RSS

“Web pioneers”

23 Ian

Ce știm noi despre generația numită “web pioneers”? Internetul devine din ce în ce mai mult o a “doua viață” pentru mulți dintre noi. Virtualul îndeplinește poate mai multe funcții astăzi decât viața reală. Într-un articol apărut în publicația The Guardian cu titlul “Youth culture: teenage kicks in the digital age – Why this generation are the true web pioneers…, Aleks Krotoski o cunoscută cercetătoare din domeniul psihologiei, care se ocupă cu studiul relațiilor în comunitățile online, face o incursiune teoretică și critică despre efectele dezvoltării din ce în ce mai mari a rețelelor sociale și a motoarelor de căutare (în special Facebook și Google). Tema aceasta a fost dezbătută la unul dintre seminariile de la Universitatea din Konstanz, iar argumentele pro și contra au fost foarte aplicabile. Subiectul rămâne deschis întotdeauna la noi argumente. Dar cine trebuie să câștige în final?

O întrebare interesantă este: De ce oamenii doresc să își posteze atât de multe date, activități, poze personale pe internet (și aici fac referire în mod special la Facebook)? Ei bine, ce am identificat împreună cu ceilalți studenți nu poate găsi răspunsul adecvat, sau general. În cel mai bun caz, pentru majoritatea este o formă de evadare din rutina zilnică a vieții. Celelalte sunt mult mai diverse. Fie pentru a te face mai competitiv, fie pentru a fi în văzul lumii, sau pentru a crea o falsă identitate (“uite cum aș vrea să fiu”, „uite ce sunt, dar nu sunt”), pentru marketing, pentru a demonstra că ești un specialist sau expert într-un anumit domeniu. Nimic nu e ciudat până la exemplul cu cei care își pun poze de la cele mai ciudate activități zilnice (cum se hrănește un copil, în timp ce își fac coafura, petreceri, manichiură, la duș sau pe WC etc. etc. imaginația este neîntreruptă aici). Totul pare o dezordine de postări ordonate într-un cadru virtual și mimetic.

De ce se întâmplă așa? Pentru că alte valori importante s-au pierdut sau lipsesc în comunitatea din care provine fiecare (familie, prieteni, teatru, operă, cluburi sportive, seri cu amicii). Ele lipsesc doar dacă noi nu le cultivăm sau nu le acordăm importanță. Și uite așa vine succesul lui Mark Zucherkerg și tocmai pentru acest motiv a mai adăugat atât de multe aplicații pentru a “controla” și mai mult viețile celor din mediul online. Eu am folosit și folosesc FB pentru promovarea articolelor personale și comunicarea cu studenți din țară și străinătate, dar de ce trebuie să oferim mai mult?

In the future, everyone will be world-famous for 15 minutes

Andy Warhol a folosit această expresie în anul 1968 pentru a explica fenomenul ce va construi în viitor imaginea fiecăruia dintre noi. Se pare că începe să se adeverească. Fiecare vrea să fie competitiv, vrea să fie cunoscut, să se laude că are mulți prieteni etc. etc. și tocmai pentru acest motiv devine faimos pentru “15 minute”. Dacă poate mai mult deja e un fel de Zeus al mediului online (și este). Care este continuitatea unei informații, a unui proiect, a unui succes, dacă imediat este lansat un altul? “Ai fost faimos. Bravo! Dar acum vine altul.” Și muncim zi de zi să fim faimoși pentru câteva minute (depinde de obiectivele fiecăruia). Totul este pozitiv sau negativ? Poate primesc și răspunsurile voastre. Bine, cei care fac afaceri și câștigă din toată încâlceala mediului online vor fi împotrivă. Dar ce facem când vorbim de adolescenți, tineri? Ei sunt cei mai captați de Web (până în momentul când toate mămicuțele vor avea poze cu bebeluși la baie sau pe oliță).

Poate fi construită o cultură a tinerilor în mediul online? Ce tranformări în percepțiile celor tineri sunt despre viață, familie, prieteni? Ei bine, cam totul. Eu personal nu găsesc un avantaj în rețelele sociale, chiar le văd (mai ales FB) ca un “diplomatic” mod de a controla oamenii (atenție!) cu voia lor. Conceptul dezvoltat de Jeremy Bentham despre “Panopticon” ce construiește un model de instituție care vede pe toată lumea oricând și oricum. Panopticon-ul a fost construit ca un concept pentru închisoare, dar oare nu și FB este o închisoare? Putem merge mai departe să analizăm articolele apărute în revistele specializate despre un “Panopticon electronic” sau să identificăm în lucrările lui Michel Foucault o explicație care poate dovedi o teorie a puterii pe care o au rețelele sociale. Pare interesant nu ? Chiar este. Acum poate înțelegem de ce FB (Mark Zuckerberg lucrează cu diferite instituții din lume).

În următorul număr al Revistei Iuventa (Martie 2012) o să analizăm care sunt perspectivele tinerilor astăzi, cu obstacole și oportunițăți, iar mediul online va fi inclus fără nicio reținere în analiză. Până atunci vă invit să citiți articolul scris de  Aleks Krotoski.

PS: simte cineva că are o a doua viață în mediul online?

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , , , ,

3 răspunsuri la „“Web pioneers”

  1. Florin Adamache (@FlorinAdamache)

    01/24/2012 at 1:10 PM

    Internetul iti da exact ceea ce tu ii ceri… Social-Media si in general tot Social Network’ul a evoluat in timp pana sa ajunga la aceasta forma pe care o vedem cu totii acum, in 2012. In marea lor parte oamenii s-au manifestat cam la fel doar ca au fost angrenati in platforme online diferite de cele prezente acum. De exemplu Mirc’ul a fost un fenomen pentru cei care prin anii 2000 se bucurau de internet. Recunosc ca prin 2004 am testat si eu putin platforma, iar din intamplare anul trecut am vazut ca inca mai sunt utilizatori care folosesc acest chat anonim.
    Spui ca Facebook’ul este similar unei inchisori. Cred ca este o parere cam exagerata. In primul rand nu esti obligat sa il folosesti. Cunosc foarte multe persoane care pot trai si fara facebook, si in acelasi timp cunosc persoane care desi au cont sunt mai mult inactive decat active. Eu personal folosesc facebook’ul pentru promovare, a citi noutati (un fel de reader) si pentru putina socializare si dezbatere pe anumite teme cand este cazul.
    In final as dori sa iti raspund la intrebarea ta spunandu-ti ca pestru mine mediul online nu este o a doua viata deoarece incerc ca ceea ce sunt in mediul real sa fiu si in zona online. (sper ca imi iese)
    Iti recomand sa vezi, sa citesti despre site-ul (jocul) second life care da posibilitatea oricarui user sa fie cine doreste acesta intr-o lumea doar a lui, o lume virtuala…
    Manifestele si activitatea online ar trebui sa reprezinte o proiectie a ceea ce indivizii sunt practic in viata de zi cu zi…

     
    • Dragoș Preutescu

      01/26/2012 at 8:10 AM

      Nu contest ceea ce ai spus Florin. Eu am vrut doar să menționez că de multe ori exagerăm cu mediul online (nu neapărat noi doi). Cu siguranță noi știm cum să folosim FB și altele, dar marea majoritate găsesc un soi de evadare aici. Mai există zona privată pe social-media? sau în viața reală?
      Oare ce va fi cu următoarea generație dependentă de internet? Aici caut răspunsul.
      Succes!

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: