The “Web Pioneers”

What do we know about the generation called the “Web pioneers”? The Internet becomes more and more like a second life for many of us. Today the virtual space accomplishes perhaps more functions than the real life does. In an article from “The Guardian”, entitled “Youth culture: teenage kicks in the digital age – Why this generation are the true web pioneers…”, Aleks Krotoski, a renowned researcher in the domain of psychology, who also deals with the study of the relationships in the online communities, pursues a theoretical and critical analysis of the effects of the growing development of the social networks and searching engines (Facebook and Google in particular). This topic had been debated during a seminar at the University of Konstanz, and the pros and cons were very applicable. Also, this topic is always open to new arguments. But who should win in the end?

An interesting question would be “Why do people want to post so many data, activities, and personal photos on the Internet?” Here I refer to Facebook in particular. Well, what I and other students have identified cannot represent the adequate or general answer. In the best case scenario, for many people this is a way to escape from the daily routine. The other reasons are much more diverse. These online activities serve to either make you more competitive, or they help you get noticed by others, or they create a false identity for you (“That’s what I wanna be”, “This is who I am but I’m not like this actually”).  At the same time, they can also represent marketing strategies that substantiate your expertise in a field. There is nothing weird in this type of activity until people start posting photos showing the oddest daily activities (how they feed their children, how they have their hair and nails done, or how they party, how they have shower, what they do at the toilet, and so on and do forth, because their imagination is endless). Everything appears as turmoil of organized posts framed by a virtual and mimetic space.

Why does it happen like this? Maybe because other values have been lost, or they are simply missing from the community to which these people belong (family, friends, theatre, opera, sports clubs, the evenings spent with the pals). These values are missing only if we do not preserve them, or if we consider them no longer important. This is how Mark Zuckerberg became more successful, and this motivated him to come up with other applications to control the lives of the online communities. I used and I still use Facebook for promoting my articles, and for staying in touch with the students from Romania and from abroad but why should one offer more than the basics?

„In the future, everyone will be world-famous for 15 minutes„

Andy Warhol used this statement in 1968 to explain the phenomenon that will shape our persona in the future. Apparently, what he said started to come true. Everyone desires to be competitive, to be known, or to toot their horn that they have tons of friends, and it would seem legit for them to become famous for “15 minutes”. If they do better than this, they turn into a Zeus of the virtual world (and probably this is what they are). What would be the continuity of an information, of a project, or of an accomplishment, if another is launched immediately? “You were famous. Good for you! Here comes another one.” And this is how we spend every day to gain fame for several minutes (this time value depends on the individual goals). Is everything positive or negative? Perhaps you will answer this question. Well, the ones who do business within the online world, and have something to gain from this intricacy will be against what I stated. But what should one do when it comes to teenagers and young people? They are the ones mesmerized by the World Wide Web (until the moment when all the mommies will start posting photos of their babies bathing or sitting on the potty).

Is there a chance for a youth culture to be built online? What are the changes in the young people’s perceptions about life, family or friends? Well, everything changes. Personally, I do not see the benefits of the social networks. On the contrary, I perceive them (especially Facebook) as a “diplomatic” way to control the people (hark!) willingly.  The Panopticon, the concept coined by Jeremy Bentham, presupposed a type of institution in which the individuals were seen anytime and anyhow. The Panopticon was designed as a concept for prisons but isn’t Facebook  a type of dungeon too? We can go even further to analyze the articles about the “online Panopticon” which appeared in the specialized magazines, or we can identify in Michel Foucault’s works an explanation that is able to prove a theory of power which the social networks have nowadays. This sounds interesting, right? It is really interesting, and now perhaps we found an answer regarding Facebook (by the way, Mark Zuckerberg works with different worldwide organizations).

In the following edition of the “Iuventa” magazine (March 2012) we shall discuss what are the perspectives of the young people nowadays, with their obstacles and opportunities, and undoubtedly the virtual world will be included in our discussion. By that time, I invite you to read Aleks Krotoski’s article.

P.S.: Does anyone feel that they have a second life in the online world?

 

“Web pioneers”

Ce știm noi despre generația numită “web pioneers”? Internetul devine din ce în ce mai mult o a “doua viață” pentru mulți dintre noi. Virtualul îndeplinește poate mai multe funcții astăzi decât viața reală. Într-un articol apărut în publicația The Guardian cu titlul “Youth culture: teenage kicks in the digital age – Why this generation are the true web pioneers…”, Aleks Krotoski o cunoscută cercetătoare din domeniul psihologiei, care se ocupă cu studiul relațiilor în comunitățile online, face o incursiune teoretică și critică despre efectele dezvoltării din ce în ce mai mari a rețelelor sociale și a motoarelor de căutare (în special Facebook și Google). Tema aceasta a fost dezbătută la unul dintre seminariile de la Universitatea din Konstanz, iar argumentele pro și contra au fost foarte aplicabile. Subiectul rămâne deschis întotdeauna la noi argumente. Dar cine trebuie să câștige în final?

O întrebare interesantă este: De ce oamenii doresc să își posteze atât de multe date, activități, poze personale pe internet (și aici fac referire în mod special la Facebook)? Ei bine, ce am identificat împreună cu ceilalți studenți nu poate găsi răspunsul adecvat, sau general. În cel mai bun caz, pentru majoritatea este o formă de evadare din rutina zilnică a vieții. Celelalte sunt mult mai diverse. Fie pentru a te face mai competitiv, fie pentru a fi în văzul lumii, sau pentru a crea o falsă identitate (“uite cum aș vrea să fiu”, „uite ce sunt, dar nu sunt”), pentru marketing, pentru a demonstra că ești un specialist sau expert într-un anumit domeniu. Nimic nu e ciudat până la exemplul cu cei care își pun poze de la cele mai ciudate activități zilnice (cum se hrănește un copil, în timp ce își fac coafura, petreceri, manichiură, la duș sau pe WC etc. etc. imaginația este neîntreruptă aici). Totul pare o dezordine de postări ordonate într-un cadru virtual și mimetic.

De ce se întâmplă așa? Pentru că alte valori importante s-au pierdut sau lipsesc în comunitatea din care provine fiecare (familie, prieteni, teatru, operă, cluburi sportive, seri cu amicii). Ele lipsesc doar dacă noi nu le cultivăm sau nu le acordăm importanță. Și uite așa vine succesul lui Mark Zucherkerg și tocmai pentru acest motiv a mai adăugat atât de multe aplicații pentru a “controla” și mai mult viețile celor din mediul online. Eu am folosit și folosesc FB pentru promovarea articolelor personale și comunicarea cu studenți din țară și străinătate, dar de ce trebuie să oferim mai mult?

„In the future, everyone will be world-famous for 15 minutes„

Andy Warhol a folosit această expresie în anul 1968 pentru a explica fenomenul ce va construi în viitor imaginea fiecăruia dintre noi. Se pare că începe să se adeverească. Fiecare vrea să fie competitiv, vrea să fie cunoscut, să se laude că are mulți prieteni etc. etc. și tocmai pentru acest motiv devine faimos pentru “15 minute”. Dacă poate mai mult deja e un fel de Zeus al mediului online (și este). Care este continuitatea unei informații, a unui proiect, a unui succes, dacă imediat este lansat un altul? “Ai fost faimos. Bravo! Dar acum vine altul.” Și muncim zi de zi să fim faimoși pentru câteva minute (depinde de obiectivele fiecăruia). Totul este pozitiv sau negativ? Poate primesc și răspunsurile voastre. Bine, cei care fac afaceri și câștigă din toată încâlceala mediului online vor fi împotrivă. Dar ce facem când vorbim de adolescenți, tineri? Ei sunt cei mai captați de Web (până în momentul când toate mămicuțele vor avea poze cu bebeluși la baie sau pe oliță).

Poate fi construită o cultură a tinerilor în mediul online? Ce tranformări în percepțiile celor tineri sunt despre viață, familie, prieteni? Ei bine, cam totul. Eu personal nu găsesc un avantaj în rețelele sociale, chiar le văd (mai ales FB) ca un “diplomatic” mod de a controla oamenii (atenție!) cu voia lor. Conceptul dezvoltat de Jeremy Bentham despre “Panopticon” ce construiește un model de instituție care vede pe toată lumea oricând și oricum. Panopticon-ul a fost construit ca un concept pentru închisoare, dar oare nu și FB este o închisoare? Putem merge mai departe să analizăm articolele apărute în revistele specializate despre un “Panopticon electronic” sau să identificăm în lucrările lui Michel Foucault o explicație care poate dovedi o teorie a puterii pe care o au rețelele sociale. Pare interesant nu ? Chiar este. Acum poate înțelegem de ce FB (Mark Zuckerberg lucrează cu diferite instituții din lume).

În următorul număr al Revistei Iuventa (Martie 2012) o să analizăm care sunt perspectivele tinerilor astăzi, cu obstacole și oportunițăți, iar mediul online va fi inclus fără nicio reținere în analiză. Până atunci vă invit să citiți articolul scris de  Aleks Krotoski.

PS: simte cineva că are o a doua viață în mediul online?