RSS

Arhivele lunare: Iunie 2013

Interviu Chirilă Victor – România pentru Basarabia

Situaţia din Basarabia (Republica Moldova) trebuie să reprezinte pentru România un interes mult mai mare. Nu ne leagă de această ţară mică doar sentimente patriotice, istorice, dar există şi o legătură simbolică, omenească. În planurile de politică externă România a acordat o atenţie sporită situaţiei din Basarabia. Au fost oferite burse de şcolarizare tinerilor, cetăţenie română mai multor moldoveni, fonduri de la bugetul de stat (nu a fost o sumă imensă, dar importantă).

În acest moment, în ţară de desfăşoară o campanie de strângere de semnături, pentru a propune o măsură legislativă ce are menirea de a confirma existenţa comună dintre Basarabia şi România. O deschidere a graniţelor şi o circulaţie mai liberă între aceşti cetăţeni este necesară. Sub denumirea “Acţiunea 2012”, un număr de ONG-uri şi voluntari doresc să strângă 200.000 de semnături de la cetăţenii români, pentru a confirma o aliniere a sentimentelor noastre faţă de existenţa românească a Basarabiei.

Interviul este realizat cu Chirilă Victor, Preşedintele Asociaţiei Voluntarilor, iar coordonatorul proiectului pentru judeţul Iaşi este Doina Grosu. El ne va răspunde despre cum este percepută această iniţiativă în Iaşi şi cât de aproape suntem de Basarabia.

1. De ce Chirilă Victor a dorit să fie parte voluntară a acestei iniţiative şi cum a ajuns aici?

M-am implicat în acest proiect deoarece consider că abuzurile comise de Imperiul Ţarist în 1812 şi URSS in 1940 nu pot fi uitate. În ambele momente Basarabia a fost pur şi simplu anexată în urma unor negocieri dintre două super puteri militare. O astfel de atitudine cotropitoare a unei puteri superioare din punct de vedere militar  asupra unui stat mic este inacceptabilă. De asemeni statutul de “teritoriu oferit la schimb” al unui ţinut românesc este de neconceput pentru mine. De aceea am decis să mă implic cât pot de mult şi să îndrept această anomalie.

IASI(TeCaFi 278

2. Care este percepţia publicului din Basarabia faţă de iniţiativa voastră? crede în ea?

În 2009 la Chişinău, moldovenii au ieşit în stradă riscându-şi viaţa şi au cerut Unirea. O dovadă mai clară decât acesta pentru a demonstra dorinţa de unire a moldovenilor, nu am.

3. Semnăturile colectate pot fi o confirmare clară că România doreşte o Basarabie mai aproape, fără graniţe închise? Aderă publicul român la scopul vostru şi în acelaşi timp la scopul nostru comun?

Bineînteles, este cea mai paşnică şi democratică modalitate de a demonstra că poporul român nu doreşte sa fie împărţit în două state. Orice copil român ştie că primul nostru ideal ca popor a fost să ne Unim. Poporul român încă nu şi-a încheiat Unirea. Astfel ne bucurăm de o largă simpatie din rândul populaţiei care ne încurajează şi sprijină în fiecare zi.

4. Câte semnături au fost strânse până în acest moment în Iaşi şi la nivel naţional?

Până duminică 23 iunie la nivel naţional s-au strâns 70673 semnături, iar din judeţul Iaşi se strânseseră 3500 de semnături. De remarcat că judeţul Iaşi este pe primul loc în ţară după Bucureşti. Situaţia actualizată săptămânal o găsiţi aici: http://basarabia-acasa.ro/situatia-pe-judete/.

IASI(TeCaFi 276

5. Ce va conţine mai exact iniţiativa voastră legislativă şi care credeţi că va fi deznodământul?

Cele mai importante prevederi ale acestei legi sunt: înfiinţarea unui departament în subordinea Primului Ministru cu scopul de a se ocupa de strategiile pentru cel de-al doilea stat românesc, obţinerea mai uşoară a vizelor de intrare în România cetăţenilor din Republica Moldova, precum şi integrarea în viaţa socio-culturală a românilor de peste Prut.

6. Este unirea cu Basarabia un ideal prea neadecvat timpurilor noastre? Este tipul acesta de „diplomaţie publică” folosit de voi, prin strângerea de semnături, un prim pilon de confirmare şi susţinere a acestui ideal?

Singurul lucru neadecvat îl reprezintă atitudinea mai autoritară a Rusiei. De fiecare dată când doreşte să-şi impună punctul de vedere foloseşte organizaţii teroriste din Transnistria pe care le finanţează pentru a destabiliza politic Republica Moldova. Pe lângă deja ştiutul şantaj al gazelor naturale. Da, această campanie de strângere de semnături dorim să reprezinte un prim pas în unirea cu Republica Moldova.

Mireasa

7. Cine mai susţine iniţiativa voastră şi ce probleme aţi întâmpinat până acum?

Noi cel mai mult ne dorim ca prin această campanie să aratăm că poporul român îşi doreşte Unirea. Poporul român este cel mai important factor de susţinere. Peste 100 de parlamentari din actualul Legislativ au semnat Pactul pentru Basarabia. Spaţiul de aici este mult prea scurt pentru a enumera toate personalităţile care susţin această campanie. Mă refer nu numai la personalităţile în viaţă, ci şi la cele care nu se mai află printre noi, deoarece acest ideal al românilor este vechi de secole.

8. Ce trebuie să mai cunoască publicul român despre acest proiect şi care vor fi următorii paşi?

Acest proiect reprezintă cel mai important exerciţiu democratic din primii 23 de ani de democraţie. Societatea civilă are ocazia de a se “trezi” cu ajutorul acestui ideal de unire şi poate (sperăm) că va fi capabilă să taxeze orice derapaj al clasei politice.

9. Care este mesajul tău pentru generaţia noastră, de aici şi de peste Prut, faţă de situaţia Basarabiei şi o posibilă reafirmare naţională unitară?

Aşa cum spuneam şi la întrebarea anterioară, noi românii avem marea ocazie de a crea o societate civilă unită. În întreaga ţară (inclusiv Moldova) grupuri de tineri încep să se cunoască să colaboreze, la fel şi diferite ONG-uri, închegându-se astfel o structură naţională. Niciodată în primii 23 de ani de democraţie nu s-a mai întâmplat acest lucru. Cu toţii sunt voluntari, cu toţii se implică pentru că simt că fac un lucru bun pentru ţară. Ei sunt patrioţi, iar aceşti patrioţi vor aduce schimbarea, atât de aşteptată, în România.

2013-06-14 14.03.26

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 06/30/2013 în Interviu

 

Etichete: , , , , , ,

Hayek şi etica constituţionalismului

Şi pentru că s-a vorbit despre o posibilă nouă Constituţie, redau aici trei fragmente dintr-o lucrare celebră a lui Hayek (Constituţia Libertăţii). Dacă luăm în considerare situaţia actuală, ne dăm seama cât de „particularizată” va fi noua lege fundamentală, totul fiind pus pe ideea (în mintea legiuitorilor de comisii speciale): „ce mai trebuie ca să ne fie bine?” Din punctul meu de vedere, o Constituţie este un set de filosofii politice, nu un fel de emergenţă de tehnicitate care spune la fiecare cum va centra şi cum va da cu capul în mingea asta pătrată, numit statul român. Când propui pentru Constituţie modele de subordonare şi verificare (aşa le numesc ei), totul este clar, nu va exista stat de drept. Parlamentul cu puteri enorme (ascuns sub tirania majorităţii – aceea de 35% dintre cetăţeni, care se spune că vin la vot), că Justiţia mai trebuie să fie cumva subordonată, atunci nu vorbim de lege fundamentală, ci de una foarte circumspectă şi pragmatică din motive personale ale politicienilor.

A. “Întâia maximă a unui stat liber este aceea că legile trebuie făcute de un grup de oameni şi administrate de un alt grup; cu alte cuvinte, caracterul legislativ şi cel judiciar trebuie menţinute separate. Când aceste funcţii sînt reunite în aceeaşi persoană sau adunare, se emit legi particulare pentru cazuri particulare, adesea izvorâte din motive parţiale şi dirijate către scopuri personale; când ele sînt menţinute separate, legile generale sînt făcute de un grup de oameni, fără ca ei să prevadă la cine se vor referi ele; iar o dată făcute, ele trebuie aplicate de către celălalt grup, indiferent cine vor fi cei afectaţi […] Când părţile şi interesele ce urmau a depinde de legi erau cunoscute, simpatia legiuitorilor se îndrepta inevitabil într-o parte sau alta; iar dacă nu ar exista nici reguli fixe care să le călăuzească deciziile, nici puteri superioare care să le controleze dezbaterile, aceste înclinaţii ar influenţa integritatea justiţiei publice. Consecinţa ar fi aceea că supuşii unei astfel de constituţii ar trăi fie în lipsa unor legi constante, adică fără reguli prestabilite de adjudecare, fie sub legi făcute pentru persoane particulare, marcate de contradicţiile şi inechităţile mobilurilor cărora le datorează originea.

B. Prin separarea între funcţia legislativă şi cea judecătorească, în ţara noastră s-au luat măsuri efective de protecţie împotriva acestor pericole. Parlamentul nu cunoaşte indivizii cărora li se vor aplica actele sale, nu are înaintea sa nici cazuri particulare, nici tabere, nu serveşte nici unor scopuri private: în consecinţă, hotărârile sale vor fi inspirate de consideraţii privind efectele şi tendinţele universale, care vor produce întotdeauna reglementări imparţiale şi în general avantajoase.” (William Paley, în Hayek – Constituţia Libertăţii, pp. 191-192)

C. “De aceea, ideea unei constituţii implică nu doar ierarhia autorităţilor sau a puterilor, ci şi ierarhia regulilor sau a legilor: cele care reprezintă un grad mai înalt de generalitate şi provin de la o autoritate superioară ar urma să controleze conţinutul deciziilor mai specializate, adoptate de către o autoritate delegată.” (p. 197)

 

Etichete: , , , , ,

Interviu Paula Timaru– o literatură nouă şi comunitatea LGBT

Urmărind evenimentele cotidiene şi dezbaterile, poate mai bine spus, seria întreagă de opinii şi părerisme, cu privire la nevoia de a accepta căsătoriile între persoanele de acelaşi sex, am decis să realizez un interviu cu o colegă, care de ceva timp scrie despre aceste realităţi, în mici nuvele, cu poveşti de dragoste despre persoanele gay.

Cotidianul a fost supus unor continue manifestări asupra acestui subiect. Până şi politicienii şi-au lăsat amprenta cu unele iniţiative de a formula în noua Constituţie a României, un articol care să nu pună în dificultate căsătoria între persoanele din comunitatea LGBT. Că se urmăreşte trendul european (vezi exemplul Franţei) sau e o formă de a ne arăta extremele toleranţei posibile, trebuie să punem în balanţă unele compromisuri. De aceea, Paula Timaru, care are două cărţi publicate, “Incomplete feelings” şi „Eu, el…Noi”, cu poveşti de dragoste şi viaţă între persoane de acelaşi sex, dar fiind şi o susţinătoare a comunităţii LGBT, ne va răspunde la câteva întrebări pe această temă.

  1. Cum de ai dorit să scrii despre persoanele gay? Cine este Paula Timaru şi de unde această dorinţă literară?

Buna, eu sunt Paula Timaru am 26 de ani și de câțiva ani sunt preocupată de subiectul gay în societate și comunitatea LGBT, fiind o susținătoare a acesteia.

Pasiunea mea pentru acest subiect a început odată cu descoperirea culturii japoneze unde relațiile între persoanele de același sex sunt întâlnite atât în literatură cât și în filme, manga (benzi desenate japoneze) și anime (desene animate). Scriu despre gay, deoarece la noi în țară subiectul este încă tabu, iar societatea nu recunoaște relațiile între persoanele de acelaşi sex ca fiind „normale”, deși ele sunt la fel ca oricare altă relație existentă între bărbați și femei. Percepția greșită, ignoranța și lipsa de informare a majorității fac ca lucrurile să pară mult mai complicate decât sunt ele în realitate.

Prin ceea ce scriu doresc să aduc la cunoștința societății că aceste persoane există și ne pot fi prieteni, frați, rude, colegi de lucru fără ca noi să știm. Ei sunt la fel de „normali” ca și noi, însă nu se percep așa din cauza societății în care trăim și modelelor cărora ne raportăm.

  1.  Ai scris două mici volume, Incomplete Feelings şi Eu, El…Noi (apărută anul acesta). În care dintre ele te regăseşti mai mult şi care este tema centrală a poveştii?

Am inceput să scriu despre gay mici texte pe care nu le-am publicat, ci doar am exersat ca  să vad exact ce stil mă reprezintă.  După prima publicare a unei cărți cu acest subiect scrisă în stil nipon, în limba engleza în 2008, am luat o pauza de câțiva ani în care am încercat să îmi redefinesc stilul literar și astfel am ajuns în acest an sa public o carte în limba română, scrisă la persoana întâi singular față de cea din 2008, scrisă la persoana treia. Mă reprezintă mult mai bine acest stil și mă bucur că  am reușit să fac acest pas.

IMG_0927

Ma regăsesc în Eu, El… Noi, fiind și prima scrisă în limba română, cu personaje de origine română și acțiunea ce se desfășoară în țara noastră, ceea ce a mirat pe mulți dintre cititorii cărții. În carte este vorba despre doi bărbați tineri ce trăiesc o poveste de dragoste care întâmpină numeroase obstacole, este plină de incertitudini, dar care ajunge să aibă un final fericit.

  1. Are literatura de acest gen priză la publicul român? Există mai mulţi scriitori în ţară care se preocupă de asta?

Are priză și nu prea. Lumea nu este obișnuită și evită acest subiect invocând diverse motive. Tema prinde la publicul feminin, femeile hetero fiind ceva mai tolerante decât bărbații și mai deschise spre noutate.  Și cei din comunitatea LGBT, bărbații în special, au prezentat un interes crescut față de subiect, deoarece aceasta îi vizează în mod direct.

În ceea ce privește a doua întrebare, nu aș putea spune cu exactitate dacă mai sunt la ora actuală alte persoane în țară care  scriu despre acest subiect. Este foarte posibil să fie persoane și eu să nu fi auzit de ele, cum este la fel posibil să nu mai fie alte persoane. Ar fi frumos ca cei care mai scriu pe bloguri să încerce să își publice lucrările de acest gen.

  1. Ştiind că eşti conectată la activitatea de forum a comunităţii LGTB din România, ne poţi spune cât de compactă este ea şi dacă reprezintă un atuu pentru ei? O putem noi numi „comunitate”?

Nu sunt conectată chiar la toată activitatea, fac parte din câteva grupuri de socializare, unde majoritatea îmi sunt prieteni nu doar pe Facebook. Ce pot să spun, pe grupuri se discută, se fac dezbateri pe subiecte, iar cei care sunt mai apropiați ca distanță se întâlnesc și față în față.  Există de asemenea și răuvoitori în grupuri care își bat joc de ceilalți din comunitate deși și acele persoane sunt din comunitate. Răutatea primează peste tot în societate indiferent de cât de uniți suntem.

IMG_1153

  1. S-au purtat discuţii, în ţară, în ultima perioadă pe problema recunoaşterii unor drepturi pentru persoanele comunităţii LGBT. Cum ţi s-au părut acele dezbateri şi ce mai poate fi clarificat în privinţa lor, luând în context situaţia din celelalte ţări europene?

Am văzut discuțiile și răutățile de la noi din țară. Nu doresc să mă pronunț în legătură cu regimul politic din țara noastră deoarece sunt apolitică, însă luând în calcul persoanele care au făcut declarații jignitoare la adresa comunității sau a altor membrii, a fost foarte urât din partea lor, lipsa bunului simț și a respectului față de celălalt lipsește cu desăvărșire.

După ce au fost probleme cu formularea legii din Constituție, cu uniunea femeie – bărbat, într-un final Comisia a respins legea, iar aceasta a fost reformulată astfel: Articolul 48, alineatul (1) din actuala Constituţie are următorul conţinut: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”.

Celelate țări se mișcă mai bine și mai repede decât țara noastră. Este inadmisibil să discriminezi o persoană care se naște nu devine  homosexuală sau  heterosexuală, însă acest lucru încă nu este înțeles la noi în țară tot din cauza ignoranței în care alegem să trăim.  Se pare că, încă, nu avem și legea care să interzică discriminarea pe baza orientării sexuale. Ar trebui totuși introdusă și la noi, nu este ceva astronomic, ci pur și simplu o necesitate.

  1. Există în planurile tale de viitor şi alte iniţiative de publicare a unor volume despre relaţiile dintre persoanele gay sau altceva în această direcţie?

Desigur, chiar acum lucrez la continuarea cărții publicate în acest an. Cei care au citit cartea și mi-au oferit feedback doresc să afle mai multe  despre unul dintre protagoniști. Am să încerc să o fac captivantă și pe placul cititorilor.

  1. Ne poţi spune cum vezi reacţia altor state de a da mai multă libertate comunităţilor LGBT, în mod special, o lege care să le permită căsătoria? Ce mai poate reprezenta familia în acest context?  Familia poate fi constituită „obligatoriu” între un bărbat şi o femeie?

Parteneriatele civile, cum au fost numite, mi se par foarte binevenite, atât timp cât termenul „căsătorie” îi deranjează pe majoritatea vizual și auditiv. Este un pas important pentru tinerii LGBT și nu numai. Personal sunt în favoarea legalizării căsătoriilor între persoanele de același sex, cât și a adopțiilor.

Familia arhaică constituită dintre bărbat și o femeie este mai mult o stereotipie din punctul meu de vedere. Familia indiferent de natura conceperii ei trebuie să fie aproape de tine ca și individ, să te susțină, să te iubească necondiționat și să te ajute indiferent de situație. Dacă nici la familia proprie nu putem apela când avem nevoie, atunci ce ne facem? Multe familii „normale” (bărbat-femeie) sunt disfuncționale, copiii sunt neglijați, nu au parte de o educație minimă sau de condiții de dezvoltare propice (părinți alcoolici, agresivi, abuzatori etc.).

  1. Care este mesajul tău pentru generaţia noastră, a tinerilor care în acest moment iau parte la dezbaterile despre drepturile LGBT? E nevoie de mai multă toleranţă?

Să își expună punctul de vedere fără nici un fel de temere și să militeze pentru o societate mai deschisă și mai tolerantă. Să nu le fie teamă de ceilalți și să își aducă aminte că schimbarea începe cu ei, altcineva nu o să schimbe în locul lor ceea ce ei își doresc. Cât despre toleranță ce pot sa zic, tot timpul este loc de mai bine.

 
2 comentarii

Scris de pe 06/22/2013 în Interviu

 

Etichete: , , , , ,

Tracitas atque Latinitas

IMG_0920

De ceva vreme, în Iaşi, apare o revistă de popularizare a culturii şi civilizaţiei traco-latine. Sub coordonarea profesorului de latină şi greacă veche, Ilie Istrati. Revista „Tracitas atque Latinitas” îşi propune să redescopere istoria, cultura, tradiţiile, limba şi sărbătorile poporului traco-dac, dar şi a părinţilor romani şi latini. Cine este pasionat de istoria antică, de cum a reuşit Imperiul Roman să îşi impună rostul civilizator, aici se pot găsi informaţii şi imagini la îndemâna tuturor.

Fiind unul dintre colaboratorii acestei reviste, până acum am scris despre virtuţile cetăţenilor romani, un sistem pentru statutul social pe care Imperiul Roman l-a promovat prin cetăţenii săi. Lista întreagă de virtuţi şi toate însuşirile acestora au definit caracterul lor de-alungul timpului.

“Virtue, in their view (roman view), is exercised appropriately within some sphere of public activity, could greatly benefit a community and simultaneously enhance the reputation of the virtuous individual.”

(Elizabeth Forbis – Municipal Virtues in the Roman Empire: the evidence of Italian Honorary Inscriptions)

Ultimul număr al revistei l-am dedicat scrierilor lui Cicero. Am tratat problemele dreptăţii şi ale justiţiei în discursurile pe care Cicero le-a ţinut în numele unor cetăţeni romani de la acea vreme. Ce este dreptatea şi cine trebuie să o facă? Ce fel de proces este justiţia? Sunt doar două întrebări la care m-am oprit. Despre acest Cicero, un homo universalis, cum era numit ştim că şi-a dedicat înţelepciunea apărării celor care erau abuzaţi de nedreptăţile societăţii romane. Cicero punea toate aceste virtuţi şi credea în ele prin valoarea îndatoririi publice pe care fiecare trebuia  să o aibă.

În revista „Tracitas atque Latinitas” mai pot fi citite texte despre agricultura romană, despre familia romană, filosofia, literatură şi poezia, oraşe, cetăţi şi zei.

IMG_0924

 

Etichete: , , , , , , , ,

Interviu – mediul rural și activitatea didactică

În urmă cu ceva timp am participat la un training internațional în contextul Youth in Action pe tema “PBA Go Internationally with rural youth”. Scopul întâlnirii unui grup de tineri din zece țări diferite a fost să identifice nevoile celor din mediul rural și să propună activități la care aceștia să participe. Mediul rural are într-o proporție considerabil de mare aceleași caracteristici în mai multe țări europene: distanța de orașele mari, principala activitate este agricultura, nu există un nivel al educației ridicat, colectarea gunoaielor și reciclarea acestora este o problemă, dar și nivelul sărăciei din familii, violența mare.

Vă propun în această direcţie, un interviu realizat cu trei tinere profesoare, Andreea Apetrăchioaiei, Pavel Mirela, Oana-Gabriela Moraru, fiecare desfăşurându-şi activitatea în câte o localitate din mediul rural. Sunt exemple de bune practici, de intenții didactice inovative și deschise către o educație mai bună în zone unde puțini ar dori să fie activi. Apreciez inițiativele celor care își dedică timpul și creativitatea educării tinerilor, copiilor şi tocmai din acest motiv prin interviul de față doresc să fac cunoscută activitatea lor și astfel să fie un exemplu bun de urmat pentru alți tineri din generația noastră.

De ceva timp lucrați alături de copii. Care este percepția lor față de activitatea voastră? Cum v-ar prezenta și caracteriza ei? În ce localitate profesați și de ce tocmai acolo?

Andreea Apetrăchioaiei:

Copiii nu prea au înţeles prezenţa unui profesor care vine tocmai din Iaşi pentru ei. Predau la Şcoala Gimnazială Hîrtoape şi cel mai apropiat oraş este Paşcani, aşa că toţi se aşteptau să fiu de acolo. Copiii m-ar caracteriza drept un profesor cu care se poate discuta deschis, care acceptă sugestii şi care face posibil să le transmită valori, dincolo de bagajul informaţional. Ei ştiu foarte clar, sau simt, care profesor e bine pregătit sau nu, iar modul în care asimilează ei prezenţa profesorului în viaţa lor depinde mult de acest aspect. Consider că m-au „asimilat”. Mai mult decât atât, ei ştiu că nu mă supăr niciodată dacă trebuie să le explic de mai multe ori până îi fac să înţeleagă.

Pavel Mirela:

Anul 2008 a fost începutul carierei mele. Au trecut deja patru ani şi îmi dau seama că au trecut foarte repede. Au fost nişte ani frumoşi cu rezultate şcolare bune. Pot să spun că m-am ataşat foarte mult de elevii mei. Prin prisma meserii pe care o am, le-am permis elevilor sa depăşească bariera dintre profesor si elev, acea distanţă pe care unii profesori o au faţă de elevi, însă la mine e diferit; elevii îmi pot spune orice, comunicăm foarte bine şi acest lucru ne aduce benefiici atât mie ca profesor cât şi lor, elevilor. Elevii sunt încântaţi şi dornici de activităţile pe care eu le desfăşor, sunt interesaţi şi se implică cu tot sufletul în toate activităţile, iar dacă ar fi după ei nu aş mai pleca din şcoală. Profesez în localitatea Şipote. De ce tocmai acolo? Bună întrebare! Deoarece în oraş nu sunt posturi suficiente pentru toţi şi atunci cineva trebuie să meargă şi în mediul rural.

foto mirela interviu

Oana-Gabriela Moraru:

Lucrez de numai un an în acest domeniu şi simt că lucrez de o viaţă. Copiii îmi sunt alături mereu, sunt atraşi de activităţile frumoase pe care le realizăm, fiind totodată ceva nou pentru ei dar şi atrăgător. Aceste lucruri mici pe care le facem sunt pentru ei deosebite rugându-mă deseori să mai rămânem o oră sau chiar două la şcoală. Este minunat să-i vezi pe ei atât de încântaţi si fericiţi. Pur şi simplu mă încarcă cu energie pozitivă!

Copiii sunt foarte mulţumiţi de mine, atât ei cât şi părinţii lor, spunând că o dată cu venirea mea aici, copiii lor sunt mult mai veseli, au învăţat multe, sunt mai dornici de a învăţa şi nu în ultimul rând mai dornici de a veni la şcoală, spunând că ei se pornesc cu o oră înainte. Copiii cred că m-ar caracteriza ca fiind o persoană plină de viaţă, care îi iubeşte enorm, le este alături şi le ascultă toate necazurile, o persoană care îi ajută şi le dă sfaturi bune şi ca fiindu-le deja o a doua mamă. A trecut puţin timp de când ne cunoaştem însă între noi s-a creat deja o relaţie foarte strânsă. Lucrez în satul Libertatea (judeţul Botoşani) datorită faptului că este satul meu natal, însă în urma acestui timp petrecut alături de copilaşi aş avea mult mai multe motive.

Am încercat să construiesc o altă definiție pentru mediul rural, diferită de cea oferită de DEX. Ne puteți spune ce reprezintă pentru voi mediul rural și cum poate fi el definit? Ce caracteristici prezintă și care îi sunt nevoile?

Andreea Apetrăchioaiei:

Mediul rural reprezintă locul care e prea departe de domiciliul meu, dar care şi-a găsit un loc special în inima mea datorită oamenilor minunaţi pe care îi are. Mediul rural îşi păstrează reticenţa faţă de nou sau modern din dorinţa de a conserva un anumit modus vivendi, dar e un spaţiu care poate fi modelat şi îndreptat spre inovaţie datorită oamenilor care se implică şi se dedică acestei cauze. Nevoile financiare rămân preponderente şi se simte absenţa fondurilor în implementarea multor demersuri, mai ales educaţionale. Cu toate acestea, satul rămâne un loc unde mai există respect pentru profesor, iar satisfacţiile profesionale sunt şi mai mulţumitoare când observi că prin munca elevilor şi a ta obţii rezultate egale sau chiar mai bune ca în mediul urban.

Pavel Mirela:

Pentru mine mediul rural reprezintă o a doua casă. Eu am crescut la ţară, deci nu sunt străină de tot ce se întâmplă acolo. Mă bucur de fiecare moment petrecut în mediul rural şi de fiecare dată plec încărcată cu energii pozitive. Nevoile sunt multe, nu stiu cu ce aş putea începe. La şcoala unde lucrez nu există grupuri sanitare în interior, doar o chiuvetă unde copii se pot spăla. Eu ca profesor de educaţie fizică nu am o sală de sport unde să îmi pot desfăşura activitatea, însă asta nu e o piedică în a reuşi să realizăm tot ce ne propunem, improvizăm şi ne adaptăm la condiţiile pe care le avem.

Oana-Gabriela Moraru:

Consider că mediul rural este cel mai prielnic din foarte multe motive. Aici găseşti oameni cu bun simţ şi foarte sufletişti, mediul este benefic pentru o sănătate deplină, siguranţă şi ajutor reciproc. Peste tot sunt astfel de oameni însă în mediul rural este diferit totul. Copiii sunt diferiţi: sunt învăţaţi să se călească prin muncă, acest lucru determinându-i poate să dea dovadă şi de altruism şi îi va ajuta şi pe viitor să treacă cu uşurinţă peste anumite praguri din viaţă pentru că vrând nevrând toţi întâmpinăm dificultăţi pe care trebuie să le depăşim, iar mediul în care convieţuim şi ne formăm este un factor important !

Știm foarte bine că educația este un pilon important pentru consolidarea unei societăți dezvoltate. Ce potențial are mediul rural în acest sens?

Andreea Apetrăchioaiei:

Potenţialul şi şansele există în egală măsură în ambele medii. Copiii de la ţară îşi doresc să studieze, să aibă meserii şi profesii, au aspiraţii, iar comunitatea, prin şcoală şi dascăli, încearcă să îi îndrume pe calea pe care o doresc. În continuare mediul rural oferă viitori adulţi valoroşi pentru societate şi care intră în competiţie cu cei din mediul urban. Nu există discrepanţe sau inegalităţi. Dimpotrivă, nivelul motivaţiei pentru studiu e mai mare la sat datorită posibilităţilor pe care le oferă un parcurs educaţional bun.

Pavel Mirela:

Participarea activă în procesul de educaţie este o condiţie necesară pentru dezvoltarea cu succes a competenţelor propuse şi a abilităţilor de viaţă. Ne preocupăm să oferim elevilor posibilitatea de a-şi dezvolta o serie importantă de competenţe, să-şi dezvolte creativitatea prin participarea  activă la toate activităţile pe care le desfăşurăm în şcoala noastră. Ne mândrim cu elevii din generaţiile trecute, care au ajuns la licee bune din oraş, unii dintre ei sunt la facultate acum şi ne fac cinste cu rezultate bune. În concluzie, nu contează dacă provii din mediu rural atâta timp cât ai profesori buni care să te îndrume spre cele mai înalte culmi.

Oana-Gabriela Moraru:

În mediul rural sunt foarte mulţi copii datorită faptului că oamenii nu au serviciu care să le ocupe tot timpul precum cei din mediul urban pentru care poate, uneori, serviciul este un impediment. Copiii din mediul rural îşi ocupă timpul liber având activităţi total  diferite de cei din mediul urban: internetul lipseşte, anturajul nu există pentru a-i influenţa să facă anumite fapte grave, se joacă fară frică pe toate străzile, cunosc „traiul” mai greu de la ţară, cum s-ar spune.

poza oana interviu

Urmăresc preocupările voastre educaționale, în special pe canalele de socializare media și pot spune că aveți o activitate constantă și eficientă. Care este acțiunea sau momentul cel mai plăcut rămas în amintirea voastră de până acum?

Andreea Apetrăchioaiei:

Şcoala noastră are colaborări constante cu alte şcoli din mediul rural, cu Primăria sau cu Poliţia. Fiecare din aceste parteneriate este valoros şi contribuie la dezvoltarea educaţiei în mediul rural. Momentul cel mai plăcut sau cel mai încărcat de semnificaţii pentru mine a fost rezultatul obţinut anul acesta de una dintre eleve la faza judeţeană a olimpiadei de Limbă, literatură şi comunicare. Eleva noastră a obţinut premiul al doilea şi a adus cel mai bun rezultat din istoria recentă a şcolii noastre.

Pavel Mirela:

Sunt multe momente frumoase pe care le păstrez în minte, dar cel mai recent moment rămas în amintire este perioada 1-5 aprilie 2013. A fost o săptămână plină de activităţi interesante, am discutat despre alimentaţie, care este importanţa ei in viaţa noastră, elevii au fost foarte interesaţi, iar la final au spus că a fost o temă foarte importantă şi că au aflat multe lucruri de care nu ştiau şi că acum vor avea mai multă grijă la ce vor mânca. Dar cel mai plăcut moment a fost la Iaşi în vizită la I.S.U. (Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţe). Nu pot descrie cât de încântaţi  şi fericiţi au fost elevii să fie prezenţi la I.S.U. A fost o zi specială!

Oana-Gabriela Moraru:

Pentru mine, toate activităţile au fost încărcate cu momente inedite şi emoţii pozitive atât din partea mea cât şi din partea lor, asta poate pentru că sunt debutantă în acest domeniu şi mă bucur alături de ei participând cu drag la diverse activităţi. Nu pot face o comparaţie între toate momentele frumoase deocamdată. Doar dansurile pe care le-am învăţat, scenetele şi jocurile de rol, şezătoarea (implicând tradiţiile şi portul popular moldovenesc, dansurile populare etc.) care fac copiii să-şi dezvolte multe laturi şi de ce nu, să-şi dea deja seama ce ar putea face pe viitor; însă munca pe care o depun îmi dă putere să merg mai departe, să fac ceva nou în fiecare zi de dragul lor şi gândindu-mă la zâmbetele lor minunate şi la sclipirea din ochişorii lor inocenţi. Mă simt iarăşi împlinită deoarece am realizat un lucru minunat: am făcut oamenii să zâmbească atunci când la orice sărbătoare creştină copiii au participat cu drag în incinta Bisericii nefiind siliţi să participe, ci doar dorind din propria iniţiativă să mai meargă acolo. Sătenii au rămas impresionaţi că încă se mai poate schimba ceva în această privinţă, copiii fiind motivaţi să ia parte la sărbătorile creştine şi la slujbele bisericii. Am descoperit câteva talente: în domeniile artelor plastice şi muzică!

Ce propuneri pot veni din partea voastră pentru a îmbunătăți sistemul educațional din România? Ce trebuie îmbunătățit în mediul rural?

Andreea Apetrăchioaiei:

Sistemul educaţional din România are nevoie de o racordare lucidă la formele europene si nu doar de aplicare a unor soluţii funcţionale pe hârtie, dar deficitare în practică. În mediul rural ar trebuie centrată atenţia în egală măsură pe elevi şi pe cadrele didactice. Dincolo de motivaţiile profesionale şi morale, rămânem oameni care nu putem depăşi dificultăţile financiare generate de navetă.

Pavel Mirela:

Sistemul educaţional din România are nevoie de multe îmbunătăţiri, programele şcolare sunt prea încărcate, elevii trebuie să parcurgă foarte multă materie într-un timp relativ scurt. Vedem cu toţii că obezitatea din păcate este în număr cât mai mare în rândul elevilor şi de accea cred că ar fi foarte bine să se facă mai multe ore de educaţie fizică la şcoală.

În ceea ce priveşte mediul rural, cel puţin la şcoala unde eu profesez mi-aş dori să existe un psiholog care să ajute elevii cu probleme de comportament, existenţa unui cabinet medical să fie la îndemâna elevilor şi a cadrelor didactice.

Oana-Gabriela Moraru:

Mai multe fonduri ar fi ideale, materiale didactice şi poate un salariu mai rezonabil, având în vedere faptul că această profesie este prost plătită neţinându-se cont de munca depusă  de către  un cadru didactic.

Mulți tineri din generația noastră se feresc să profeseze în mediul rural. De ce credeți că fac asta? Au formate stereotipuri sau pur și simplu este pus în jocul nivelul financiar prea scăzut. Sunt aceste două dimensiuni probleme pe care le putem depăși?

Andreea Apetrăchioaiei:

Nu se feresc mulţi de cariera de dascăl în mediul rural. Majoritatea ştim că trebuie să începem de undeva şi acel “undeva” e la sat. Ţine foarte mult de educaţia şi de personalitatea unui om în momentul în care acceptă sau refuză să predea la ţară. Lipsa motivaţiei financiare ar fi un motiv pentru evitarea unei cariere în mediul rural, dar se mai pot face compromisuri cu privire la acest aspect de dragul copiilor. Distanţa de domiciliu este un factor decisiv, probabil, pentru mulţi. Dar în momentul în care vezi cum înfloresc sub ochii tăi oameni şi caractere simţi că orice obstacol poate fi depăşit.

poza andreea interviu

Pavel Mirela:

Ne plângem că avem o generaţie care vine din spate cu oameni care nu mai cred în nimic, nu mai citesc, nu mai au cultură, nu mai au respect, nu mai au repere. Să punem umărul să sprijinim nişte evenimente care tocmai asta îi învaţă: să fie educaţi şi să aibă respect.

Este adevărat că tinerii din generaţia de astăzi se feresc să profeseze în mediul rural. Ca să fii profesor în mediul rural e greu din cauza fapului că trebuie să faci naveta zilnic cel puţin 100 km dus-întors şi mai este problema decontării transportului. Nu toate primăriile din mediul rural sunt de acord cu decontarea transportului cadrelor didactice şi în cazul acesta aproape jumătate din salariu se duce pe transport. Nu spun că este uşor, dar nici foarte greu nu este să profesezi în mediul rural. Dacă îţi place ceea ce faci întotdeauna reuşeşti să depăşeşti orice obstacol.

Oana-Gabriela Moraru:

Cred că fac acest lucru pentru că aşa s-a pus o etichetă încă de la început: nu sunt locuri de muncă, salariile mici, traiul este rău, condiţiile rele, etc. Însă aşa se crede, pentru că iniţial aşa gândeam şi eu însă acum mi-am schimbat opinia. Poţi trăi decent şi la ţară şi poţi depăşi orice problemă deoarece toţi pornim de jos până la a ajunge pe o treaptă superioară. Răbdarea şi încrederea te pot motiva să mergi mai departe chiar dacă este dificil şi toţi trecem prin momente critice. În primul rând, dacă iţi place ceea ce faci depăşeşti orice barieră.

Ca la fiecare interviu, vă invit și pe voi să le transmiteți un mesaj tinerilor din generația noastră. Unde suntem și unde trebuie să ajungem.

Andreea Apetrăchioaiei:

Suntem la un pas de a asimila ignoranţa şi non-valoarea ca etaloane existenţiale, din păcate. Ar trebui să oferim noi modele elevilor noştri şi tinerilor, care să fie adaptate tendinţelor sau mentalităţii noii generaţii. Deci, o schimbare de paradigmă în educaţie şi o reconsiderare a noţiunii de “valoare” sunt esenţiale.

Pavel Mirela:

Cu multă muncă, cu idei şi obiective înalte împreună avem o misiune foarte importantă, să formăm următoarele generaţii  care să ne ridice la standarde de calitate şi doar cadrele didactice cu har, pot face ceva în această direcţie. Principalul obiectiv din punct de vedere personal şi profesional este să punem în aplicare cât mai multe idei şi metode moderne în procesul instructiv-educativ, ceea ce necesită multă concentrare, dedicare şi perseverenţă. Sunt de părere că este extrem de important să căutăm să fim înconjuraţi de persoane care ne susțin în demersurile noastre pentru îndeplinirea obiectivelor, deoarece încrederea în propriile forțe, dublată de încurajarea celor din jurul nostru, ne duce cu un pas mai aproape de reușită.

De aici, nu trebuie decât să întindem mâinile și să culegem rodul muncii noastre.

Succes în tot ce vă propuneţi!

Oana-Gabriela Moraru:

Trebuie să avem încredere în propriile forţe, să învăţăm din greşeli şi să ascultăm sfaturile unor persoane care sunt în măsură să ni le ofere. Şi dacă ne place ceea ce profesăm, neapărat trebuie să ne auto-realizăm.

 
Un comentariu

Scris de pe 06/03/2013 în Interviu

 

Etichete: , , , , ,