RSS

Arhivele lunare: Iulie 2015

De la biserici la spitale – un drum prea scurt

Am numărat bisericile, am numărat școlile, am numărat spitalele, numărăm tipurile de șpăgi, numărăm corupții, numărăm anii de la revoluție, numărăm și iarăși numărăm. Dar cu fiecare numărare în parte, cădem, din nou, în grotescul existenței. Zilele acestea ne-am oprit la numărul mare al bisericilor și numărul mic al spitalelor. Oricât de mare ar fi numărul celor două entități, nu facem decât să mergem în aceeași direcție, una extremistă:

  • pe de o parte, avem monopolul bisericii, cea care oferă cadrul de iertare (până la ieșirea din lăcaș) a păcatelor, de curățire a sufletului prin metodele acatistelor și a mătăniilor. Biserica trebuie să fie peste tot, omul să nu cunoască alt orizont al devenirii. Să fim puși să citim Biblia fără înghițituri. Mai pe scurt, o venerație irațională pentru a scăpa de chinurile existenței. Iar biserica și preoții cunosc chinurile noastre.
  • de cealaltă parte, vrem mai multe spitale. Adică un fel de tratament medicamentos recomandat (nu cu mătănii și acatiste), sau cu operații chirurgicale, pentru a justifica șpăgile date doctorilor. Un doctor, în ziua de astăzi, te poate opera nu doar că ai fi bolnav, dar te poate opera doar pentru a te face să te simți sănătos (cu o boală inexistentă, aparentă). Este exact ca în romanul lui Jerome K. Jerome (Trei într-o barcă) unde unul dintre personaje devine din ce în ce mai bolnav, citind într-un compendiu medical despre diferitele simptome ale bolilor. Noi devenim din ce în ce mai bolnavi căutând vindecare numai în spitale sau biserici.

Cele două dimensiuni, a monopolului generat de biserici sau a chirurgismului generat de eventualitatea unui număr mai mare de spitale, ne arată un fapt cert, suntem bolnavi și pe interior și pe exterior. Eu zic să încercăm să nu mai căutăm un număr perfect al spitalelor, dar în cazul în care vreți să mergeți în aceeași direcție, vă recomand să numărați farmaciile.

Eu nu vreau mai multe spitale, mai multe biserici și nici mai multe școli. Eu vreau mai multe locuri de joacă, mai multe biblioteci în aer liber, mai multe spații verzi unde să ne adunăm și să dialogăm. Nu merită să ne păcălim cu existențe delirante și să căutăm salvarea acolo unde nu ni se cere decât venerare sau supunere chirurgicală or medicamentoasă.

Să mai medităm, vă rog, la ce fel de numărări atribuim existenței noastre!

 

Etichete: , , , , , ,