RSS

Arhive pe categorii: Teatru și Artă

Între prea multe femei

Luptă

Stăpân, călău, slugă mincinoasă

Evitarea femeilor

Bărbatul este un naiv

Poezie sau proză

Punct și de la capăt…

Ce pot avea oare în comun toate cuvintele de mai sus? Vă spun eu: “prea multe femei”. Premiera piesei de teatru de la Ateneul Tătărași, “Un bărbat și cam…multe femei”, în regia lui Bogdan Ulmu a oferit momente de umor al clasicului conflict dintre femeie și bărbat. Regizorul ne spune: “Piesa de la care am pornit, spectatorule (a lui Leonid Zorin), are (cel puţin) două calităţi: pune o problemă importantă – fericirea; şi alternează umorul şi tristeţea cu măiestrie de valoros dramaturg.”

Despre actori:

Erica Moldovan m-a fascinat din nou. Am văzut-o prima dată în piesa “Tango în fum de țigare” și încă mi-au rămas în minte imaginile unor scene de acolo. Acum și-a asumat mai multe roluri, pe care le-a interpretat minunat. Este singura care a menținut un echilibru actoricesc în toată piesa.

Aurelian Bălăiță și Laura Bilic au avut câteva scăpări, dar au reușit să le evite cu bine. Rolul interpretat de Aurelian a fost presant și energic, iar consumul actorului a fost evident. Laura, la fel ca Erica, a fost nevoită să interpreteze mai multe roluri. Pentru unele a reușit foarte bine (rolul de soție în mod special).

Roxana Durneac a jucat rolurile unor personaje secundare, dar nu mai puțin importante.

Revenind la piesă, întrebarea principală de la care pot porni este următoarea: îmbătrânim atunci când nu mai iubim? Se pare că da. Personajul interpretat de Aurelian este de multe ori criticat de femeile apărute în calea lui că a îmbătrânit, că este lipsit de vlagă, chiar are unele manifestări și comportamente haotice etc.. Toate ne sunt utile pentru a da un răspuns, mai ales când ASG se luminează și prinde viață după întâlnirea unei poete, din timpul unei vacanțe-tratament de la un sanatoriu din Crimeea.

Rezultatul piesei ne spune ce este femeia, sau ce sunt femeile în raport cu un bărbat. Cum spunea prof. univ. dr. Tiberiu Brăilean la o conferință, femeia este un “complex de paradoxuri”. Acelaşi profesor a identificat şi patru dimensiuni la o femeie:

“Are capacitate de îndurare,

Un pic de frumuseţe,

credinţă rituală,

abilitatea de a înmulţi puţinul.”

După mine, întotdeauna o femeie va da naştere unor sentimente extreme. Poate fi iubitoare şi melancolică şi imediat se transformă în rea şi tragică, poate fi geloasă sau total dezinteresată de bărbat, poate fi egoistă sau o altruistă, trăsăturile feminităţii şi le poate exprima natural sau le poate duce la exagerări neînţelese. Femeia este întotdeauna modelul viu şi unicat în Univers, ce poate inspira extaz, agonie, tristeţe, fericire, împlinire, orânduire, simbol, ruşine, adevăr sau plăcere.

Dar care poate fi calea cea mai bună de comunicare dintre un bărbat și o femeie? Este “lupta”. Lupta este primul element care îl pune pe ASG în poziția de a lua parte, sau de a nega existența femeii, așa cum este ea cu toate atributele posibile. El învață să “lupte” prin arta seducerii, dezvoltată în momentul unor trăiri poetice pe versurile unei la fel de nebune femei, scriitoare, întâlnită de el în timpul vacanței-tratament.

Ajunge fără să știe, intrând în lumea bârfelor, un “stăpân, călău și slugă mincinoasă”. Sunt cele trei impostaze în care se poate găsi un bărbat. Un stăpân pentru că încearcă să evite femeile și să nu fie dependent de ele, că le poate domina cu un raționament și spirit tipic bărbătesc; un călău pentru că știe să taie elanul simbolic în devenire al femeii și slugă mincinoasă pentru că ajunge la momentul de maximă nesiguranță când nu mai înțelege transformările femeii și este nevoie să mintă, să disimuleze. Ultima ipostază e cea mai dificilă și chinuitoare, pentru că femeia este sigură că poate exagera, poate căuta mai mult decât a apreciat și primit la început, vrea să se desăvârșească într-o relație.

Fie că este înșelat, fie că este intrigat, depășit, sau confuz, un bărbat ajunge de fiecare dată, dar absolut de fiecare dată un adevărat NAIV. Numai și numai bărbatul se poate regăsi în situația de a nu ști cum să procedeze, cum să mențină echilibrul. Cum poate un “stăpân, un călău și o slugă mincinoasă”, să ajungă întotdeauna un naiv? O întrebare la care sincer să fiu, nu am un răspuns.

Îmi aduc aminte de venirea lui Dan C. Mihăileascu la Iași, pentru a vorbi într-o conferință despre “totalitatea feminității”. A făcut atunci o comparație impecabilă, cu două repere de reprezentare a femeii, Mihai Eminescu şi I.L. Caragiale, punând femeia între două coordonate: angelică şi demonică/drăcească. Mai întâi apare forma angelică a femeii la M. Eminescu, unde autorul, prin romantism, pasiune, plăcerea de a iubi o femeie, o arată lumii astfel prin poeziile sale (“Iubită dulce, o, mă lasă / Să privesc faţa-ţi, ochiul tău ceresc …Privindu-te, de-amor să nebunesc!”, Iubită dulce, o, mă lasă; “Cu roze să-ncununi fruntea-mi pălită / Zâmbind să mă săruţi, amorul meu… Că-n veci visez la ochii tă cei vii”, Iubitei). La I. L. Caragiale apare tipul misogin de reprezentare a unei femei, drăcească, se arată cum “joacă bărbatul”, un exemplu fiind Zoe din piesa “O scrisoare pierdută”. Majoritatea personajelor feminine din opera lui Caragiale au o faţă mai demonică.

Merită să vă destindeți cu o piesă de teatru, unde bărbatul și femeia capătă forme umane recunoscute, dar puțin împărtășite. Nu am găsit informații foarte multe despre scriitorul Leonid Zorin, ca să îmi ofer un reper de siguranță cu privire la ce a gândit dramaturgul.

În final, pot spune că bărbatul merge întotdeauna pe o variantă tragico-comică atunci când vine vorba de femei și putem vedea asta din versurile scrise de mari poeți. De exemplu: “Fii tu păşunea mea / Iar eu boul tău să o pasc”, sau “Un bou o iubea pe Luminița. Boul eram eu”. Și de ce nu așa:

“Două ciori, zburau deasupra unei gări.

La un moment dat ele văd o altă cioară pe calea ferată, sfâşiată, tăiată în bucăţi.

Una dintre ciorile care zburau, mai flegmatică, spune:

– Ei ce să spun: Anna Karenina!” (în varianta Dan. C Mihăilescu)

De aici se și vede de ce într-un loc este poezie și în altul proză. Cine se revendică mai bine la cele două dimensiuni, dintre femeie și bărbat?

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , ,