RSS

Arhive pe categorii: Activități și proiecte

Trimite sau primește o scrisoare

Spațiul virtual domină emisferele de interacțiune umană. Fie că vorbim de informații, de divertisment sau simple aspecte ale comunicării, suntem foarte atașați minunatelor lumi noi create de social media. Nu se pune problema la ce a fost bine în trecut și ce va stărui și învinge pe viitor, ci cum ne raportăm la schimbul de idei, practici, emoții, convingeri, inițiative, probleme sociale, politice, economice etc. Această raportare, fie că vom accepta sau nu, ne pune față în față cu valoarea morală pe care o dăm acțiunilor noastre și rezultatele acestor acțiuni. Oamenii pot interacționa prin diferite metode: scrierea de articole, cărți, studii, prin muzică, teatru, dans. Am decis că o bună modalitate, atât la nivel estetic, cât și comunicațional, ar fi metoda SCRISORII (de oricare fel ar fi ea).

De ce să scriem, să primim și să trimitem scrisori?

Un răspuns ar fi că ideile și gândurile sunt mult mai palpabile, mai profunde și interesate de subiect. Subiectul poate fi persoana care primește scrisoarea, sau orice temă de discuție pe diferite problematici. Chiar e o bună modalitate de a se experimenta POVESTIREA. Să scrii scrisori pentru a spune povești este mai mult decât plăcut.

Al doilea răspuns este cel de nivel estetic. Degetele nu mai intră într-un joc-concurs cu tehnologia tastării, ci își pune în mișcare toate valorile motrice și cerebrale prin SCRIS. Îmi plac diferite tipuri de scriere manuală. Ele relevă multe din personalitatea și valoarea autorului.

Al treilea răspuns poate fi cel al CUNOAȘTERII. Fiecare dintre noi se raportează diferit la aceleași tipuri de evenimente, cărți scrise sau simple întâmplări din viața personală. Problema este cum reușim să integrăm tipul nostru de raportare la viața cotidiană și să o înțelegem. Cunoașterea ta prin cunoașterea celuilalt este un altfel de răspuns. Vreau să cunosc de la tine, ca să vă ce cunosc și împreună să încercăm să vedem ce cunoaștem. Jocul de cuvinte este plăcut atunci când e pus și în practică, iar a scrie scrisori este o formă foarte coerentă și practicabilă, viabilă, pentru a cunoaște și descoperi.

Ultimul răspuns și cel mai important, este COMUNICAREA. Prin toate celelalte trei răspunsuri mai sus oferite se manifestă forme ale comunicării. Avem comunicarea virtuală, dar de ce să nu ne folosim și de cea fizică? Și anume, scriind sau citind scrisori.

Trecând peste formulele teoretice pe care le-am încercat, ideea este următoarea. Haideți să ne trimitem scrisori unul altuia! Doar cine este interesat să facă asta, bineînțeles. Cine apreciază scrisul de mână, cine apreciază poveștile, cine apreciază hârtia, stiloul, pixul sau creionul, cine apreciază micile cadouri surpriză și cine apreciază forma clasică de comunicare.

Cine dorește să trimită sau să primească scrisori, fie poate lăsa un comentariu la acest post, cu adresa destinației, fie o poate trimite pe adresa dragos.preutescu@gmail.com (în cazul în care nu se dorește ca publicul să vadă adresa, sau vor să primească adresa la care eu pot primi scrisori sau cele la care să trimit scrisori). Nu există reguli, ci doar bune intenții de a comunica pe diferite subiecte și de a experimenta arta scrisului de mână. Despre arta scrisului de mână voi mai vorbi în posturile viitoare.

Anunțuri
 

Etichete: , , , , ,

It’s all about memories

I like to see in special moments and in special young people everything a world could offer. Smiles, creativity, kindness, nervosity, curiosity, attitude, energy, impassibility, dedication and more like this.  From time to time you have part of all of above and you have to see it as the biggest opportunity in your life, especially when you meet young people from 10 different countries: Italy, Albania, Romania, Spain, Montenegru, Serbia, Bosnia&Herzegovina, Macedonia, Greece and Turkey. Why is like this? Memories about Europe are in a course of changes. We don’t have any more the sense of the past about wars, totalitarianism, extremism, boundaries that never could be cross, stupid nationalism, even if they still exist today (I hope in a decrease in this logic of thinking the world or people today). Our memories are different today, or at least they appear in a different way – love, democracy, open space to travel, open space to study, open space to meet people and to compare the realities, more contacts and more communication, freedom to choose what to learn and how to do it etc. – not at and ideal level, of course, but it is a way to see Europe around us in a totally different path. It is more clear for me that Europe will never become the United States of Europe, because Europe is just a way of believing in people and places (and I’m glad that we have what to offer betweem us, even if we are from different countries or regions).

One of the moments like this was in Trebinje, Bosnia&Herzegovina. The project “Media Training for Youth Organizations” provided the opportunity to discover and to practice the basic information about social-media, press release, press conference, visibility of our work, NGOs. We were participating in the project during the european election, during political, social and economical changes. A good opportunity to discuss and debate about our lifes, about politiciens, why Europe needs people (leaders) who really believe in us,  why is important not to give a big importance to those who create animosities, release tips of extremism and nationalism, inserts anger, hate and bad feelings between people. Usually in Youth in Action projects you can have people or places. When you have nice people you don’t have a good place, or vice versa. But here was not the case. And I repeat, I’m not having and idealistic or wistful moment.

What was good about all the people there and the moments? They made for me memories that I will remember all my life, like any other memories beatiful until now. Imagine you meet 30 young people with a lot of sense of humor. What do you do? Of course, you make jokes. Many, many, many, and you will see that smiling is the best way to achieve creativity and good social relations. You experience freedom in this way. Energy is what recommends young people without any obstacles in what they have to say. Ok, what is to much cause disturbance, but when the energy is use to have a result (even for yourself), then is enough. You can see faces (not Facebook-s), smiles, visions. You collect during an experince like this strange feellings (from different reasons).  I don’t have a definition for „strange feelings”, but you can try to connect with anything I said above.

The „specialty” in this kinds of projects, like the one that just finished in Trebinje, is sharing – music, movies, ideas, art, books. Have you ever asked yourself, what is the most popular writer in Albania, or Montenegru (or any other country)? You should! Never know what you will discover. For me sharing music (artists, songs, styles) is “an open highway”, without rules, just to see what human voice and mind can make with a “sound”.

But, what was more important is that my imagination about this part of Europe (Balkans) is in a big contrast with what I experienced and seen during my travelling in this region.

Remember, moments like this are about memories for controlling the past, living the present and make stories for the future, and I am glad I’m part of it. Thank you to all my good friends around Europe.

 

Etichete: , , , , ,

În dialog cu Irina Roibu

Idei și efecte reprezintă un nou concept video online, realizat pentru a pune în valoare dialogul dintre persoanele active în societate și performanțele lor în timp. Am invitat-o la acest prim dialog pe Irina Roibu, vicepreședinte pe departamentul de cultură și limbă japoneză, membru fondator al Asociației Româno-Japoneze „Himawari”. Subiectele principale ale dialogului aduc în atenție vizitele Irinei în câteva țări din Asia (Japonia, Coreea de Sud, Singapore ș.a.), activitatea asociației la care este membru fondator, comunicarea cu Ambasada Japoniei în România, curiozități și impresii împărtășite de o persoană care prin voință a reușit să exceleze în tot ceea ce a făcut.

 

Etichete: , , , , ,

Tracitas atque Latinitas

IMG_0920

De ceva vreme, în Iaşi, apare o revistă de popularizare a culturii şi civilizaţiei traco-latine. Sub coordonarea profesorului de latină şi greacă veche, Ilie Istrati. Revista „Tracitas atque Latinitas” îşi propune să redescopere istoria, cultura, tradiţiile, limba şi sărbătorile poporului traco-dac, dar şi a părinţilor romani şi latini. Cine este pasionat de istoria antică, de cum a reuşit Imperiul Roman să îşi impună rostul civilizator, aici se pot găsi informaţii şi imagini la îndemâna tuturor.

Fiind unul dintre colaboratorii acestei reviste, până acum am scris despre virtuţile cetăţenilor romani, un sistem pentru statutul social pe care Imperiul Roman l-a promovat prin cetăţenii săi. Lista întreagă de virtuţi şi toate însuşirile acestora au definit caracterul lor de-alungul timpului.

“Virtue, in their view (roman view), is exercised appropriately within some sphere of public activity, could greatly benefit a community and simultaneously enhance the reputation of the virtuous individual.”

(Elizabeth Forbis – Municipal Virtues in the Roman Empire: the evidence of Italian Honorary Inscriptions)

Ultimul număr al revistei l-am dedicat scrierilor lui Cicero. Am tratat problemele dreptăţii şi ale justiţiei în discursurile pe care Cicero le-a ţinut în numele unor cetăţeni romani de la acea vreme. Ce este dreptatea şi cine trebuie să o facă? Ce fel de proces este justiţia? Sunt doar două întrebări la care m-am oprit. Despre acest Cicero, un homo universalis, cum era numit ştim că şi-a dedicat înţelepciunea apărării celor care erau abuzaţi de nedreptăţile societăţii romane. Cicero punea toate aceste virtuţi şi credea în ele prin valoarea îndatoririi publice pe care fiecare trebuia  să o aibă.

În revista „Tracitas atque Latinitas” mai pot fi citite texte despre agricultura romană, despre familia romană, filosofia, literatură şi poezia, oraşe, cetăţi şi zei.

IMG_0924

 

Etichete: , , , , , , , ,

Cine a văzut o idee?

????????????????????????

La început de primăvară era binevenită o întâlnire între iubitorii de poezie. Nu am fost mulți, dar nici puțini. Poate nu mai vedem în poezie un fel de “Stargate” care să ne facă să pătrundem în toate neștiutele despre versurile și viața poeților. Poate nu ne mai plac ideile abstracte, profunde. Nu mai vrem să trăim prin metafore, epitete, simboluri universale, dar ce ne facem atunci când ele încă există? Soluția pentru noi este să le încercăm deliciul. O poezie este un fel de desert; o prăjitură. De multe ori e umplută cu ceva lichior, uneori prea dulceagă, alteori cam amăruie; ca o cafea câteodată?

Am rămas mult timp așezați pe sentimentele poetice ale lui Emil Bota și Camil Petrescu. La primul am văzut lupta cu dorul, cu deciziile și ideile prefațând parcă un act creator în continuă mișcare. La cel de-al doilea ne-am întrebat firesc: când vezi o idee și cum o vezi? Ce este ideea? Cine a văzut o idee? Petrescu ne spune că sunt niște “astmatice avânturi de simboluri / Zadarnic încercând să urce în goluri”. La Bota ideea e ca un dor, sau un dor nesătul și “parcă mereu din adânc / un ochi răpitor de Himeră / ar vrea să mă prade”.  Ideea poate fi o decizie: trebuie să cunoști, să descoperi, să fii în acțiune, să interacționezi, sau ideea poate fi o continuă căutare: un sentiment, un moment al naturii, o bibliotecă, un desen, o librărie. A văzut cineva vreo idee?

De la filosofia ideii am trecut la dragostea ironică a lui Marin Sorescu și un “descântec” al Anei Blandiana. În joc era aceeași ființă: FEMEIA. Dacă la Sorescu am avut parte de o căutare, de o posibilă transcendență, o refulare, o frustrare, de ce nu un reproș adus femeii. În ciuda sentimentelor sale el îi spune femeii:

“O cafea neagră voi servi, totuși.

Din mâna ta.

Îmi place că tu știi s-o faci

Amară.”

La Ana Blandiana femeia e o “dezlănțuire” numai în timpul ploii. Îi plac “ploile feciorelnice și ploile – dezlănțuite femei”. Face rugăminți către un posibil admirator/iubit să îi ofere șansa de a spune numai atunci când plouă că “sunt cea mai frumoasă femeie”. Ce poți să mai spui despre o femeie căreia îi place să fie Femeie? Acea femeie care ar aștepta, ar “mirosi dragostea în aer”, căreia îi place îndrăgostirea, îi place frumusețea și încă așteaptă:

“Ești departe plecat și eu te aștept,

Și tu știi că te-aștept,

Sunt cea mai frumoasă femeie și știu să aștept,

Și totuși aștept.”

În final pot aduce în discuție și gândurile lui Arghezi, cel care cu patimă îi spune unei femei să plece, iar apoi regretă:

“Voiam să pleci, voiam şi să rămâi.

Ai ascultat de gândul ce-l dintâi.

Nu te oprise gândul fără glas.

De ce-ai plecat? De ce-ai mai fi rămas?”

Iată, se dovedește din nou că Bărbatul e un contrast, o contradicție (de multe ori nu cu rea intenție), iar femeia o desăvârșire sau a fost așa.

Oare am fost prădați de poezii? Nimic mai frumos!

Vă invităm în viitor la întâlnirile Clubului de Poezie “DELOS”.

 

Etichete: , , , ,

Revista IUVENTA, nr. 12, aprilie 2013

În numărul 12 al Revistei Iuventa se vorbeşte despre fenomenul cinematizării care s-a infiltrat în aproape toate sectoarele de activitate ale vieţii. Cine-life, cinemanie, cineviziune, toate acestea surprind viaţa culturală şi democratică a imaginilor digitale.

La secţiunea Interviu cititorii vor avea ocazia să intre în culisele teatrului românesc şi să cunoască povestea artiştilor care vorbesc cu pasiune, despre pasiune. Paginile revistei includ şi poeme precum “Filmul mut”, “Oscar pentru rozele ce mor”, “Plumb în lumină”. Secţiunea“Invitaţie la vis” ne prezintă o “Peliculă alb-negru”.
Editorialul răspunde în acest număr filosofiei şi conexiunilor pe care aceasta le are cu cinematograful şi filmul.

Am ales o temă de actualitate pentru numărul 12 al Revistei Iuventa – filmul – în special pentru publicul tânăr. De ce? Pentru că filmul prezintă un model de idee filosofică. Spectatorul, cel care vizionează, nu are acces la desfăşurarea acţiunii din film, dar asistă la imaginile de pe ecran şi drept urmare îşi formează anumite hărţi vizuale ale planurilor ideatice. Atât filosofia cât şi filmul folosesc imaginea pentru a prezenta o idee, o temă principală. În filosofie se formează o hartă mentală, în timp ce în cazul filmului apare una vizuală, deja construită de regizor. Invităm cititorii prin intermediul acestui nou număr al Revistei Iuventa să cunoască filosofia din filmele pe care le văd zi de zi.


Dragoş-Andrei Preutescu, redactor-şef al Revistei Iuventa

Revista poate fi citită integral AICI

 

Etichete: , , , , ,

Clubul de Poezie “DELOS”

Anul trecut am inițiat un proiect dedicat iubitorilor de poezie și poeților în același timp. Clubul “Poezii pentru o viață” se va numi începând de luna aceasta, Clubul de Poezie DELOS.  Numele a venit după trei propuneri, iar varianta final a fost votată pe unul dintre site-urile de socializare.

DELOS este o insulă situată lângă Mykons (Grecia), fiind una dintre siturile mitologice și arheologice importante din Grecia. Era dedicată fraților gemeni Apollo și Artemis, ca loc de naștere. Celelalte propuneri au fost AEDES și CANOR.

poezie

Scopul acestui proiect este de a descoperi cele mai frumoase poezii, prin cei care participă la eveniment. Cititorii vor dezbate mesajul, personalitatea poetului, diferitele conotații culturale transmise, stilul, patosul etc. În cadrul proiectului poeziile sunt propuse de participanți, fiecare având sarcina de a recomanda două poezii, indiferent de originea sa, sau de autor, important este doar ca acestea să fie în spaniolă, engleză, italiană, română sau franceză.

Cei care doresc să participe sunt invitați duminică 21.04.2013, ora 17.00, la Kiddo Cafe. Fiecare poate veni cu două poezii apreciate, iar noi le vom citi și comenta/povesti.

Pentru mai multe informații pot fi citite trei articole scrise după câteva din întâlnirile avute anul trecut:

Poezii pentru o viață – începutul

Să vezi viața altora prin poezii

Emoția de toamnă a început în ritm de poezie

 sau pe adresa de e-mail dragos.preutescu@gmail.com.

Afișul este realizat de Ina Ciobanu.

 

Etichete: , ,