fără ca ei să prevadă la cine se vor referi ele; iar o dată făcute, ele trebuie aplicate de către celălalt grup, indiferent cine vor fi cei afectaţi […] Când părţile şi interesele ce urmau a depinde de legi erau cunoscute, simpatia legiuitorilor se îndrepta inevitabil într-o parte sau alta; iar dacă nu ar exista nici reguli fixe care să le călăuzească deciziile, nici puteri superioare care să le controleze dezbaterile, aceste înclinaţii ar influenţa integritatea justiţiei publice. Consecinţa ar fi aceea că supuşii unei astfel de constituţii ar trăi fie în lipsa unor legi constante, adică fără reguli prestabilite de adjudecare, fie sub legi făcute pentru persoane particulare, marcate de contradicţiile şi inechităţile mobilurilor cărora le datorează originea.

B. Prin separarea între funcţia legislativă şi cea judecătorească, în ţara noastră s-au luat măsuri efective de protecţie împotriva acestor pericole. Parlamentul nu cunoaşte indivizii cărora li se vor aplica actele sale, nu are înaintea sa nici cazuri particulare, nici tabere, nu serveşte nici unor scopuri private: în consecinţă, hotărârile sale vor fi inspirate de consideraţii privind efectele şi tendinţele universale, care vor produce întotdeauna reglementări imparţiale şi în general avantajoase.” (William Paley, în Hayek – Constituţia Libertăţii, pp. 191-192)

C. “De aceea, ideea unei constituţii implică nu doar ierarhia autorităţilor sau a puterilor, ci şi ierarhia regulilor sau a legilor: cele care reprezintă un grad mai înalt de generalitate şi provin de la o autoritate superioară ar urma să controleze conţinutul deciziilor mai specializate, adoptate de către o autoritate delegată.” (p. 197)