RSS

Arhive pe categorii: Poezie

The Meaning of Passion

Behind the scenes and hopeful faces,

Is nothing more than Passion Holy Graces.

The way to spread the big Consens

You have to think that Magic has to be at least Mistress.

Be ware of not to be your own,

Or otherwise the sanctity of pure hearts and souls

Will lose the chance of nothing more than

Passion Holy Graces

    For the All!

Italia (Benevento) – 22.08.2013

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 09/07/2013 în Artă, Poezie

 

Etichete: , , ,

Cine a văzut o idee?

????????????????????????

La început de primăvară era binevenită o întâlnire între iubitorii de poezie. Nu am fost mulți, dar nici puțini. Poate nu mai vedem în poezie un fel de “Stargate” care să ne facă să pătrundem în toate neștiutele despre versurile și viața poeților. Poate nu ne mai plac ideile abstracte, profunde. Nu mai vrem să trăim prin metafore, epitete, simboluri universale, dar ce ne facem atunci când ele încă există? Soluția pentru noi este să le încercăm deliciul. O poezie este un fel de desert; o prăjitură. De multe ori e umplută cu ceva lichior, uneori prea dulceagă, alteori cam amăruie; ca o cafea câteodată?

Am rămas mult timp așezați pe sentimentele poetice ale lui Emil Bota și Camil Petrescu. La primul am văzut lupta cu dorul, cu deciziile și ideile prefațând parcă un act creator în continuă mișcare. La cel de-al doilea ne-am întrebat firesc: când vezi o idee și cum o vezi? Ce este ideea? Cine a văzut o idee? Petrescu ne spune că sunt niște “astmatice avânturi de simboluri / Zadarnic încercând să urce în goluri”. La Bota ideea e ca un dor, sau un dor nesătul și “parcă mereu din adânc / un ochi răpitor de Himeră / ar vrea să mă prade”.  Ideea poate fi o decizie: trebuie să cunoști, să descoperi, să fii în acțiune, să interacționezi, sau ideea poate fi o continuă căutare: un sentiment, un moment al naturii, o bibliotecă, un desen, o librărie. A văzut cineva vreo idee?

De la filosofia ideii am trecut la dragostea ironică a lui Marin Sorescu și un “descântec” al Anei Blandiana. În joc era aceeași ființă: FEMEIA. Dacă la Sorescu am avut parte de o căutare, de o posibilă transcendență, o refulare, o frustrare, de ce nu un reproș adus femeii. În ciuda sentimentelor sale el îi spune femeii:

“O cafea neagră voi servi, totuși.

Din mâna ta.

Îmi place că tu știi s-o faci

Amară.”

La Ana Blandiana femeia e o “dezlănțuire” numai în timpul ploii. Îi plac “ploile feciorelnice și ploile – dezlănțuite femei”. Face rugăminți către un posibil admirator/iubit să îi ofere șansa de a spune numai atunci când plouă că “sunt cea mai frumoasă femeie”. Ce poți să mai spui despre o femeie căreia îi place să fie Femeie? Acea femeie care ar aștepta, ar “mirosi dragostea în aer”, căreia îi place îndrăgostirea, îi place frumusețea și încă așteaptă:

“Ești departe plecat și eu te aștept,

Și tu știi că te-aștept,

Sunt cea mai frumoasă femeie și știu să aștept,

Și totuși aștept.”

În final pot aduce în discuție și gândurile lui Arghezi, cel care cu patimă îi spune unei femei să plece, iar apoi regretă:

“Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.

Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.

Nu te oprise gândul fără glas.

De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?”

Iată, se dovedește din nou că Bărbatul e un contrast, o contradicție (de multe ori nu cu rea intenție), iar femeia o desăvârșire sau a fost așa.

Oare am fost prădați de poezii? Nimic mai frumos!

Vă invităm în viitor la întâlnirile Clubului de Poezie “DELOS”.

 

Etichete: , , , ,

Clubul de Poezie “DELOS”

Anul trecut am inițiat un proiect dedicat iubitorilor de poezie și poeților în același timp. Clubul “Poezii pentru o viață” se va numi începând de luna aceasta, Clubul de Poezie DELOS.  Numele a venit după trei propuneri, iar varianta final a fost votată pe unul dintre site-urile de socializare.

DELOS este o insulă situată lângă Mykons (Grecia), fiind una dintre siturile mitologice și arheologice importante din Grecia. Era dedicată fraților gemeni Apollo și Artemis, ca loc de naștere. Celelalte propuneri au fost AEDES și CANOR.

poezie

Scopul acestui proiect este de a descoperi cele mai frumoase poezii, prin cei care participă la eveniment. Cititorii vor dezbate mesajul, personalitatea poetului, diferitele conotații culturale transmise, stilul, patosul etc. În cadrul proiectului poeziile sunt propuse de participanți, fiecare având sarcina de a recomanda două poezii, indiferent de originea sa, sau de autor, important este doar ca acestea să fie în spaniolă, engleză, italiană, română sau franceză.

Cei care doresc să participe sunt invitați duminică 21.04.2013, ora 17.00, la Kiddo Cafe. Fiecare poate veni cu două poezii apreciate, iar noi le vom citi și comenta/povesti.

Pentru mai multe informații pot fi citite trei articole scrise după câteva din întâlnirile avute anul trecut:

Poezii pentru o viață – începutul

Să vezi viața altora prin poezii

Emoția de toamnă a început în ritm de poezie

 sau pe adresa de e-mail dragos.preutescu@gmail.com.

Afișul este realizat de Ina Ciobanu.

 

Etichete: , ,

Unde-s teii, mor ciocoii

Amăgiţi cu vestitele politice poveşti,
Arde-n patima civilă
Doar “un singur dor”: de TEI!

Pentru că ciocoii ăştia,
Care nici măcar nu-s de prin Ieşi,
Ne învaţă ce-i morala
Planurilor de tăiat săracii Tei.

Şi din nou ciocoii ăştia,
Într-un static şi partaj local
Îi vedem cum vând în plină iarnă,
nişte simple, pitoreşti idei.
Că din Tei n-avem nimic,
Doar proiecte arhitecturale,
făcute de savanţi mititei.

Dar defel nu poate-aprinde
Într-un suflet de ieşean,
O mai mare nebunie
De a te crede mai viral,
Pentru a salva în mie, Teii, un simbol din Ieşi.

Unde-s teii, mor ciocoii,
Am ajuns şi noi la timpul,
Când ne-am săturat de triburi,
Ce trăiesc în clanuri angajate,
În Palatul Roznovan’.

Cine-ar fi crezut vreodată
Că ai noştri, dragii Tei,
Ne vor învăţa vreodată
Că ciocoii-s nişte clei?

Căutând să luăm laude
De la al nostru Eminescu, drag poet,
Ne permitem să ne batem
Pentru o frumoasă alee de Tei.

Şi încă-odată eu vă spun,
Unde-s Teii, mor ciocoii
Chiar şi cu mărunta lor greşeală,
De a se crede mai presus de Prometei.

 
Un comentariu

Scris de pe 02/10/2013 în Aviz Teoretic, Poezie

 

Etichete: , ,

Despre arta poetică, în primul număr al Revistei Iuventa din anul 2013

Echipa Iuventa  lansează, la începutul anului 2013, al 11-lea număr al Revistei Iuventa, care are ca reper tematic „Poezia – între simţire şi raţiune”. Prin lectura articolelor, cititorii sunt invitaţi la o meditaţie asupra celor doi poli explicativi ai actului poetic, precizaţi anterior. Se vorbeşte atât despre poezie la nivel teoretic, cât şi la nivel concret, aplicativ. Paginile revistei includ şi un interviu de colecţie cu Zoltan Ionescu, omul în a cărui colecţie personală a fost găsit primul autoportret al lui Nicolae Tonitza.

La secţiunea „Pânză de păianjen”, tinerii din echipa de redacţie analizează din perspective multiple un fragment din “Faust – o tragedie”, din repertoriul literar al lui Johann Wolfgang Goethe. Secţiunea „Drept şi Societatea” prezintă aspectele binare ale existenţei umane iar secţiunea „Eseu argumentativ” răspunde în acest număr  preocupărilor noastre privind purtarea cu alţii sau „Despre mistreţul rănit în orgoliu.”

Am vrut să încheiem anul 2012 prin poezie şi versuri care de multe ori trăiesc în noi, sau vor exista în noi. Chiar dacă a fost un an dificil, noi credem în principiile care încă mai pot onora şi conduce spre bine. Fie că vorbim de exemplul personal, de demnitate, de răspundere, suntem conştienţi că mesajul nostru va fi cel mai bine transmis prin arta poetică. Le mulţumim tuturor celor care colaborează cu noi, le mulţumim cititorilor care au fost alături de noi pentru încă 12 luni şi în final le mulţumesc colegilor de echipă, care prin simplul motiv, şi anume acela al credinţei lor în tot ce înseamnă frumos, înţelept, cumpătat şi respectuos prin cultură şi scris, încă mai trăieşte. Echipa Iuventa vă doreşte un An Nou împlinit, mult mai liniştit şi cu toată hărnicia care ne va face să depăşim tot ce va fi rău, obositor şi lipsit de o minimă omenie. La Mulţi Ani!

Dragoş-Andrei Preutescu, redactor-şef al Revistei Iuventa

Revista poate fi citită AICI.

 

Etichete: , , , , ,

Emoţia de toamnă a început în ritm de poezie

Proiectul “Poezii pentru o viaţă” îşi continuă traseul început acum două luni. Toamna a fost întâmpinată cu poeziile a doi mari români.  A fost o simplă întâmplare, sau nu a fost menajat nicio clipă destinul poetic? Adevărul e în mijlocul necunoscutului, dar ştiu un sigur lucru:

Emoţia de toamnă şi-un fin deznodământ,

I-am dat acum o seară, mai mult decât un trecut

Şi am promis în şoaptă

Noi, oameni cu pitici,

Că totul nu răsare, din aprige nemicuri.

(Dragoş-Andrei Preutescu)

Foto: Germania (Konstanz 2011)

Am contabilizat cele mai nemuritoare dezbateri pe care lumea le-a creat. De la facerea dreptăţii, la noile mituri ale succesului, forme ale îndrăgostirii şi forţa ei de a potoli setea de răutate, cine are nevoie de apreciere, ce este sinucigaşul şi cine vrea puterea. Toate pusă în balanţă cu versuri ale altor oameni cu simţ natural al investigaţiei omeneşti, în devenire, în existenţă, sau finalizată.

Filosofia este o poezie, sau invers?

Am simţit că am pătruns, fără să ştim, în marile filosofii ale vieţii. Întrebarea: cum pot două poezii, scrise acum mult timp, să evidenţieze atât de bine prezentul de acum? Să ne ofere cele mai bune explicaţii cu putinţă. Oare poezia a fost prima filozofie, sau filozofia a negociat şi destinul liric? Încercăm să aflăm asta la fiecare vers citit, dar aseară am aflat că poezia a făcut o prefaţă frumoasă filosofiei.

Oare ce este omul? Mulţi îşi pun întrebarea asta, iar noi am găsit răspunsul în două exprimări poetice:

“[…]

În orice om o lume îşi face încercarea,

Bătrânul Demiurgos se opinteşte-n van;

În orice minte lumea îşi pune întrebarea

Din nou: de unde vine şi unde merge floarea

Dorinţelor obscure sădite în noian?” (M. Eminescu)

sau,

“Oameni sunt păsări nemaîntâlnite,

Cu aripi crescute înlăuntru,

Care bat plutind, planând,

Într-un aer curat – care e gândul!” (Nichita Stănescu)

Voi ce aţi alege?

Mai multe detalii despre proiect aici.

Mai poţi citi:

  1. Să vezi viaţa altora prin poezii
 
Un comentariu

Scris de pe 10/01/2012 în Poezie

 

Etichete: , , , , , , ,

A Flavour of the Sun

I get warm

with a piece from the muggy sea.

I nourish my skin with

seaweed from the sand.

I am thinking of you

as I peer at the literal horizon.

I love you with a flavour of

the Sun.

 

I see you hasty through the Sky,

discerned through refrain.

You hearken reasons glancing,

and pray for a twinkling of serenity.

You feel the season in your bosom,

And you seize yourself abreast.

Thank you Andreea Apetrăchioaei for this wonderful translation.

 

Etichete: , , ,