RSS

Arhivele lunare: Aprilie 2013

Cine a văzut o idee?

????????????????????????

La început de primăvară era binevenită o întâlnire între iubitorii de poezie. Nu am fost mulți, dar nici puțini. Poate nu mai vedem în poezie un fel de “Stargate” care să ne facă să pătrundem în toate neștiutele despre versurile și viața poeților. Poate nu ne mai plac ideile abstracte, profunde. Nu mai vrem să trăim prin metafore, epitete, simboluri universale, dar ce ne facem atunci când ele încă există? Soluția pentru noi este să le încercăm deliciul. O poezie este un fel de desert; o prăjitură. De multe ori e umplută cu ceva lichior, uneori prea dulceagă, alteori cam amăruie; ca o cafea câteodată?

Am rămas mult timp așezați pe sentimentele poetice ale lui Emil Bota și Camil Petrescu. La primul am văzut lupta cu dorul, cu deciziile și ideile prefațând parcă un act creator în continuă mișcare. La cel de-al doilea ne-am întrebat firesc: când vezi o idee și cum o vezi? Ce este ideea? Cine a văzut o idee? Petrescu ne spune că sunt niște “astmatice avânturi de simboluri / Zadarnic încercând să urce în goluri”. La Bota ideea e ca un dor, sau un dor nesătul și “parcă mereu din adânc / un ochi răpitor de Himeră / ar vrea să mă prade”.  Ideea poate fi o decizie: trebuie să cunoști, să descoperi, să fii în acțiune, să interacționezi, sau ideea poate fi o continuă căutare: un sentiment, un moment al naturii, o bibliotecă, un desen, o librărie. A văzut cineva vreo idee?

De la filosofia ideii am trecut la dragostea ironică a lui Marin Sorescu și un “descântec” al Anei Blandiana. În joc era aceeași ființă: FEMEIA. Dacă la Sorescu am avut parte de o căutare, de o posibilă transcendență, o refulare, o frustrare, de ce nu un reproș adus femeii. În ciuda sentimentelor sale el îi spune femeii:

“O cafea neagră voi servi, totuși.

Din mâna ta.

Îmi place că tu știi s-o faci

Amară.”

La Ana Blandiana femeia e o “dezlănțuire” numai în timpul ploii. Îi plac “ploile feciorelnice și ploile – dezlănțuite femei”. Face rugăminți către un posibil admirator/iubit să îi ofere șansa de a spune numai atunci când plouă că “sunt cea mai frumoasă femeie”. Ce poți să mai spui despre o femeie căreia îi place să fie Femeie? Acea femeie care ar aștepta, ar “mirosi dragostea în aer”, căreia îi place îndrăgostirea, îi place frumusețea și încă așteaptă:

“Ești departe plecat și eu te aștept,

Și tu știi că te-aștept,

Sunt cea mai frumoasă femeie și știu să aștept,

Și totuși aștept.”

În final pot aduce în discuție și gândurile lui Arghezi, cel care cu patimă îi spune unei femei să plece, iar apoi regretă:

“Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.

Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.

Nu te oprise gândul fără glas.

De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?”

Iată, se dovedește din nou că Bărbatul e un contrast, o contradicție (de multe ori nu cu rea intenție), iar femeia o desăvârșire sau a fost așa.

Oare am fost prădați de poezii? Nimic mai frumos!

Vă invităm în viitor la întâlnirile Clubului de Poezie “DELOS”.

Anunțuri
 

Etichete: , , , ,

Revista IUVENTA, nr. 12, aprilie 2013

În numărul 12 al Revistei Iuventa se vorbeşte despre fenomenul cinematizării care s-a infiltrat în aproape toate sectoarele de activitate ale vieţii. Cine-life, cinemanie, cineviziune, toate acestea surprind viaţa culturală şi democratică a imaginilor digitale.

La secţiunea Interviu cititorii vor avea ocazia să intre în culisele teatrului românesc şi să cunoască povestea artiştilor care vorbesc cu pasiune, despre pasiune. Paginile revistei includ şi poeme precum “Filmul mut”, “Oscar pentru rozele ce mor”, “Plumb în lumină”. Secţiunea“Invitaţie la vis” ne prezintă o “Peliculă alb-negru”.
Editorialul răspunde în acest număr filosofiei şi conexiunilor pe care aceasta le are cu cinematograful şi filmul.

Am ales o temă de actualitate pentru numărul 12 al Revistei Iuventa – filmul – în special pentru publicul tânăr. De ce? Pentru că filmul prezintă un model de idee filosofică. Spectatorul, cel care vizionează, nu are acces la desfăşurarea acţiunii din film, dar asistă la imaginile de pe ecran şi drept urmare îşi formează anumite hărţi vizuale ale planurilor ideatice. Atât filosofia cât şi filmul folosesc imaginea pentru a prezenta o idee, o temă principală. În filosofie se formează o hartă mentală, în timp ce în cazul filmului apare una vizuală, deja construită de regizor. Invităm cititorii prin intermediul acestui nou număr al Revistei Iuventa să cunoască filosofia din filmele pe care le văd zi de zi.


Dragoş-Andrei Preutescu, redactor-şef al Revistei Iuventa

Revista poate fi citită integral AICI

 

Etichete: , , , , ,

Clubul de Poezie “DELOS”

Anul trecut am inițiat un proiect dedicat iubitorilor de poezie și poeților în același timp. Clubul “Poezii pentru o viață” se va numi începând de luna aceasta, Clubul de Poezie DELOS.  Numele a venit după trei propuneri, iar varianta final a fost votată pe unul dintre site-urile de socializare.

DELOS este o insulă situată lângă Mykons (Grecia), fiind una dintre siturile mitologice și arheologice importante din Grecia. Era dedicată fraților gemeni Apollo și Artemis, ca loc de naștere. Celelalte propuneri au fost AEDES și CANOR.

poezie

Scopul acestui proiect este de a descoperi cele mai frumoase poezii, prin cei care participă la eveniment. Cititorii vor dezbate mesajul, personalitatea poetului, diferitele conotații culturale transmise, stilul, patosul etc. În cadrul proiectului poeziile sunt propuse de participanți, fiecare având sarcina de a recomanda două poezii, indiferent de originea sa, sau de autor, important este doar ca acestea să fie în spaniolă, engleză, italiană, română sau franceză.

Cei care doresc să participe sunt invitați duminică 21.04.2013, ora 17.00, la Kiddo Cafe. Fiecare poate veni cu două poezii apreciate, iar noi le vom citi și comenta/povesti.

Pentru mai multe informații pot fi citite trei articole scrise după câteva din întâlnirile avute anul trecut:

Poezii pentru o viață – începutul

Să vezi viața altora prin poezii

Emoția de toamnă a început în ritm de poezie

 sau pe adresa de e-mail dragos.preutescu@gmail.com.

Afișul este realizat de Ina Ciobanu.

 

Etichete: , ,

“Școala Altfel” – Training educație non-formală

Proiectul “Școala Altfel” merge într-o direcție bună de la an la an. Doar simplul fapt că elevii au activități pe care singuri și le aleg după propuneri făcute de profesori, ONG-uri sau chiar de la colegii lor, este un pas înainte.

IMG_9311

În prima zi a săptămânii am susținut un training despre educație non-formală, dezvoltare personală și mitul succesului, unor elevi de la Colegiul Național “M. Sadoveanu” din Pașcani.  Scopul meu a fost acela de a le oferi exemple din propria experiență participanților, de a înțelege care este diferența între ceea ce oferă o instituție de învățământ (școala) și oportunitățile de timp liber pe care ei le identifică. Educația non-formală se regăsește și se recunoaşte cel mai bine cu ideea de petrecere a timpului liber. Dacă cineva decide că dorește să participe la un training în timpul său liber, activitatea intră la categoria de educație non-formală.

Întotdeauna trebuie puse în balanță cele două direcții: “Ce oferă școala astăzi” și “Timpul meu liber”. Educația non-formală pe de altă parte este o “alternativă”. Dacă alternative nu sunt (activități propuse de ONG-uri, teatru, operă etc.), atunci trebuie să-ți creezi singur alternativa (citit, sport, muzică, un ceai și o conversație bună).  Așa cum zicea Bukowski, “find what you love and let it kill you”.

IMG_9533

Am încadrat celelalte două părți ale activității, dezvoltare personală și mitul succesului, ca fiind părți a ceea ce alegem zi de zi să facem, cum să ne petrecem timpul liber. Despre dezvoltare personală și succes se vorbește, se scrie atât de mult încât nu mai știi ce formulă magică să alegi. Lucrurile nu stau chiar așa pentru că trebuie să vedem dincolo de teorii și “metode de implicare”. Educația non-formală nu este ceva planificat până la cel mai mic amănunt. Totul trebuie întreprins într-o zonă de liberă consimțire, fără constrângeri și ferindu-te de tipul de instituționalizare a activității. Când instituționalizăm activitatea mergem foarte mult pe planificare și căutarea rezultatului imediat sau deja găsit.

Surpriza a venit din partea participanților, tineri cu vârsta cuprinsă între 15-18 ani, care au răspuns foarte pozitiv la cele expuse de mine, de ideile și conceptele dezbătute. Este plăcut să mai vezi astăzi tineri care zâmbesc, fac glume, citesc (altceva decât există în topuri), sunt liberi și în același timp înțeleg că e nevoie de cumpătare, de inteligență, de răbdare. Cum zicea din câte îmi amintesc Andrei Pleșu, avem nevoie “să fim în preajma oamenilor vii”, nefiind constrânși de căutarea succesului, aplecați către ura și invidia față de cei din jurul tău.

Propunerile mele pentru participanți au fost să ne concentrăm atenția către discuții libere despre cărțile pe care le citim, muzica pe care o ascultăm, filmele pe care le vizionăm, unde avem modele și ce este imitația, exemple de persoane care au excelat în activitatea lor. Am vorbit despre cele trei dimensiuni ale cunoașterii, despre cât de mult ne poate ajuta sau încurca internetul.

Le mulțumesc colegelor Bianca Aelenei pentru invitația de a susține acest training și Amaliei Himiniciuc pentru ajutorul și joculețele oferite participanților.

Articol preluat de pe site-ul Asociaţie ASIRYS „Super Tineri”. Poate fi citit integral AICI

 

Etichete: , , , ,