RSS

Arhivele lunare: August 2012

Ce ne lipsește?

Revista IUVENTA invită pe toţi cei pasionaţi de scris să trimită articole pentru numărul 10, până pe data de 15 Septembrie 2012. Tema propusă de noi este una cât se poate de interesantă şi de actualitate: “Cultura – afaceri sau perspective societale” .

Acest subiect va atrage cu siguranţă atenţia celor care vând sau câştigă prin cultură, fie că vorbim doar de o simplă strategie de marketing, fie de o atenţie acordată culturii ca element de organizare şi educare. Întrebarea cheie este, ce ne lipseşte? Este vorba de libertate, este vorba de spirit creator, de oameni vii, de mediu favorabil? Oportunitatea de a răspunde acestor întrebări o are fiecare dintre noi.

Secţiunile Revistei IUVENTA unde pot fi incluse articolele voastre le găsiţi aici. Pe site sunt şi toate datele de contact necesare trimiterii articolelor. Pentru orice alt tip de nelămurire, nu ezitaţi să ne contactaţi.

Notă: este important să respectaţi toate criteriile academice de redactare ale unui articol, să fiţi originali şi cât mai creativi.

 

Etichete: , , ,

Realități obeze – cazul Bătrâna și tânărul

O femeie venea în fiecare zi în parc și se trăgea într-un leagăn. Părea un lucru neobișnuit, mai ales pentru cei în vârstă (copiilor li se pare cât se poate de matur – sună ciudat, dar așa este – și nu am înțeles nici eu de ce), dar uite că într-o zi, un băiat mai curajos, Mihai, merge să vorbească cu ea.

–          De ce veniți în fiecare zi aici să vă dați în leagăn?

Femeia se uita la el mai mult decât uimită. Încerca să găsească și ea un răspuns. Era mirată. Acum își dădea seama că făcea un lucru nefiresc celor cotidiene. Până la urmă găsi un răspuns potrivit:

–          Tinere, fac asta ca să îmi amintească de ceva.

–          De ce anume?

Din nou, într-un blocaj ce se baza pe frica de a nu cădea în ridicol, răspunse:

–          De faptul că viața e o simplă bălăngăneală! O dată în față, o dată în spate!

Mihai nu înțelegea ce legătură avea leagănul cu viața și cu bălăngănitul. El știa că a te legăna e doar o simplă joacă. Dar, se gândi el, că poate doar așa bătrâna găsește un moment de relaxare și liniște. Și totuși, joaca este strict legată de zâmbete, țipete, mulțime. “Poate mă înșel”, își spuse.

Deodată, bătrâna care se uita la el și nu mai suporta liniștea, spune cu o voce mai puternică:

–          Mi s-a furat o mare parte din copilărie! Faptul că vin în fiecare zi aici, stând într-un leagăn, e doar o simplă formă de a scăpa de chinuri.

Confuzia puse stăpânire pe cei doi. Nici bătrâna nu știa de ce oferise un astfel de răspuns, nici Mihai nu găsea o explicație, iar totul plana într-un cerc închis care se rotea în jurul a două mari cuvinte: Viață și Copilărie. Își dă seama într-un final că merită să caute răspuns la o întrebare:

–          Eu, sub care cerc închis mă aflu?

 

Etichete: , , , ,

A Flavour of the Sun

I get warm

with a piece from the muggy sea.

I nourish my skin with

seaweed from the sand.

I am thinking of you

as I peer at the literal horizon.

I love you with a flavour of

the Sun.

 

I see you hasty through the Sky,

discerned through refrain.

You hearken reasons glancing,

and pray for a twinkling of serenity.

You feel the season in your bosom,

And you seize yourself abreast.

Thank you Andreea Apetrăchioaei for this wonderful translation.

 

Etichete: , , ,

Să vezi viața altora prin poezii

Prima întâlnire din cadrul proiectul “Poezii pentru o viață”, a evidențiat încă o dată ce spunea Gabriel Gelaya: “A fi poet, înseamnă să găsești viața ta în toți ceilalți”, (“Balade și zicale basce”, 1965). Noi am reușit să ne conformăm, într-un sens cât se poate de creativ. Să găsim părți din viețile noastre, fie că vorbim de educație, dragoste, moarte, dificultățile interacțiunilor umane etc., prin versurile unor mari poeți.

Poezia nu este o simplă întâmplare din istoria umanității. Ea și-a permis să reflecte într-un mod autentic de exprimare a cuvintelor, asupra celor mai colorate părți din viețile noastre. Și când spun părți colorate fac referire la ceea ce puțini reușim să vedem. Cineva mă întreba: “Da ce vă trebuie vouă să vorbiți despre poezii? Pare o pierdere de timp! Trebuie să fii mai matur.” Am încercat să meditez, poate nu sunt pe un drum bun, dar între a mă uita la toate chițibușurile de la TV, sau să citesc toate “mirodeniile” din ziarele noastre, prefer să mă arunc în vâltoarea unor versuri, care, vrem sau nu vrem unii să acceptăm, este cultura superioară pe care o poate dobândi cineva. Sunt convins că matematica va fi o simplă formalitate pentru mine, dacă știu să cunosc poezia, iar în ajutorul meu vine și Jose Ortega y Gasset: “Poezia este astăzi algebra superioară a metaforelor”, (“Dezumanizarea artei”, 1925).

Pledoarie pentru poezie

Mi-am imaginat că o poezie te poate învăța destul de multe, dar atunci când analizăm în detaliu ceea ce au gândit poeții, satisfacția este uriașă. Și este de înțeles de ce poezia nu mai este atât de citită și de ce oamenii depreciază rolul ei. E greu să fii “pătrunzător”. Până la urmă și Mihai Eminescu ne spune că “omenirea e împărțită / între cei ce vor și cei ce știu”, pentru că, de ce să nu fim sinceri, poezia e o luptă, o luptă a poetului cu destinul, cu moartea, cu oamenii, cu zeitățile, o luptă a cititorului cu ceea ce nu știe, cu ce vrea să descopere etc. Sylvia Plath face o remarcă minunată: “ Dying / Is an art, like everything else. / I do it exceptionally well.”

Poetul găsește un drum, de obicei neatins de nimeni, cum Robert Frost, un celebru fermier american ne aduce la cunoștință: “I took the one less traveled by / And that has made all the difference”. Ceea ce îi face diferiți pe poeți și pe cei care iubesc poezia, este că nu trăiesc precumpănitor in “a little house deep in the desert” (Leonard Cohen), așa cum fac ceilalți. Virtutea este cea care desăvârșește pe un om să nu devină un urmăritor de simple destine, iar în final să sfârșească precum Richard Cory – were, in “one calm summer night / went home and put a bullet through his head” (E. A.).

Revenind la virtute prin poezie, și nu numai, “Virtutea nu mai e un merit / Căci merit nu-i când nu e luptă”. Și despre luptă am menționat și mai sus în postare. Acum nu rămâne decât farmecul miracolului – “A miracle! / That knocks me out. / There is a charge…” (Sylvia Plath) – și nevoia de împlinire a firii, nu a “farmecelor firii” (M. Eminescu), ca totul să nu se transforme într-o cruciadă organizată. Acel “charge” poate reprezenta răspunsurile neidentificate pentru un fel de “better claim”, un fel de “waited for the light” for “planning to go clear”. Pot fi spuse mult mai multe despre poezie și poeți, dar asta cu siguranță se va întâmpla data viitoare.

Ina Ciobanu: „Aseară în Parcul Copou am întâlnit doi necunoscuți, care veniseră acolo din dragostea lor pentru poezie, iar după două ore am plecat acasă cu frânturi de versuri în minte, cu zâmbetul pe buze și cu senzația că acesta va fi începutul unei frumoase colaborări si de ce nu, al unei prietenii, în primul rând întru poezie. Mereu mi-am imaginat că poezia se pretează a fi citită când ești singur, cu gândurile tale, dar am realizat cum poate fi foarte bine un “liant social”. Am împărtășit păreri și am găsit împreună noi sensuri poeziilor noastre de suflet, iar asta ne-a dat curaj să sperăm că într-o bună zi, întâlnirile pe teme literare din parcuri să devină la fel de trendy precum cele mai noi gadgeturi.”

În poezie, nu doar personajele trăiesc, ci și cuvintele. Par înconjurate de un halou radioactiv. Îți redobândesc, dintr-o dată, aura și vibrația originară.” (“Inamici publici”, M. Houllebeque, p. 276)

Mai multe detalii despre proiect pot fi găsite AICI.

 

Etichete: , , , , , ,