RSS

Arhive pe categorii: Artă

„6,9 pe scara” Nae Caranfil

Recent am vizionat la Ateneul din Tătărași, o ultimă producție cinematografică, în regia lui Nae Caranfil. Filmul, o comedie, ce ne propune cu destulă îndrăzneală din partea regizorului, câteva scenete cu tentă de musical. Este o încercare curajoasă, mai ales pentru publicul din România. Avem, așadar, o combinație între parodierea sentimentelor paranoice pe care micile cutremure din România le au asupra unora dintre noi (în așteptarea celui mare ca „replică”) și câteva realități obeze (cum îmi place mie să le numesc) din țara noastră (un tată care și-a părăsit familia, dar apare din senin;  modul în care se realizează un musical într-o instituție de stat; depresia datorate lipsei găsirii de sens a vieții sau a unui loc de muncă, etc.).

Suntem obișnuiți cu acest stil de a realiza comedii, de către regizorii români. Nae Caranfil este cel care a regizat Filantropica și Asfalt Tango. Putem face o asemănare (pentru unii poate părea exagerată), între Nae Caranfil și Gary Marshall (un cunoscut regizor, scenarist din SUA) și anume că cei doi realizează comedii-bufe (așa cum le numește Woody Allen) surprinzînd secvențe de viață destul de serioase. Și Cristian Mungiu are filme de comedie (Amintiri din epoca de aur, este poate cel mai cunoscut film) și Lucian Pintilie (dar cu ceva mai multă seriozitate, în sensul că sunt mult mai dure).

Jocul actorilor a fost bun, aceștia fiind debutanți (după spusele regizorului), dar, surprinzător sau nu, părțile cele mai bine realizate din film, au fost cele de musical. Acestea chiar au reușit, iar Laurențiu Bănescu, cel care joacă rolul lui Tony, are o prestație mult mai bună în parte de musical, în comparație cu restul filmului. Dintre actrițe, Maria Simona Arsu este cea care mi-a plăcut (are o voce puternică, arată bine, rolul i se potrivește – pare mai libertină și mai nonconformistă, este mai așezată și mai calmă).

Din punctul meu de vedere, ceea ce lipsește acestor gen de filme, sunt pe de o parte, dialogurile, apoi actorii mai atipici. Spun eu că s-ar potrivi câteva dialoguri mai sofisticate, mai incitante, nu doar cu un limbaj simplist, nu foarte atrăgător. Apoi, e nevoie și de actori. Mie îmi place să fac jocuri de imaginație și să văd ce alți actori ar fi fost potriviți la unele dintre filmele pe care le urmăresc. Niște actori atipici, mult mai naturali în jocul lor, ar fi mai potriviți. În comedii se potrivesc astfel de actori. E greu să îi găsești, sunt tot mai rari, dar merită riscat, pentru că temele acestor filme sunt bune, merită exploatate mai bine.

Am fost surprins și de cât de primitor și dichisit a devenit Ateneul din Tătărași. De ceva vreme nu am mai fost la vreun spectacol de teatru sau orice alt eveniment desfășurat în această instituție culturală, dar țin să apreciez evoluțiile pozitive.

69-pe-scara-richter-355233l-175x0-w-7cb744f6

Filmul, 6,9 pe scara Richter, este un film reușit, mai ales pe partea de musical și merită vizionat pentru experiența de cinefil. Se poate evolua cu astfel de comedii în România, pentru că teme sunt multiple, realitățile construiesc zilnic paradoxuri și situații nemaiîntâlnite, ce par a ne duce cu gândul de fiecare dată la sfârșitul lumii, sau ne fac să avem coșmaruri cu tot felul de cutremure. De fapt cutremurele (cele adevărate și cele mari) se petrec în viața reală, cu foarte multe replici.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 01/27/2017 în Artă

 

Etichete: , , , , , , ,

Distracții nocturne – Interviu cu Andrei Ichim – Flair Bartender

Oamenii au inventat întotdeauna modalități de a petrece și pentru a se distra, fie că vorbim de locurile unde aceștia doresc să servească diferite băuturi, să danseze, sau pur și simplu să interacționeze, până la a asista în aceste spații la spectacole de lumini, de film, de acrobații. Interviul cu Andrei Ichim dorește să aducă în atenție o meserie, în spațiul social al distracțiilor, ce capătă tot mai multă atenție din partea participanților și anume cea de Barman. Flair bartender este denumirea mai soft dată barmanilor care se ocupă cu oferirea de momente artistice pentru a întreține o atmosferă de distracție a celor care sunt prezenți în cluburi, restaurante sau spații dedicate unor astfel de manifestări. Așadar, un interviu despre lumea clubbingului, a băuturilor soft preparate de barmani și a unei noi meserii ce pare a deveni artă a mânuirii sticlelor și paharelor. Recunosc, nu sunt un participant înfocat în cluburi, dar am fost curios să aflu și să observ viața din interiorul acestor spații, iar aceea a barmanilor mi-a atras atenția întotdeauna.

  1. Cine este Andrei Ichim și de unde pasiunea pentru meseria de barman? Mă interesează să aflu care este motivația ce stă în spatele practicării acestei meserii.

Man… Andrei Ichim sunt eu, sau Andi, cum îmi spun apropiaṭii; un flǎcău de-un sfert de secol, încă imatur, puţin iresponsabil şi mândru din cale-afară.

Chestia cu bărmănia… man, nu m-am gândit niciodată că voi face asta. Eram în primul an de facultate, aveam nevoie de un job şi m-am dus la un club unde ştiam că se caută dealeri de biliard, însă în urma interviului, owner-ul locaţiei mi-a spus că m-aş potrivi mai bine în bar. Şi uite aşa am ajuns barman; ceea ce-mi întăreşte şi mai mult credinţa că meseria este cea care te alege pe tine, nu invers.

12208339_1163905243639591_4559948394309074015_n

Pasiunea pentru această meserie? Man, am deprins-o pe parcurs… Eram la început de drum şi nu vroiam decât să mă fac remarcat cumva (oricare ar fi fost domeniul în care aş fi activat), şi am început să investesc în mine: seminarii, training-uri, ore de antrenament, ore petrecute în faţa youtube-ului…. băi şi a început să-mi placă. Băi chiar al naibii de mult… adică m-am lăsat chiar şi de facultate numa’ să mă focusez complet asupra a ceea ce am decis că vreau să fac de acum. Şi uite aşa activitatea din spatele barului, iniţial o ambiţie, a devenit o pasiune.

        2. Există o diferență între a fi barman și a fi un flair bartender, sau e unul și același lucru?

Bro, pentru a fi flair bartender trebuie să fii  barman; pentru a fi barman nu trebuie sǎ fii şi flair bartender.

       3. Cum a ajuns această meserie de flair bartender în România și care este feedbackul celor care asistă la astfel de spectacole?

Datorită pilonilor noştri români în flair bartending care l-au promovat şi exploatat atât naţional cât şi internaţional.

Feedback? Man, având în vedere că în ultima vreme nu prea mai există eveniment fără ca cineva să mixeze nişte băuturi şi să arunce cu sticle în aer, îi clar că lumea reacţionează pozitiv la acest fenomen. Şi da, este un fenomen, pentru că în ultimii ani flair bartending-ul a căpătat în ţară la noi o notorietate extraordinară.

      4. Putem spune că meseria de flair bartending este o artă? De ce? Citind despre această meseria am aflat că barmanilor li se aduce titulatura de „artist al băuturilor”.

Pentru aţi menţine flow-ul, atât în flair cât şi în mixology, trebuie să creezi continuu, iar prin definiţie un artist este un creator. Deci da, suntem artişti.

11025805_866834500027054_3163774422550318632_n

         5. La nivel național și internațional se organizează concursuri pentru barmani. Ai participat la astfel de evenimente sau intenționezi să participi?

Am ceva concursuri la activ, atât de flair cât şi de mixology. La toate am reuşit să intru în top 10 România, la două de flair am urcat pe podium, iar la ultimul concurs (de mixology) am ieşit campion naţional.

14572840_1860821104153190_9200785671919553104_n

La nivel internaţional? Voi fi în decembrie, când voi reprezenta România la faza globală, în Paris, unde am să le arăt cam de ce-s în stare moldovenii.

        6. Îmi imaginez că în timpul spectacolelor pe care le oferi ai parte și de momente mai haioase sau mai neobișnuite. Ne poți povesti un astfel de eveniment? Cum ai reacționat în acel moment?

Atunci când eşti pe scenă sau în timpul actului, trebuie să îţi iasă totul ţiplă, trebuie să livrezi 100%, să fie un moment neobişnuit (cum ai spus tu), dar pentru ei. Bine, se mai întamplă să ai şi vreun drop, două pe parcursul rutinei, dar aici ţine totul de spontaneitatea şi carisma ta să transformi această mică chestiuţă într-un moment haios atât pentru tine cât şi pentru public.

      7. Care este cel mai bun cocktail pe care l-ai preparat de-alungul timpului sau ce anume ai recomanda unor băutori de soft drinks?

GREEN APPLE!

    :)) glumesc…

Nu există cel mai bun cocktail. Majoritatea băuturilor pe care le-am preparat au fost cele mai bune băuturi la momentul respectiv. Şi nu pentru cǎ am avut cele mai tari ingrediente sau cea mai inspiraţională situaţie… ci pentru că ofer, pe lângă preparatul respectiv, o stare de spirit, o trăire.

      8. Ne poți spune care este cea mai ciudată responsabilitate pe care o ai trecută în fișa postului?

Să nu mai destrăm relaţii şi căsnicii.

:)) glumesc din nou…

Toate cerinţele din fişa postului ţin de buna conduită a barului, nimic deplasat.

        9. Care este locul unde dorești să ajungi pentru a oferi un spectacol de bartending?

Pe un stadion. Plin.

      10. Te invit să lași un mesaj generației noastre și să ne spui cum trebuie să ne gestionăm pasiunile și visele indiferent de meseria pe care dorim să o avem.

Tati… Cum ar zice-o Jay Z: “Don’t ever go with the flow. Be the flow.”

Sursă foto: Andrei Ichim

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11/11/2016 în Artă, Interviu

 

Etichete: , , , , , ,

Oameni care își dansează viața – interviu cu Marius Turcu – instructor și coregraf (Dansatorii Anonimi)

Nu cu foarte mult timp în urmă, în cadrul unui proiect din Armenia, am primit indicația să ofer o idee despre viață și oameni, alegând un cartonaș din celebrul joc DIXIT. Am ales cartonașul și am făcut următoarea afirmație: „Viața pe care o are fiecare, e în funcție de instrumentul la care cântă”. Dar azi sunt tot mai convins că această afirmație li se potrivește de minune și dansatorilor: au viața precum o dansează. Jorge Luis Borges spunea că Paradisul este, în viziunea lui, o bibliotecă. Eu am să merg pe același fir al imaginației, spunând că Paradisul este acolo unde oamenii dansează. Mulți spun că dansatorii iscusiți sunt cei care muncesc și repetă foarte mult. Nu pot fi de acord în totalitate cu această afirmație. Pot renunța la ideea de talent, dar nu pot renunța la ideea că dansul este o stare de spirit în mișcare. Dansul este întotdeauna un spectacol, văzut sau nevăzut de ochii lumii. Nu poți pretinde că dansezi pentru orice altceva decât pentru a face un spectacol. Spectacolul de a te bucura de capacitatea corpului de a genera mișcări pe orice ritm muzical. Oameni care își dansează viața, este un interviu în oglindă, realizat cu trei tineri ieșeni, Irina Nistor (Salsa Amazing), Cosmin Ioneasa (Elegance) și Marius Turcu (Dansatorii Anonimi), ce au ca pasiune dansul (salsa, kizomba, bachata, semba, Cha-Cha) și sunt în același timp instructori și coregrafi.

Am decis să realizez acest set de interviuri pentru că apreciez oamenii care prin artă, fie că e vorba de dans, fotografie, film, pictură, dau un sens plăcut vieții. Dansul este o artă, o formă de amuzament, un sport, o formă de explorare a propriului corp, un legământ cu muzica de orice fel, un mod de existență încă din cele mai vechi timpuri. Toate cele trei interviuri sunt postate separat, unul după altul. Interviurile au același set de întrebări pentru cei trei tineri instructori și coregrafi.

  1. Viață, dans și oameni! Descrie puțin viziunea proprie asupra vieții din perspectiva dansului și expune câteva idei despre tine.

Hmm.. Viziunea proprie asupra vieţii? Aş putea să dau citate găsite pe Google, sau să mă gândesc la vreo formulare plăcută, dar care ar fi ambiguă şi nu ar însemna mare lucru. Personal am multe etape prestabilite pe care trebuie să le parcurg, scopuri de atins, un vis de realizat şi apoi de menţinut până la sfârşitul vieţii. Într-un cuvânt: dansul. Vreau să fiu mai bun în toate aspectele ce mă vor ajuta să realizez ce am scris mai sus deoarece corpul îmi este teacă, dansul este sabia, şi lumea este arena. În privinţa ultimei, nu depinde de mine, tot ce pot să fac este să o cunosc cât mai bine, dar pot construi cea mai bună şi puternică teacă, şi pot învăţa să fiu cel mai bun spadasin. Restul sunt detalii care se schimbă de la o zi la alta. Asta este viziunea mea asupra vieţii. Viaţa în sine e o luptă. De ce să nu aleg eu cum lupt? Dansul mă face fericit, îmi aduce victoriile dorite şi împlinirile visate. Vreau să fiu cea mai bună versiune a mea şi să îi fac şi pe cei din jurul meu să îşi dorească să fie, la rândul lor, cea mai bună versiune a lor.

Câteva idei despre mine?

*Îmi plac oamenii care îşi doresc ceva şi luptă, muncesc pentru acel lucru. Acţiunile din spatele dorinţei reprezintă înfăptuirea ei.

*Consider că este loc sub soare pentru toţi. Prefer să îmi petrec timpul făcând ceea ce ştiu că mă va duce acolo unde vreau. Dacă pot să îi ajut şi pe ceilalţi pe parcurs, cu atât mai bine.

Marius Turcu 2

*Mereu voi avea ceva de învăţat.

*Îmi place să fiu înconjurat de oameni care evoluează şi îşi doresc, lupta pentru înfăptuirea imposibilului.

*Câteodată mă pierd. Mă agit prea mult. Parcă se întunecă afară, dar am învăţat că aceste momente sunt acolo doar ca să îţi arate dacă vrei cu adevărat ceva sau doar este o fază. Cei mai mulţi renunţă la prima furtună.

2. Ce comunică sau ar trebui să comunice dansul? Pot oamenii socializa, iubi, prin dans?

Ce comunică dansul în sine? Habar n-am. Ştiu în schimb ce încerc eu să comunic şi ce reprezintă pentru mine. Mulţi au încercat să dea o explicaţie generală dar, inevitabil, toţi au ajuns doar să îşi spună propria părere. Asta voi face şi eu.

Ce consider eu că ar trebui să exprime, să comunice dansul? Respect, încredere, creativitate, jovialitate, apropiere, înţelegere, compasiune, empatie, grijă, siguranţă. Lista ar putea continua la nesfârşit. Din punctul meu de vedere dansul este modalitatea perfectă de a comunica cu cineva fără a rosti nici măcar un cuvânt. Ambiguitatea verbală sau scrisă nu există în dans.  Bineînţeles că pe câte bune şi atâtea rele. În funcţie de fiecare, la fel cum un cuvânt poate face şi bine şi rău, şi prin dans poţi comunica lucruri „rele”. Dansul este ca o pensulă. Poţi crea o operă de artă sau poţi înjunghia pe cineva, dar nu pensula este de vină, ci deţinătorul ei.

De ce m-am dus în această direcţie? Pentru că mă confrunt, şi nu sunt singurul, cu pervertirea dansului. Dansul în sine este ceva minunat, dar ceea ce fac oamenii cu el, de multe ori îţi poate lăsa un gust amar în gură. La rândul meu am trecut prin experienţe care, pe cât de frumoasă partea de dans, pe atât de amară partea ce ţine de oameni. Şi nu poate exista dans fără oameni. Inevitabil treci prin ambele. Cei care au probleme cu încrederea de sine, care nu se cred destul de buni, care sunt emotivi, chiar şi bolnavi, pot să îşi îmbunătăţească viaţa prin dans. DRASTIC! Pot socializa, pot crea prietenii, dansul poate aduce doi oameni împreună pentru tot restul vieţii. Dansul îţi poate reda sănătatea, cheful de viaţă, speranţa. Îţi poate da tot ceea ce ai crezut că ai pierdut sau că nu vei găsi niciodată. Prin dans am întâlnit persoanele ce mi-au marcat viaţa.

Dansul este frumos. Dansul este peste tot. Elimini dansul, elimini şi muzica. Ai eliminat viaţa.

3. Sunt curios ce anume urmărește un dansator/ instructor/ coregraf: perfecțiunea, prestigiul, improvizația, transmiterea unor emoții, sociabilitatea sau o dinamică existențială?

Există diferenţe între un dansator, instructor şi coregraf. Poţi fi unul, două sau toate trei. Dar există diferenţe. Din punctul meu de vedere, un dansator caută să danseze cât mai bine. Să se îmbunătăţească. Poate căuta prestigiul, perfecţiunea, improvizaţia, transmiterea unor emoţii, sociabilitatea sau dinamica existenţială. În fond, dansatorul este cel activ, cel implicat. În funcţie de stil sau scop, poate să caute totul sau doar ceva anume.

Marius Turcu 4

Un instructor, la fel ca şi dansatorul, le poate urmări pe toate. Dar consider că el ar trebui să se axeze mult mai mult pe partea de „instrucţie”. Poţi învăţa pe cineva să facă 10 piruete, chiar dacă tu nu mai poţi. Din punctul meu de vedere, un instructor este instrumentul deblocării potenţialului unui dansator. Instructorul poate fi, la rândul său, dansator sau nu.

Un coregraf, deşi poate fi şi dansator şi instructor, consider că este setat pe creaţie, perfecţiune, prestigiu, transmiterea de emoţii. Am văzut dansuri care m-au făcut să casc deşi cei care erau pe scenă erau nişte dansatori excepţionali. Şi am văzut dansuri care aveau elemente relativ simple dar erau atât de frumos îmbinate încât m-au emoţionat. Când este implicat şi publicul, trebuie să fii un creator bun. Trebuie să ştii lucruri pe care un dansator sau un instructor le ignoră.

Bineînţeles că lucrurile nu sunt atât de simple. Totul se intercalează. Poţi fi un dansator bun şi un instructor slab. Sau invers. Poţi coregrafia de pe un scaun, sau poţi crea în mod activ ca dansator. Cu cât cauţi mai mult cu atât descoperi mai multe lucruri.

Eu personal caut, ca dansator să transmit şi să improvizez (să creez) pe loc. Nu-mi place să coregrafiez dansurile sociale. Îmi place să scriu povestea în timp ce o citesc. Ca instructor, scopul meu este să ofer toate informaţiile pentru ca cel din faţa mea (dansatorul) să devină cât mai bun într-un timp cât mai scurt. Iar ca şi coregraf, pe scurt, să creez emoţii puternice în cei care privesc, pe mine sau trupa. Toate acestea pentru mine reprezintă perfecţiunea.

4. Având un acces liber la informații și materiale video online, dar și capacitatea de a călători pentru a explora diverse forme ale dansului, care este nivelul de receptare al tinerilor (și nu numai) cu privire la practicarea dansului?

Într-un cuvânt: Slab. Ştii cum e? Activezi într-un domeniu, şi vezi domeniul ăla peste tot. Aşa e şi cu dansul. Eu îl văd peste tot, dar asta din cauză că sunt „abonat” fizic şi psihic la tot ce înseamnă dans. În acelaşi timp nu văd pe nimeni care joacă fotbal, pentru că sunt total deconectat de la acest domeniu. Deşi avem acces liber la informaţii, trebuie să vrem să le căutăm. Nu ajunge doar să ai ceva, ci trebuie să vrei să şi foloseşti acel ceva. Când vine vorba de practicarea dansului, foarte puţini caută şi pun în practică.

Alături de prietenii mei: Elena Radu, Cristina Bereghici şi Alin Danita, am înfiinţat Dansatorii Anonimi. Acum suntem 6 oameni care împărtăşim tot ceea ce ştim (Florin Ghioc şi Lavinia Paladi se ocupa de partea de Kizomba). Avem o trupă de 17 persoane şi număram 30 de membri. Pe toţi ne caracterizează dorinţa de evoluţie. Personal, poate e un plan „grandios” de a schimba situaţia dansului în Iaşi, dar în mai puţin de 6 luni, majoritatea celor care ne-au cunoscut şi ne-au trecut prin „mâna” ne-au spus că într-adevăr schimbăm lucrurile. Forţăm evoluţia acolo unde nu exista nici măcar dorinţa. „Growing by Sharing” înseamnă să facem oamenii să vadă că pot mai mult, să schimbăm experienţe, să dăm toate secretele, să ne ajutăm unii pe alţii, să punem cot la cot pentru un loc şi o societate mai bună, prin dans si nu în ultimul rând să oferim toate detaliile, informaţiile şi tehnicile care sunt ignorate de ceilalţi.

D.A. reprezintă tot ceea ce ne-am dorit, noi 4, de la dans: Evoluţie, Informaţie, Calitate, Dăruire. Am dorit să creăm un mediu în care cei care doresc să evolueze să o poată face, nestingheriţi şi suprimaţi de alţii sau de condiţiile potrivnice întâlnite pe parcurs. La rândul meu am fost dezamăgit profund de alţii şi pe plan personal vreau să ofer celor care vor, posibilitatea de mai mult, mai bine.

Motto-ul nostru este „Growing by Sharing”, pentru că nu poţi creşte dacă ţii doar pentru tine.

Împlinirea vine din a da mai departe.

5. Te rog să ne povestești una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le-ai avut ca instructor, coregraf sau simplu practicant, în lumea dansului. Ce învățăminte putem extrage din experiența ta?

Încă de pe vremea când învăţam stiluri de dans din cultura hip-hop mă uitam la filmuleţe pe internet cu Daniel şi Desiree. Pe atunci habar nu aveam cine sunt, sau ce este Bachata. Atunci mâncam pe pâine „street dance”, dar îmi plăcea la nebunie cum dansau. Îmi doream să îi cunosc. Asta se întâmpla pe la 18 ani. Pe la 22 de ani am luat contact cu Salsa şi Bachata. Deşi le-am învăţat destul de rapid având deja experienţa ca dansator, abia după 1 an parcă a explodat ceva în mine legat de Bachata. Şi tot la Daniel şi Desiree mă uitam. Am vrut mai mult. A mai trecut timpul şi mi-am dorit să merg la concursuri. La 24 de ani am devenit campion naţional la Bachata şi în 2015, vicecampion. Cu titlul de campion nu mă laud pentru că circumstanţele au fost „mai puţin decât plăcute”, dar cu cel de vicecampion mă mândresc pentru că ne-am bătut, eu şi Cristina, cu cei mai buni.

Revenind, în 2014, i-am întâlnit pe Daniel & Desiree. Am dansat cu ea. Atunci mi se îndepliniseră 4 vise: să câştig un concurs, să îi întâlnesc pe ei doi, să dansez cu ea Bachata şi cu el „street dance”.

Este şi o parte amuzantă care face şi mai frumoasă această experienţă. Bineînţeles că atât timp cât cei doi erau pe ringul de dans, erau asaltaţi de dansatori. Eu am zis să nu îi sufoc şi eu şi voi aştepta până mai târziu când se mai liniştesc treburile şi apoi o voi invita la dans. Doar că mai târziu, dispăruseră. Parcă murisem. Visul de a dansa cu ea era atât de aproape şi l-am ratat. Apoi m-am gândit că poate s-au dus sus (ringul de dans era la subsol) şi speram cu fiecare treaptă, să nu fi plecat. Nu era posibil ca visul meu să rămână doar atât – un vis. Şi odată ajuns sus, i-am văzut jucând bowling. Erau toţi invitaţii: Korke şi Judith, Jorjet, Daniel şi Desiree. Şi jucau, şi jucau, şi jucau şi eu aşteptam şi aşteptam şi aşteptam. De nerăbdare începusem şi eu să joc cu nişte prieteni. Termină ei (cred că trecuse o oră în total) şi imediat după, văd că se pregătesc să plece. Iar visul meu se năruia, nu mai coborau să danseze. La naiba. Ce fac? Ce fac? Ce fac? Partea bună e că dansul, printre altele, m-a învăţat să lupt pentru ceea ce vreau. M-am dus ţintă la Daniel şi l-am întrebat dacă pot dansa cu partenera sa. El a început să zâmbească, a spus: „DA”. Apoi am întrebat-o pe ea. Era în ghete şi cu fularul la gât. Mă întreabă: „Aşa?” Şi eu: „Da!”. Daniel murea de râs. Partea amuzantă este că am dansat cu ea o Bachata pe melodia lui Moga – Pe barba mea. Daniel ne privea. Zâmbea. Nu ştiu de ce, dar cred că fix scena asta nu li s-a întâmplat de prea multe ori până acum.

Cu ea am simţit pentru prima oară ce înseamnă ca partenera să se conecteze cu tine din prima secundă şi în mod total. Parcă îmi cunoştea toate mişcările, parcă îmi citea gândurile. A fost inimaginabil de frumos pentru mine.

A doua zi am dansat un mic „battle” cu Daniel. Ne-am „rupt” în figuri de bboy-ing, câteva simple, căci amândoi alesesem Bachata ca dans de suflet şi am cam ruginit pe partea de „hip-hop”.

Ce se poate învăţa din această experienţă? Nu renunţa la visele tale, şi luptă mereu pentru ele. Se vor îndeplini. Şi vor fi al naibii de dulci în zilele amare.

6. Un citat mi-a atras atenția încă din timpul liceului – „Viața fără un pic de nebunie ar fi ca un act vulgar”. Trebuie un pic de nebunie (în sensul bun al cuvântului) în lumea dansului?

Oho, şi încă cum! Nu poţi reuşi în lumea dansului dacă nu ai multă imaginaţie şi ceva nebunie. Dansul înseamnă viaţă. Imaginează-ţi o viaţă monotonă, în care respecţi toate regulile. „Nebunia” face viaţa mai frumoasă.

Marius Turcu 3

7. Ajută dânsul la construirea unor identități sociale și la stabilirea unor raporturi sociale între oameni, mai deschise și mai virtuoase? De ce se întâmplă astfel?

Da. Ajută. Dansul înseamnă comunicare, respect, încredere, colaborare, perseverenţă. Nu asta înseamnă şi o societate mai deschisă şi virtuoasă? Dansul, alături de toate celelalte arte, a contribuit la evoluţia umanităţii. Direct sau indirect.

De ce se întâmplă astfel? Pentru că dansul în sine înseamnă evoluţie, dezvoltare personală. Dacă scopul tău este să devii mai bun, o persoană mai bună, dansul îţi poate oferi asta. Atât timpul cât scopul tău nu sunt banii sau manipularea oamenilor (gândeşte-te la toţi dansatorii care folosesc dansul pentru a obţine altceva), te poţi schimba radical. Poate e neplăcut ceea ce scriu, dar la fel ca în orice domeniu, dacă faci ceva pentru scopurile greşite, nu vei ajunge prea departe.

Cum îţi dai seama că scopul tău e greşit? Simplu, nu evoluezi sau o faci foarte foarte greu.

8. Atunci când  ești instructor/ coregraf, tot timpul ești înconjurat de oameni,  de aceea te voi întreba, care a fost cel mai plăcut sau neplăcut mesaj pe care l-ai primit din partea cuiva, în activitatea pe care o desfășori?

Din fericire, raportul mesaje plăcute/mesaje neplăcute, este în favoarea celor plăcute. Am primit multe mesaje, dar cel mai fain pentru mine a fost când mi s-a spus că am schimbat viaţa acelei persoane în bine. Cele neplăcute nu le iau în considerare, căci vin din invidie. Celelalte tipuri de mesaje sunt constructive.

9. Existând o varietate de dansuri, și o întreagă creație de dansuri prin combinarea diferitelor stiluri și tehnici, nu îmi voi permite să te întreb ce stil de dans te reprezintă, însă ar fi plăcut să știm ce anume ai imagina în materie de dans și cum s-ar numi propriul tău stil de dans?

Cândva am fost întrebat: De ce vrei să dansezi? Răspunsul meu a fost: pentru că vreau să fiu un dansator complet. Fiecare persoană îşi creează propriul stil ce nu poate fi reprodus de altcineva. Poţi învăţa mişcările, dar nu şi esenţa, pentru că aceasta vine din tine.

Legat de o denumire a stilului, momentan sunt în stadiul în care văd cum apar zeci de denumiri pentru acelaşi lucru, poate puţin modificat. E marketing pur. Momentan nu-mi bat capul cu „inventarea” unui nou stil de dans. Ce mă reprezintă este Bachata – Bachata mea. Combin tot ce ştiu, de la dans sportiv până la dansurile din cultura hip-hop. Imi imaginez o Bachata foarte frumoasă, atât de dansat cât şi de privit, care o poate învăţa oricine şi poate fi condusă de oricine. În prezent, majoritatea figurilor frumoase sunt dificile. Eu vreau să le înţeleg, să le descompun în elementele lor şi să le reconstruiesc astfel încât oricine le poate face.

10. Prin dans, am căutat personal să răspund la o componentă social-relațională foarte importantă, aceea dintre bărbat și femeie. În viziunea ta, cum se transpune acest tip de relație prin dans?

Pentru mine cheia unei relaţii reuşite este comunicarea. De acolo pleacă toate celelalte: respect, încredere, fidelitate, compasiune. Atunci când dansez caut şi ofer aceleaşi lucruri. Din punctul meu de vedere dansul poate completa legătura dintre un bărbat şi o femeie. Iar legătura dintre ei poate completa dansul. E ca un fel de Ying-Yang. Una e să vezi doi oameni oarecare dansând şi alta este să vezi doi iubiţi dansând. Şi aici mă refer strict la legătura dintre cele două persoane, nu la perfecţiunea executării mişcării sau complexitatea lor.

Marius Turcu 1

11. În final, te voi ruga să ne oferi câteva definiții personale, sau simple descrieri, pentru următoarele stiluri de dans:

Salsa – Energie, Putere, Spectacol, Distracţie.

Bachata – Apropiere, Încredere, Poveste, Iubire, Flexibilitate.

Kizomba – Control, Improvizaţie, Respect.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 03/14/2016 în Artă, Interviu

 

Etichete: , , , , , , ,

Oameni care își dansează viața – interviu cu Ștefan-Cosmin Ioneasa – instructor și coregraf (Elegance Iași)

  1. Viață, dans și oameni! Descrie puțin viziunea proprie asupra vieții din perspectiva dansului și expune câteva idei despre tine.

Dansul, prin definiție este un act cultural artistic, ce presupune emanciparea laturii interioare umane, prin conturarea emoțiilor cu ajutorul mișcării, nu orice mișcare, ci una care să rezoneze cu ceea ce vrem să transmitem. Cu alte cuvine dansul este  un mod în care alegi să trăiești, să te dedici, să creezi prin prisma dansului. Dansez când stau la masă, când ies în oraș și aud muzică, aduc dansul în tot ceea ce fac, e mai mult decât o pasiune, e un mod de a comunica și de a înțelege oamenii.

cosmin 3

Vorbind din prisma dansului, am fost educat de mic să trăiesc în acest mod, să mă dezvolt, să muncesc, să creez și să transpir emoție indiferent că este un pas,  o mână întinsă, o piruetă sau o încrucișare de picioare.

Acest act cultural artistic nu este doar un sport, o întreținere de rutină a fizicului, ci mai degrabă o întreținere a intelectului și a sufletului – dansul face bine și la fizic, dar și la suflet.

2. Ce comunică sau ar trebui să comunice dansul? Pot oamenii socializa, iubi, prin dans?

Oamenii comunică ceea ce simt în momentul respectiv, și da, oamenii pot socializa la nivel de impulsuri, de preferat ar fi să nu fie o comunicare verbală. Dacă pot iubi prin dans? Cu siguranță, te poți îndrăgosti, poți transmite sentimente, prin orice mișcare, gest sau privire. Nu cred că există un tipar care să ne spună ce ar trebui să comunice dansul, pentru că fiecare dintre noi exprimă anumite trăiri în momentul în care dansează, dar cred totuși că ar fi de preferat să comunice prin dans sentimente pozitive, dansul ar trebui să transmită poate ceea ce nu avem noi curaj să verbalizăm, deși cunoaștem care este diferența dintre a explica o îmbrățișare și a oferi una, uneori unele lucruri nu se pot verbaliza, dar se pot simți, iar dansul este una din modalitățile prin care putem face acest lucru.

3. Sunt curios ce anume urmărește un dansator/ instructor/ coregraf: perfecțiunea, prestigiul, improvizația, transmiterea unor emoții, sociabilitatea sau o dinamică existențială?

Cred că în tot ce întreprindem în viață căutăm perfecțiunea sub un chip sau altul, în dans, cred că perfecțiunea se află într-un echilibru, pentru că e inutil să ai prestigiu, performanță, dacă nu transmiți nimic prin dans. Cea mai mare bucurie este atunci când dansez, și reușesc să transmit celor ce privesc sau sunt în jurul meu emoția pe care o am în momentul dansului cu partenera mea. Pentru că dansul nu mai este dans dacă nu transmiți, celelalte apar pe parcurs, însă transmiterea emoțiilor, după părerea mea este cea mai complexă și mai fascinantă parte a dansului.

cosmin 2

Mai presus de toate suntem ființe construite pe bază de sentimente. Cea mai mare performanță în dans în opinia mea este emoția, pe care dacă reușești să o comunici mai departe, publicul este target-ul, potrivit căruia este cel care reflectă și răspunde la trăirea pe care o emancipăm pe scenă, pe stradă, în mall, oriunde în lumea aceasta.

4. Având un acces liber la informații și materiale video online, dar și capacitatea de a călători pentru a explora diverse forme ale dansului, care este nivelul de receptare al tinerilor (și nu numai) cu privire la practicarea dansului?

Există o oarecare reticență, sunt promovate clipuri cu oameni profesioniști, și din start se pornește de la ideea că dacă nu ajungi la fel de bun nu are sens să dansezi, sau eventual, că dacă nu arată așa produsul finit al muncii tale de tânăr începător, atunci nu are sens. Ideea de bază e că dansul reprezintă altceva pentru fiecare om în parte, iar stilurile de dans pe care le abordăm chiar dacă pare impropriu spus sunt direct proporționale cu numărul oamenilor care dansează, pentru că în dans este inutil să copiezi, o să pierzi esența, în dans este de preferat să fii original, să exprimi ceea ce sufletul tău dorește să exprime, nu ceea ce alții au exprimat deja.

5. Te rog să ne povestești una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le-ai avut ca instructor, coregraf sau simplu practicant, în lumea dansului. Ce învățăminte putem extrage din experiența ta?

O experiență formidabilă pentru mine a fost momentul în care am reprezentat România la Festivalul Internațional de Dans pentru Tineret din Macao, China  în 2010 și 2012.

Am fost singurii din țară care am fost aleși să reprezentăm patrimoniul prin această artă. Cu arsenalul pregătit, Elegance-ul a triumfat în 2010, având și aprecierile Ambasadorului României din Hong Kong de partea noastră. Astfel în 2012 am fost invitați de onoare și am făcut deschiderea oficială a Festivalului de Dans. A fost un adevărat succes, dovedindu-se a fi o performanță fără precedent.

Prin Elegance se poate înțelege tradiție, experiență, profesionalism. Cât de mult ne-am dori să ajungem undeva, să ne atingem un țel, personal am învățat și experimentat că dansul este un bun prilej de a dobândi un lucru, un sentiment, de a întreține relațiile interumane.

6. Un citat mi-a atras atenția încă din timpul liceului – „Viața fără un pic de nebunie ar fi ca un act vulgar”. Trebuie un pic de nebunie (în sensul bun al cuvântului) în lumea dansului?

Dansul fără un pic de nebunie este ca mâncarea fără sare, fără gust, dansul trebuie particularizat, după nebunia fiecăruia.

7. Ajută dansul la construirea unor identități sociale și la stabilirea unor raporturi sociale între oameni, mai deschise și mai virtuoase? De ce se întâmplă astfel?

Nu doar că ajută, uneori le creează. Cei ce dansează nu sunt chiar atât de puțini, și cu siguranță nu aparțin acelorași grupuri, unii sunt ingineri, alții medici, sau avocați, și așa mai departe, însă tot au un punct comun, și anume dansul, prin dans cum am spus mai sus se poate și comunica, și de preferat ar fi să fie o comunicare verbalizată, dar doar după încheierea dansului. Cunoscând atâta lume este normal să ne deschidem orizonturi.

8. Atunci când  ești instructor/ coregraf, tot timpul ești înconjurat de oameni,  de aceea te voi întreba, care a fost cel mai plăcut sau neplăcut mesaj pe care l-ai primit din partea cuiva, în activitatea pe care o desfășori?

Cel mai plăcut mesaj a fost: „Se vede că iubești ceea ce faci, transpui prea bine ceea ce simți în dans, ești o parte din el și el este o parte din tine. Emani energie, pozitivism, zâmbet, ne faci să ne simțim extraordinar după ce plecăm de la curs. Câtă energie poți să mai ai după o zi în care muncești atât în sală?”

Cel mai puțin plăcut mesaj l-am primit mai degrabă ca o adresare descurajantă: „Te-ai apucat de dansuri..și? ce crezi că ai să faci cu el? Crezi că ajungi ceva sau crezi că poți face ceva în viață asta atârnând doar de dans?”

9. Existând o varietate de dansuri, și o întreagă creație de dansuri prin combinarea diferitelor stiluri și tehnici, nu îmi voi permite să te întreb ce stil de dans te reprezintă, însă ar fi plăcut să știm ce anume ai imagina în materie de dans și cum s-ar numi propriul tău stil de dans?

Nu am un stil aparte pe care îl îndrăgesc în mod expres. Pot spune că empatizez mai ușor și mă pot deschide mai mult în dans, prin Tango, indiferent că este Argentinian sau Angolez. Dacă m-aș raporta la caracterul meu, m-ar reprezenta mai bine Samba: energie, dinamism, extravaganță.

Propriul meu stil de dans…o denumire aparte nu aș putea să-i dau, dar aș ști exact din ce ar putea fi compus: show, fun, passion, dinamism.

10. Prin dans, am căutat personal să răspund la o componentă social-relațională foarte importantă, aceea dintre bărbat și femeie. În viziunea ta, cum se transpune acest tip de relație prin dans?

Prin dans se realizează cele mai mari apropieri între oameni, deopotrivă bărbații cu femeile. Ca primă intenție, dansul are la bază apropierea a două corpuri și îmbinarea într-un tot, într-un singur element. Cei 2 vor deveni 1, se vor comporta și vor acționa ca unul singur. Apoi se nasc ușor ușor sentimentele, radiază, se creează o aură de protecție în jurul lor și dacă vor, manifestă și în exterior (depinde de stilul de dans pe care îl abordează) sau păstrează pentru ei. Poate fi un „element” introvertit sau extrovertit.

cosmin 1

11. În final, te voi ruga să ne oferi câteva definiții personale, sau simple descrieri, pentru următoarele stiluri de dans:

Salsa – foarte mult dinamism, un dans mai ludic uneori, alteori extenuant, iar de cele mai multe ori plin de prize spectaculoase, un show în adevăratul sens al cuvântului.

Bachata- senzualitate și grație, un dans elegant, grațios.

Kizomba – o conexiune extrem de puternică, dansul în care devii un tot, o conștientizare a dăruirii încrederii femeii în ceea ce privește calitatea bărbatului de a o conduce.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 03/14/2016 în Artă, Interviu

 

Etichete: , , , , , ,

Oameni care își dansează viața – interviu cu Irina Nistor – instructor și coregraf (Salsa Amazing)

1. Viață, dans și oameni! Descrie puțin viziunea proprie asupra vieții din perspectiva dansului și expune câteva idei despre tine.

Dansul pentru mine este un mod de viață, un mod frumos de a trăi, de a cunoaște oameni, de a socializa, de a te bucura de viață, de a-ți exprima atitudinea, stilul propriu pe ringul de dans, de a trăi cu pasiune fiecare moment, dansul mă face să mă simt liberă, să uit de griji și înseamnă o provocare de fiecare dată. Dansul pentru mine se traduce în pasiune. Pasiune pentru ce faci, pasiune pentru viață și trăire pur și simplu. Dacă nu dansezi din pasiune, nu mai dansa deloc. În dans trebuie să te dăruiești complet, să simți ritmul până în măduva oaselor și înapoi, până în vârful degetelor. În momentul de față nu aș putea trăi fără dans, fără să predau, fără să fiu pe scenă, fără să mă fac remarcată prin experiența acumulată în dans. Dansul îmi dă energia de care am nevoie zi de zi și mă face să mă simt liberă și să iubesc ceea ce fac.

Ce fată nu-și dorește să fie frumoasă, elegantă, admirată și plăcută de toată lumea? Nici eu nu am făcut excepție. Ușoara mea timiditate mă încurca uneori și mă înfuria. Doream să am farmec și să nu mă mai pierd cu firea când îmi era lumea mai dragă…. și am descoperit Salsa, care a devenit bucuria mea zilnică, prietena mea secretă și confidenta mea. Acum îmi cunosc puterea de a mă adapta, de a fi fermă și încrezătoare. Dansul mi-a schimbat atitudinea, mi-a dat încredere și m-a făcut să mă simt frumoasă și elegantă. Mi-a dat distincție și rafinament  în mișcări, și așa am ajuns să mă îndrăgostesc de acest dans, precum o adevărată declarație de dragoste.

irina nistor 3

2. Ce comunică sau ar trebui să comunice dansul? Pot oamenii socializa, iubi, prin dans?

Dansul exprimă pasiune, trăire și cu siguranță îmbunătățește comunicarea interpersonală. Este cel mai plăcut mod de ați face prieteni noi cu care să ieși, cu care să te distrezi, cu care să te bucuri de viață, ajută la menținerea unei siluete frumoase, crește stima de sine. Dansul reprezintă una din cele mai bune metode dovedite împotriva stresului. Nu în ultimul rând prin dans lumea își exprimă iubirea, transmite emoții, multe cupluri s-au format pe ringul de dans, ajungând la căsătorie, deci are mari beneficii asupra vieții în general.

3. Sunt curios ce anume urmărește un dansator/ instructor/ coregraf: perfecțiunea, prestigiul, improvizația, transmiterea unor emoții, sociabilitatea sau o dinamică existențială?

Un dansator urmărește să învețe figuri de dans, tehnici la cursurile de dans pe care să le expună pe ringul de dans, să îți exprime emoțiile, personalitatea, să fie remarcat, să improvizeze, să creeze o poveste timp de 3 minute cu oricine dansează.

Ca instructor sau coregraf lucrurile sunt văzute altfel, îți dorești să oferi cei mai bun pentru cursanții tăi, să îi îndrumi să evolueze ca dansatori, să își înfrângă timiditatea, să aibă încredere în sine, să cunoască tehnicile de muzicalitate, să interpreteze, să se perfecționeze, să meargă la congrese, festivaluri. Cel mai frumos lucru ca instructor este  ideea de a împărtăși pasiunea și mici secrete ale dansului cu toți cei care pășesc pragul și ajung în sala de dans.

irina nistor 4

Au început participările la workshopuri, cursuri, festivaluri în România și în străinătate, unde erau asemenea activități, apoi au venit premiile și diplomele la concursuri. Dorința de a fi mai buni a găsit răspunsul și în afara țării, la congresele de la Berlin, Roma, Varna, Madrid, Istanbul, Borovets. Aceste participări ne-au ajutat să ne găsim un drum propriu, pe care îl căutam de la început. Am simțit  că  ne dorim mai mult și am ajuns la Salsa Amazing, am început să facem diferența! Simțim că avem ceva de spus, ceva ce nu s-a spus încă, ceva ce ne face diferiți!

4. Având un acces liber la informații și materiale video online, dar și capacitatea de a călători pentru a explora diverse forme ale dansului, care este nivelul de receptare al tinerilor (și nu numai) cu privire la practicarea dansului?

Dansul se știe că este prezent în lumea oamenilor de mult timp, este un mod plăcut din viața fiecăruia pentru distracție, socializare, iubire și ia amploare din ce în ce mai mult atât pe plan național, cât și internațional. Pot afirma din propria experiență că am rămas plăcut surprinsă la Berlin Salsa Congres, în 2012, când am văzut peste 3000 de oameni plini de viață, energici, dansând cu pasiune. De asemeni în Italia, Madrid, Istanbul sunt foarte mulți dansatori cu care creezi o legătură fără nici măcar să știi cum îi cheamă, câți ani au sau alte informații. O formă intelectuală de cunoaștere a lumii dansului, a muzicii și a prieteniei care se naște între practicanții acestui stil de dans latino! Este un „exercitiu fizic” potrivit pentru orice vârstă. Câștigăm, prin salsa, încredere, curaj, mobilitate și atitudine…și, nu în ultimul rând, prieteni…prieteni legați de bucuria de a dansa, împreună.

5. Te rog să ne povestești una dintre cele mai frumoase experiențe pe care le-ai avut ca instructor, coregraf sau simplu practicant, în lumea dansului. Ce învățăminte putem extrage din experiența ta?

Cea mai frumoasă experiență a fost atunci când am câștigat prima cupă la Latin Fever Fest, Constanța 2012 și prima medalie. Sentimentul de pe scenă este unic și greu de exprimat în cuvinte. Cel mai important aspect și totodată, motivul pentru care m-am îndrăgostit de scenă este atmosfera care se creează între cel care oferă spectacolul (eu) și cel care savurează spectacolul (publicul). Emoții, adrenalină, devotament, toate acestea însoțite de aplauze, realizează o conexiune cu publicul care DOAR se simte și nu necesită cuvinte.

irina nistor 2

Dansul este o artă, dansul înseamnă emoție, cucerirea spațiului, curajul de a depăși mobilitatea, ne învață să fim armonioși în întreg limbajul gesturilor. Frumusețea dansului reușește să lase oamenilor trăirile pe care nu numai că le-au simțit, ci știu că nimic altceva nu le poate înlocui sau exprima.

Îndrăzniți să dansați, vă promit că n-o să regretați nicio clipă.

6. Un citat mi-a atras atenția încă din timpul liceului – „Viața fără un pic de nebunie ar fi ca un act vulgar”. Trebuie un pic de nebunie (în sensul bun al cuvântului) în lumea dansului?

Trebuie un pic de nebunie în viața fiecăruia, mai ales a celui care se exprimă prin dans. Pe ringul de dans suntem liberi să creăm, să ne simțim bine, fără reguli, fără stres, doar cu veselie și bună dispoziție.

Irina Nistor 1

7. Ajută dansul la construirea unor identități sociale și la stabilirea unor raporturi sociale între oameni, mai deschise și mai virtuoase? De ce se întâmplă astfel?

Dansul ajută la construirea unei identități sociale și îmbunătățește comunicarea interpersonală. Dansul este un limbaj comun oriunde ai merge, la un congres, la un festival, la o petrecere latino, nu trebuie să cunoști pe cineva ca să poți merge la un astfel de party, trebuie doar să știi să dansezi. Dansul înseamnă apropiere față de ceilalți. Când mergi într-un club de dans, pot pune pariu că nu știi pe nimeni de acolo decât pe cei cu care ai venit, când mergi într-un club de salsa, deja cunoști mai bine de un sfert din oamenii de acolo de la cursuri, workshop-uri sau festivaluri de gen, iar până pleci acasă o să mai cunoști încă pe atâția. Astfel până la sfârșitul serii este imposibil să nu îți faci prieteni noi și să te simți în largul tău cc și cum ai cunoaște pe toată lumea.

8. Atunci când  ești instructor/ coregraf, tot timpul ești înconjurat de oameni,  de aceea te voi întreba, care a fost cel mai plăcut sau neplăcut mesaj pe care l-ai primit din partea cuiva, în activitatea pe care o desfășori?

Cel mai frumos mesaj primit din partea cursanților sunt aplauzele de la sfârșitul fiecărui curs, asta înseamnă respect și un lucru clar – că ceea ce faci e bine. Menționez și faptul că dacă pui pasiune în ceea ce faci, zâmbești și ești dispus să explici orice nelămurire, e cea mai mare mulțumire ca instructor, și astfel nu întârzie să apără mesajul „vreau să dansez și eu ca tine”.

9. Existând o varietate de dansuri, și o întreagă creație de dansuri prin combinarea diferitelor stiluri și tehnici, nu îmi voi permite să te întreb ce stil de dans te reprezintă, însă ar fi plăcut să știm ce anume ai imagina în materie de dans și cum s-ar numi propriul tău stil de dans?

Ca și o ierarhie în ceea ce privește stilurile de dans pot spune că SALSA ocupă locul 1, urmată de bachata, cha-cha, kizomba. La momentul acesta am un stil propriu creat, ceea ce mă face diferită pe ringul de dans și bineînțeles remarcată, de aici și numele școlii pe care o dețin este SALSA AMAZING. Lady styling-ul este o componentă importantă în viața oricărei dansatoare, pentru mine înseamnă senzualitate, atitudine, eleganță. Stilul meu de dans se poate exprima într un singur cuvânt: AMAZING!

10. Prin dans, am căutat personal să răspund la o componentă social-relațională foarte importantă, aceea dintre bărbat și femeie. În viziunea ta, cum se transpune acest tip de relație prin dans?

Dansul înseamnă pentru mine senzualitate. Vreți să fiți femei senzuale, sexy și să atrageți atenția unui bărbat dintr-o simplă mișcare?! Ei bine, puteți să faceți asta la modul cel mai propriu- în dans puteți avea toată atenția unui bărbat dintr-o mișcare a mâinii, când vă lăsați tot corpul să vorbească, limita o puneți doar voi.

11. În final, te voi ruga să ne oferi câteva definiții personale, sau simple descrieri, pentru următoarele stiluri de dans:

Salsa – Este cea mai populară variație a unui dans latino și s-a dezvoltat rapid într-un fenomen internațional. Tehnic, salsa se dansează în 8 timpi, însă practic se calcă doar 6 pași, 2 fiind pauze. Se poate dansa fără partener, însă de obicei se dansează în cuplu, bărbatul fiind cel care conduce și dirijează mișcările femeii. Mișcările picioarelor (pașilor) sunt lente în comparație cu mișcările brațelor, care trimit în permanență diferite semnale partenerei: semnal de piruetă pe stânga, pe dreapta.

Bachata – Bachata este considerat cel mai senzual dans. De ce? Pentru că partenerii stau foarte apropiați (normal, acest lucru nu este obligatoriu, dar totuși vorbim despre un dans pasional), iar în poziția de bază genunchii fetei țin cât de cât strâns genunchiul băiatului. Astfel picioarele ei se mulează pe piciorul drept al partenerului și acestuia îi va fi mai ușor să o conducă.

Kizomba – Kizomba ca stil de dans a fost influențat major de Semba și Tango-ul argentinian. Partenerii dansează într-o poziție apropiată (close embrace), utilizând în general timpii accentuați (uneori sunt folosiți și pași sincopați). Datorită poziției apropiate a partenerilor, Kizomba reprezintă unul dintre cele mai senzuale dansuri în pereche, conexiunea dintre parteneri formându-se încă de la primele acorduri ale unei melodii. Datorită ritmului simplu și fiind un dans bazat pe mers, Kizomba este un stil care „prinde” partenerii încă de la prima melodie.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 03/14/2016 în Artă, Interviu

 

Etichete: , , , , , , , ,

The Meaning of Passion

Behind the scenes and hopeful faces,

Is nothing more than Passion Holy Graces.

The way to spread the big Consens

You have to think that Magic has to be at least Mistress.

Be ware of not to be your own,

Or otherwise the sanctity of pure hearts and souls

Will lose the chance of nothing more than

Passion Holy Graces

    For the All!

Italia (Benevento) – 22.08.2013

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 09/07/2013 în Artă, Poezie

 

Etichete: , , ,

Interviu Ana Maria Velicu şi Gramatic Marcela Irina – artiste

Luna ianuarie a adus o nouă expoziţie, realizată de două tinere artiste, Ana Maria Velicu şi Gramatic Marcela Irina. Cu un titlu mai mult decât simbolic, “Divinul uman”, avem parte de o serie de lucrări interpretate, mult schimbate în semnificaţie şi stil, ale unor pictori mai puţin cunoscuţi de noi. Din acest motiv, interviul vine să răspundă unor întrebări fireşti despre realizarea acestei expoziţii.

1. Prima întrebare este, de ce aţi ales titlul “Divinul uman”? Ce putem găsi sub această titulatură simbolică prin realizarea expoziţiei?

Ana Maria Velicu:  Am ales acest titlul deoarece are o conotaţie simbolică, dar foarte sugestivă în acelaşi timp. Natura umană a stârnit dintotdeauna interesul şi a inspirat pe artiştii din toate timpurile. Expoziţia noastră reuneşte sub aceeaşi temă un număr de 12 tablouri, la care am lucrat pe parcursul a doi ani. Însă înţelesul pe care „Divinul Uman” îl are nu se mărgineşte doar la fiinţa umană ci şi la lucrurile, noţiunile şi mediile cu care aceasta interacţionează sau cu care sunt în strânsă legătura (natura, credinţa, spaţiul ceresc).

Gramatic Marcela Irina: Secolul XXI a adus mari schimbări în toate  planurile, fie el politic, artistic, social etc. Divinul  uman este doar o expresie pentru  că  nu  se  poate  vorbi  de om ca  o parte a divinului. Ceea ce vreau eu să  punctez este că omul tinde tot mai mult spre  perfecţiune, dar din păcate nu ne putem referi aici la perfecţiunea sufletului ci la cea fizică. O dată cu  dezvoltarea  chirurgiei estetice omul  modern a început să se supună la fel de fel de  transformări. Din păcate multe dintre aceste proceduri nu au un rezultat pozitiv şi omul respectiv ajunge  mutilat. Omul modern trebuie să fie conştient că transformările la care se supune nu ar reuşi fără intervenţia sacrului.

2. Aţi ales să interpretaţi lucrări ale unor pictori mai puţin cunoscuţi, cum sunt Paul-Jacques-Aime Baudry, Francois Boucher, Georges de La Tour, Hans Baldung, de ce tocmai ei sau de ce şi aceştia?

Ana Maria Velicu:  Proiectul cu interpretarea unor lucrări din istoria artei a apărut din iniţiativa domnului profesor Cristian Ungureanu, încă din 2009, iar la sfârşitul fiecărui an universitar am organizat expoziţii cu lucrările rezultate. Pe Paul Baudry l-am găsit întâmplător, în timp ce mă documentam pentru această temă şi mi-a atras atenţia lucrarea cu asasinarea lui Marat datorită dramatismului scenei reprezentate şi a atmosferei. Iar Francois Boucher a fost un reprezentant al Rococo-ului, artist cunoscut pentru picturile sale idilice, pe teme mitologice, pe care l-am studiat mereu cu plăcere. Sunt numeroase opere de artă faimoase – (cel mai elocvent exemplu este Monalisa), care deja „au suferit” o multitudine de interpretări, în diferite maniere, unele mai reuşite altele mai puţin. Nu am insistat pe ceva foarte cunoscut şi din acest motiv am optat pentru aceştia, pentru că deşi numele lor nu a răsunat în istoria artei precum a altora (Picasso, Van Gogh), au avut aportul lor în dezvoltarea picturii secolului în care au trăit.

Gramatic Marcela Irina: Eu  una  nu am stat  să  mă  gândesc  prea  mult  la  ce  pictori să  interpretez. Pur  şi  simplu  lucrările  respectivilor  artişti  se  îmbinau  perfect cu ideile  şi convingerile  mele.  Îl  dau aici  exemplu  pe  Hans  Baldung  Grien, care  a  fost  mereu  preocupat  de redarea frumuseţii feminine în pictură  şi de transformările  prin care aceasta  trece  o  dată  cu  înaintarea  în  vârstă.

3. Pentru cei care vor să pătrundă mai adânc în sfera artelor, o întrebare şi un răspuns sunt cerute, să ne spuneţi ce stil pentru realizarea lucrărilor aţi folosit şi de ce?

Ana Maria Velicu: Nu cred că se poate vorbi despre un stil anume, suntem în perioada în care experimentăm diferite maniere şi tehnici picturale. Este o etapă necesară în dezvoltarea artistică, care ne va ajuta în cele din urmă să adoptăm o manieră care să ne caracterizeze. Însă expoziţia este unitară din această privinţă. Se pot observa influenţe ale expresionismului, atât eu cât şi Marcela am optat pentru o paletă cromatică vie, cu nuanţe irizate, în contraste puternice.

Gramatic Marcela Irina: Nu  ştiu dacă  se  poate  vorbi  de  un  stil în  ceea  ce mă priveşte. Am  căutat  să  ofer lucrărilor  o tentă  modernă,  personajele feminine  fiind pictate  cu mare atenţie şi  acurateţe. Body-Art-ul  este  curentul  care  m-a  influenţat  cel  mai mult  şi pe care l-am  studiat  cu mare atenţie.

4. Cum s-a ajuns la colaborarea voastră pentru expoziţie? În ce circumstanţe a apărut ideea realizării ei?

Ana Maria Velicu: Suntem colege şi prietene de mulţi ani şi  ne-am gândit la ideea deschiderii unei expoziţii împreună, însă nu am putut să o punem în practică până acum.  Propunerea a venit de la domnişoara Ştefania Mihăilescu, cea care se ocupă cu organizarea de expoziţii la Galeria Grand Hotel Traian, propunere pe care am acceptat-o cu mare drag şi de care suntem onorate. Îi mulţumim pe această cale!

Gramatic Marcela Irina: Păi, foarte uşor. Am trimis un link, cu pagina mea Kunst, pe  Facebook,  domnişoarei Mihăilescu Cristina şi ea a venit cu propunerea.

5. Ana Maria, interpretarea lucrării lui Paul-Jacques-Aime Baudry cu Charlotte Corday mi-a atras atenţia. De ce o asistentă medicală în locul celebrului personaj feminin? Cum poate fi explicată interpretarea ta?

Ana Maria Velicu:  M-am gândit să vin cu o propunere care să schimbe oarecum sensul poveştii despre asasinarea lui Marat. Am optat pentru o asistentă medicală pentru că o percepem ca un personaj pozitiv, dată fiind natura meseriei sale, astfel am adus un dram de optimism în acest scenariu. Însă prezenţa asistentei nu confirmă faptul că lui Marat i s-a acordat primul ajutor, şi nici că ea l-a asasinat. Finalul poveştii rămâne la latitudinea celui care priveşte tabloul.

lucrare

6. Marcela, interpretarea după Rembrant a lucrării The Anatomy Lesson of Dr. Nicolaes Tulp apare tot o femeie, înconjurată de bărbaţi doctori. Ce reprezintă şi ce semnificaţie are femeia în tabloul mai sus amintit?

Gramatic Marcela Irina: Încă din al doilea an de facultate a început să mă preocupe frumuseţea  corpului  uman. Domnul profesor  Cristian  Ungureanu  care  mi-a fost îndrumător, organiza  în  fiecare  an  Visiting Art  History, expoziţie  ce viza  interpretarea  celor  mai  cunoscute  lucrări  din  Istoria  Artei. Fascinată  de  Rembrandt,  am  ales  această  lucrare  ce avea drept subiect anatomia  corpului  uman. De  aici a pornit totul. Corelat  la  secolul  XXI m-am  gândit că  opera  marelui pictor  s-ar  putea  transforma, în viziunea mea,  într-o  lecţie  de  chirurgie.

DSCN2759

7. Care sunt pictorii preferaţi de voi şi de ce?

Ana Maria Velicu: Printre pictorii mei preferaţi se numără Egon Schiele – îmi place datorită personajelor sale foarte expresive, pictate în poziţii ciudate, cu fizionomii atipice, erotismul fiind o temă pe care o practică cu predilecţie. Paul Gauguin – m-a fascinat dintotdeauna vigoarea şi intensitatea gamelor cromatice folosite de el cât şi exotismul scenelor şi a personajelor pe care le-a înfăţişat. Lucian Freud – îl apreciez pentru portretele sale impresionante, pentru activitatea sa artistică şi importanţa pe care a a avut-o în arta contemporană.

Gramatic Marcela Irina: Îmi  place  Rembrandt  cum  am  mai  spus,  dar nu  e  preferatul meu.  Aici  trebuie  să-l punctez  pe David  Hockney. De ce?  Pentru  că  este  un  artist complet  din toate  privinţele. Face colaje, lucrări grafice, photo colaje,  scrie  cărţi  şi  nu în  ultimul rând  pictează.

8. Ce este arta şi ce doreşte ea să ne transmită? De ce aţi ales să pictaţi?

Ana Maria Velicu: Arta a fost dintotdeauna un mijloc de explorare a misterelor lumii, de a construi noi universuri, de a transforma şi reinventa realitatea. Nu trebuie văzută doar ca o reprezentare ci şi ca un mod de comunicare a oamenilor cu tot ce-i înconjoară. Poate fi percepută mai mult decât o activitate specifică omului, un mod de a gândi şi de a trăi. Am ales să pictez, în primul rând pentru că îmi face plăcere, de mică am fost îndrumată spre acest domeniu, spunându-mi că am talent. Consider că pictura este un instrument care mă ajută să vorbesc despre mine, să-mi colorez visele şi să mă exprim liberă, să mă joc cu culorile.

Gramatic Marcela Irina: Arta în  prezent  este  foarte  complexă. Atât  o  lucrare  pictată cât  şi  o  bucată  de  lemn pot  primi statutul  de  artă  dacă  are  semnătura  artistului. Din punctul meu  de vedere arta  ar  trebui să  transmită doar  lucruri  pozitive, dar  din păcate  suntem  bombardaţi  şi cu  mesaje  brutale. Arta  într-adevăr  este  o  armă, dar depinde  cum  este  folosită. Eu  am  ales  să  pictez de  mică, iar  iubirea  mea  pentru  pictură nu  s-a  stins  niciodată.

9. O ultimă întrebare, este dacă vor mai exista şi alte expoziţii în viitorul apropiat? Dacă da, ce teme veţi alege?

Ana Maria Velicu: Bineînteles că ne dorim să mai avem şi alte expoziţii, cred că este visul oricărui artist. Este modul prin care munca ta se face cunoscută, şi care îţi oferă satisfacţie în plan profesional. O temă pe care o voi aborda pentru o viitoare expoziţie se va referi la relaţia dintre om şi natură.

Gramatic Marcela Irina: Să dea  Dumnezeu! Încă  nu m-am gândit la temele  viitoare, dar  mai nou  au   început să  mă  preocupe măştile  de  epocă. Nici la investigarea corpului  uman  în istoria artei  nu  am  să  renunţ  prea  curând. Aşa  că  nu  se  ştie….

La finalul interviului îmi permit să le felicit pe cele două colege pentru expoziţia organizată şi ocazia realizării acestui interviu. De asemenea vreau să menţionez că acele două tablouri discutate în interviu, despre moartea lui Marat şi anatomia doctorului Tulp, mi-au plăcut cel mai mult. Eu am avut o cu totul altă viziune când am văzut tablourile la expoziţie, fără a şti povestea originală de la început.

Pentru lucrarea Anei Maria, unde o înlocuieşte pe Charlotte Corday cu o asistentă medicală, gândul m-a dus la o poveste de dragoste în suferinţă, unde personajul masculin aşteaptă să i se vindece iubirea. Asistenta medicală pare salvarea lui şi totuşi nu este ajutat. De ce? Pentru că aici am văzut în personajul feminin un sentiment de “posedare”, fără de care bărbatul nu poate trăi. E un fel de a i spune că: “iată, fără mine nu poţi trăi!” Putem găsi chiar mai multe interpretări, dar aflând în final adevărata poveste a lui Marat, mi-am schimbat şi eu perspectiva de observaţie.

Interpretarea lucrării The Anatomy Lesson of Dr. Nicolaes Tulp de Gramatic Marcela Irina, a fost şi mai îndrăzneaţă. Eu chiar am văzut în tablou o formă de manifestare împotriva operaţiilor estetice. Surprins fiind după ce am citit povestea adevărată a tabloului original (unde se găsea un bărbat mort în locul unei femei pe masa de operaţie), am sesizat imediat şi o urmă de promovare a feminismului. Nu ştiu de ce, dar asta mi-a trecut prin minte. Imediat am analizat şi mi-am spus că este o simplă formă de prezentare a timpurilor moderne, în care femeia devine din ce în ce mai curioasă şi curajoasă. Cele două tablouri cam aşa se arată.

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 01/26/2013 în Artă, Interviu

 

Etichete: , , , , ,