RSS

Arhivele lunare: Noiembrie 2013

Democrație prin protest

Vasile Braşovanu: De 23 de ani în spaţiul românesc nu s-a mai petrecut un asemenea eveniment cum este cel din ultimele săptămâni: zeci de mii de tineri protestează în ţară dar şi peste hotare împotriva unui proiect controversat, o afacere veche pe care toate guvernările au plasat-o mai departe. Asistăm la o adevărată schimbare. O generaţie tânără, sătulă de lipsa de transparenţă de la vârful instituţiilor, oameni care ies în stradă nu pentru a cere salarii mai mari ci pentru a cere respectarea legii şi a bunului simţ. Elevi, studenţi, tineri care muncesc 8 ore pe zi dar care toţi, seară de seară, se adună în centrul capitalei pentru a arăta clasei politice că societatea civilă poate fi unită şi poate cere la unison un viitor sănătos, munţi şi ape lipsite de cianură. Cer respect, onestitate, maturitate, responsabilitate, informare corectă, respectarea angajamentelor politice din campaniile electorale. Nimeni nu se aştepta ca tocmai tinerii, o generaţie considerată de mulţi ca fiind una pierdută să dea o lecţie de solidaritate, unitate şi chiar patriotism. În primele zile politicienii au fost oarecum speriaţi de amploarea manifestaţiilor şi au încercat să mascheze întreaga afacere cu declaraţii lipsite de conţinut, dar care sperau ei îi pot face pe manifestanţi să renunţe la proteste. Ei bine, iată că s-a ajuns şi la momentul în care cei din stradă nu se mulţumesc doar cu promisiuni și vor ca decidenţii politici să i-a decizii ferme. Afacerea Roşia Montana a demonstrat cât de coruptă poate fi clasa politică, cât de lipsite de orice valori sunt guvernul şi parlamentul, surzenia politicienilor faţă de strigătele societăţii civile, lipsa unui minim dialog, cum poate fi cumpărată la bucată mass-media. Până acum putem spune că politicienii au îngropat puţin câte puţin activitatea ONG-urilor tocmai pentru a avea un traseu lin la guvernare, netulburat de activişti. Deodată însă asistăm la o adevărată revoluţie: societatea civilă încearcă să se coagulizeze şi iese în stradă nefiind condusă din umbră de sindicate sau partide. Analizând cazul Roşia Montană apare o întrebare normală: de ce timp de 15 ani guvernele nu au au avut curajul să dea un aviz, fie el negativ sau pozitiv, pentru acest proiect? Au dorit partidele care s-au peregrinat pe la putere, să păstreze sau să instituie poate, un anumit „echilibru”?

Dragoş-Andrei Preutescu: Surprinzător pentru mine nu este faptul că politicienii sau instituțiile aflate în „subordinea” lor nu au reușit să ofere avize, transparență, cât mai degrabă că o generație se identifică și solidarizează cu aceste teme ce pot părea nesemnificative pentru România, dar care au o valoare simbolică mult mai mare decât ar dori unii să credem. În spatele acestor tipuri de manifestații se ascund multe nervozități împotriva clasei politice, a mass-mediei. Nu poți să accepți la nesfârșit iluziile pe care ți le vând televiziunile și comenzile politice. Ce e prea mult strică! Îndestularea manipulării a cam atins cota maximă de suportabilitate la tinerii din generația noastră. Se pare că în momentul acesta, cultura politică a acestei generații din care facem și noi parte, începe cu o mișcare ecologistă. Este și mai adevărat că nu există aceste proteste pentru un ideal al societății românești, un ideal politic, un ideal civic pe care îl tot cer unii, dar cum altfel să se formeze el, dacă nu cu un așa început? Nu ai cum să vorbești despre o “mulțime rațională”. Este o comunitate de tineri care protestează și pe care îi susținem, pentru că nu există nimic din ce spun politicienii sau cei din mass-media adevărat. Vor mai apărea astfel de comunități de tineri care vor protesta pentru protejarea statului de drept, pentru o independență a Justiției etc. Dar din nou, la mulțimi nu putem vorbi de conștiință, nu există așa ceva. Există identitatea sau solidaritatea cu o anumită problemă, imagine, idei despre ceva. Nu doar în România găsim astfel de manifestații. Va fi oare folositor ceea ce se petrece într-o viitoare consolidare democratică și ecologizare politică? Este posibil ca energiile unor alte comunități de tineri să adere nu doar la problema evitării cianurii, dar și a formării unui corpus stabil de activism civic?

Vasile Brașovanu: Plecând de la protestul pentru Roșia Montană activismul în rândul tinerilor, în rândul acestei noi generații, pare să fi atins subiecte care mocneau de ceva timp în rândul societății civile, dar care fără o vizibilitate crescută și o susținere puternică au rămas subiecte puțin cunoscute de publicul larg. Extinderea protestelor și către alte zone, cum ar fi educația, mă face să cred că într-adevăr încetul cu încetul putem vorbi despre un corpus stabil de activism civic. Nu se protestează doar pentru rezolvarea unei probleme, ci se protestează împotriva sistemului, împotriva modului cum sunt luate deciziile la nivel înalt, se protestează împotriva modului cum funcționează sistemul (birocrație maximizatoare). Atunci când cetățeanul simplu cu greu își poate expune nemulțumirile sau punctul de vedere, făcând abstracție de alegeri care sunt poate singura modalitate de exprimare directă a preferințelor cetățenilor, limitate și acestea de buletinul de vot, e normal ca tot mai mulți oameni care încep sa devină conștienți de rolul lor în funcționarea și atingerea binelui comun să acționeze și să reacționeze. Pe lângă simplele mișcări de protest asistăm cred eu la o maturizare politică, la formarea unei culturi politice solide prin participarea la deciziile ce se iau în rândul comunității, schimbare de atitudine, chiar de mentalitate aș spune. Cu toate acestea nu este oare posibil ca o mișcare ce se vrea a fi apolitică, în lipsa unor lideri care să păstreze viu spiritul și ideile ce îi unesc să dispară sau să fie acaparată de mișcări politice populiste? Cum pot aceste grupuri să fie nu doar simple apariții în viața publică? Care sunt caracteristicile tinerilor care protestează, au într-adevăr un scop comun, sunt solidari cu cei de la Roșia Montană, ori Pungești, sau pur și simplu sunt animați de spiritul specific protestelor?

Dragoş-Andrei Preutescu: Este posibil să se ajungă în mod direct la o maturitate politică, dar pentru cultură politică încă mai avem un loc mare neatins. Mai ales când vorbim de „Apolitica” protestatarilor, așa cum au revendicat-o încă de la început. Nu mi-aș dori ca aceste proteste, fie că sunt pentru Roșia Montană, fie pentru educație sau ce va mai urma, să fie doar o simplă „bulă resentimentară” a tinerilor împotriva sistemului. Aduc din nou aminte de ideea lui Vaclav Havel, care vorbea despre o „politică antipolitică”, acel tip de reacție politică care nu vrea să aibă legatură cu preluarea puterii, să controleze instituțiile, oamenii (cum de altfel se cam întâmplă astăzi, pas cu pas, picătură cu picătură și noi nu prea vedem), iar asta cu siguranță putem regăsi în rândurile acestor tineri. Dovada este și lipsa unui așa-numit lider, neidentificat încă. La un moment dat e posibil să existe, sunt convins. Politicul își va înfinge cornițele numaidecât în orice acțiune civică, exemplul de la Iași este foarte edificator. Nu mi-aș dori să cădem în patima extremismului sau a unui patriotism inventat. Aici chiar ar fi o greșeală enormă, iar liderii care vor fi susținuți, trebuie să nu adere la o astfel de cauză. Este greu de trecut de la o mulțime adunată spontan, la un nucleu solid în viața publică. Avem o mare problemă, trebuie să fim mult mai informați, mai atenți la detalii, mai buni investigatori, cercetători pe teren. Maturitatea politică este faptul că am ajuns să protestăm, cam împotriva a orice, mai mult sau mai puțin important. Cultura politică însă se realizează pe alte planuri: organizare și lideri, revendicări clare, informare și cercetare, activism constant, nu spontan ca până acum. Pe final pot afirma că nu am identificat un scop comun la acești tineri, iar caracteristicile lor diferă de la oraș la oraș. Iată că reclamele cu Roșia Montană au reapărut, iar protestele nu mai există. Pentru finanțarea educației, ministrul nici nu ascultă de revendicările celor care au ieșit în stradă. Acestea sunt exemple că tinerii ar fi fost animați doar de un anumit imbold resentimentar. Trebuie să-l depășim!

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11/29/2013 în Duet

 

Etichete: , , ,