RSS

Arhive pe etichete: Constituție

Hayek şi etica constituţionalismului

Şi pentru că s-a vorbit despre o posibilă nouă Constituţie, redau aici trei fragmente dintr-o lucrare celebră a lui Hayek (Constituţia Libertăţii). Dacă luăm în considerare situaţia actuală, ne dăm seama cât de „particularizată” va fi noua lege fundamentală, totul fiind pus pe ideea (în mintea legiuitorilor de comisii speciale): „ce mai trebuie ca să ne fie bine?” Din punctul meu de vedere, o Constituţie este un set de filosofii politice, nu un fel de emergenţă de tehnicitate care spune la fiecare cum va centra şi cum va da cu capul în mingea asta pătrată, numit statul român. Când propui pentru Constituţie modele de subordonare şi verificare (aşa le numesc ei), totul este clar, nu va exista stat de drept. Parlamentul cu puteri enorme (ascuns sub tirania majorităţii – aceea de 35% dintre cetăţeni, care se spune că vin la vot), că Justiţia mai trebuie să fie cumva subordonată, atunci nu vorbim de lege fundamentală, ci de una foarte circumspectă şi pragmatică din motive personale ale politicienilor.

A. “Întâia maximă a unui stat liber este aceea că legile trebuie făcute de un grup de oameni şi administrate de un alt grup; cu alte cuvinte, caracterul legislativ şi cel judiciar trebuie menţinute separate. Când aceste funcţii sînt reunite în aceeaşi persoană sau adunare, se emit legi particulare pentru cazuri particulare, adesea izvorâte din motive parţiale şi dirijate către scopuri personale; când ele sînt menţinute separate, legile generale sînt făcute de un grup de oameni, fără ca ei să prevadă la cine se vor referi ele; iar o dată făcute, ele trebuie aplicate de către celălalt grup, indiferent cine vor fi cei afectaţi […] Când părţile şi interesele ce urmau a depinde de legi erau cunoscute, simpatia legiuitorilor se îndrepta inevitabil într-o parte sau alta; iar dacă nu ar exista nici reguli fixe care să le călăuzească deciziile, nici puteri superioare care să le controleze dezbaterile, aceste înclinaţii ar influenţa integritatea justiţiei publice. Consecinţa ar fi aceea că supuşii unei astfel de constituţii ar trăi fie în lipsa unor legi constante, adică fără reguli prestabilite de adjudecare, fie sub legi făcute pentru persoane particulare, marcate de contradicţiile şi inechităţile mobilurilor cărora le datorează originea.

B. Prin separarea între funcţia legislativă şi cea judecătorească, în ţara noastră s-au luat măsuri efective de protecţie împotriva acestor pericole. Parlamentul nu cunoaşte indivizii cărora li se vor aplica actele sale, nu are înaintea sa nici cazuri particulare, nici tabere, nu serveşte nici unor scopuri private: în consecinţă, hotărârile sale vor fi inspirate de consideraţii privind efectele şi tendinţele universale, care vor produce întotdeauna reglementări imparţiale şi în general avantajoase.” (William Paley, în Hayek – Constituţia Libertăţii, pp. 191-192)

C. “De aceea, ideea unei constituţii implică nu doar ierarhia autorităţilor sau a puterilor, ci şi ierarhia regulilor sau a legilor: cele care reprezintă un grad mai înalt de generalitate şi provin de la o autoritate superioară ar urma să controleze conţinutul deciziilor mai specializate, adoptate de către o autoritate delegată.” (p. 197)

 

Etichete: , , , , ,

Interviu Paula Timaru– o literatură nouă şi comunitatea LGBT

Urmărind evenimentele cotidiene şi dezbaterile, poate mai bine spus, seria întreagă de opinii şi părerisme, cu privire la nevoia de a accepta căsătoriile între persoanele de acelaşi sex, am decis să realizez un interviu cu o colegă, care de ceva timp scrie despre aceste realităţi, în mici nuvele, cu poveşti de dragoste despre persoanele gay.

Cotidianul a fost supus unor continue manifestări asupra acestui subiect. Până şi politicienii şi-au lăsat amprenta cu unele iniţiative de a formula în noua Constituţie a României, un articol care să nu pună în dificultate căsătoria între persoanele din comunitatea LGBT. Că se urmăreşte trendul european (vezi exemplul Franţei) sau e o formă de a ne arăta extremele toleranţei posibile, trebuie să punem în balanţă unele compromisuri. De aceea, Paula Timaru, care are două cărţi publicate, “Incomplete feelings” şi „Eu, el…Noi”, cu poveşti de dragoste şi viaţă între persoane de acelaşi sex, dar fiind şi o susţinătoare a comunităţii LGBT, ne va răspunde la câteva întrebări pe această temă.

  1. Cum de ai dorit să scrii despre persoanele gay? Cine este Paula Timaru şi de unde această dorinţă literară?

Buna, eu sunt Paula Timaru am 26 de ani și de câțiva ani sunt preocupată de subiectul gay în societate și comunitatea LGBT, fiind o susținătoare a acesteia.

Pasiunea mea pentru acest subiect a început odată cu descoperirea culturii japoneze unde relațiile între persoanele de același sex sunt întâlnite atât în literatură cât și în filme, manga (benzi desenate japoneze) și anime (desene animate). Scriu despre gay, deoarece la noi în țară subiectul este încă tabu, iar societatea nu recunoaște relațiile între persoanele de acelaşi sex ca fiind „normale”, deși ele sunt la fel ca oricare altă relație existentă între bărbați și femei. Percepția greșită, ignoranța și lipsa de informare a majorității fac ca lucrurile să pară mult mai complicate decât sunt ele în realitate.

Prin ceea ce scriu doresc să aduc la cunoștința societății că aceste persoane există și ne pot fi prieteni, frați, rude, colegi de lucru fără ca noi să știm. Ei sunt la fel de „normali” ca și noi, însă nu se percep așa din cauza societății în care trăim și modelelor cărora ne raportăm.

  1.  Ai scris două mici volume, Incomplete Feelings şi Eu, El…Noi (apărută anul acesta). În care dintre ele te regăseşti mai mult şi care este tema centrală a poveştii?

Am inceput să scriu despre gay mici texte pe care nu le-am publicat, ci doar am exersat ca  să vad exact ce stil mă reprezintă.  După prima publicare a unei cărți cu acest subiect scrisă în stil nipon, în limba engleza în 2008, am luat o pauza de câțiva ani în care am încercat să îmi redefinesc stilul literar și astfel am ajuns în acest an sa public o carte în limba română, scrisă la persoana întâi singular față de cea din 2008, scrisă la persoana treia. Mă reprezintă mult mai bine acest stil și mă bucur că  am reușit să fac acest pas.

IMG_0927

Ma regăsesc în Eu, El… Noi, fiind și prima scrisă în limba română, cu personaje de origine română și acțiunea ce se desfășoară în țara noastră, ceea ce a mirat pe mulți dintre cititorii cărții. În carte este vorba despre doi bărbați tineri ce trăiesc o poveste de dragoste care întâmpină numeroase obstacole, este plină de incertitudini, dar care ajunge să aibă un final fericit.

  1. Are literatura de acest gen priză la publicul român? Există mai mulţi scriitori în ţară care se preocupă de asta?

Are priză și nu prea. Lumea nu este obișnuită și evită acest subiect invocând diverse motive. Tema prinde la publicul feminin, femeile hetero fiind ceva mai tolerante decât bărbații și mai deschise spre noutate.  Și cei din comunitatea LGBT, bărbații în special, au prezentat un interes crescut față de subiect, deoarece aceasta îi vizează în mod direct.

În ceea ce privește a doua întrebare, nu aș putea spune cu exactitate dacă mai sunt la ora actuală alte persoane în țară care  scriu despre acest subiect. Este foarte posibil să fie persoane și eu să nu fi auzit de ele, cum este la fel posibil să nu mai fie alte persoane. Ar fi frumos ca cei care mai scriu pe bloguri să încerce să își publice lucrările de acest gen.

  1. Ştiind că eşti conectată la activitatea de forum a comunităţii LGTB din România, ne poţi spune cât de compactă este ea şi dacă reprezintă un atuu pentru ei? O putem noi numi „comunitate”?

Nu sunt conectată chiar la toată activitatea, fac parte din câteva grupuri de socializare, unde majoritatea îmi sunt prieteni nu doar pe Facebook. Ce pot să spun, pe grupuri se discută, se fac dezbateri pe subiecte, iar cei care sunt mai apropiați ca distanță se întâlnesc și față în față.  Există de asemenea și răuvoitori în grupuri care își bat joc de ceilalți din comunitate deși și acele persoane sunt din comunitate. Răutatea primează peste tot în societate indiferent de cât de uniți suntem.

IMG_1153

  1. S-au purtat discuţii, în ţară, în ultima perioadă pe problema recunoaşterii unor drepturi pentru persoanele comunităţii LGBT. Cum ţi s-au părut acele dezbateri şi ce mai poate fi clarificat în privinţa lor, luând în context situaţia din celelalte ţări europene?

Am văzut discuțiile și răutățile de la noi din țară. Nu doresc să mă pronunț în legătură cu regimul politic din țara noastră deoarece sunt apolitică, însă luând în calcul persoanele care au făcut declarații jignitoare la adresa comunității sau a altor membrii, a fost foarte urât din partea lor, lipsa bunului simț și a respectului față de celălalt lipsește cu desăvărșire.

După ce au fost probleme cu formularea legii din Constituție, cu uniunea femeie – bărbat, într-un final Comisia a respins legea, iar aceasta a fost reformulată astfel: Articolul 48, alineatul (1) din actuala Constituţie are următorul conţinut: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”.

Celelate țări se mișcă mai bine și mai repede decât țara noastră. Este inadmisibil să discriminezi o persoană care se naște nu devine  homosexuală sau  heterosexuală, însă acest lucru încă nu este înțeles la noi în țară tot din cauza ignoranței în care alegem să trăim.  Se pare că, încă, nu avem și legea care să interzică discriminarea pe baza orientării sexuale. Ar trebui totuși introdusă și la noi, nu este ceva astronomic, ci pur și simplu o necesitate.

  1. Există în planurile tale de viitor şi alte iniţiative de publicare a unor volume despre relaţiile dintre persoanele gay sau altceva în această direcţie?

Desigur, chiar acum lucrez la continuarea cărții publicate în acest an. Cei care au citit cartea și mi-au oferit feedback doresc să afle mai multe  despre unul dintre protagoniști. Am să încerc să o fac captivantă și pe placul cititorilor.

  1. Ne poţi spune cum vezi reacţia altor state de a da mai multă libertate comunităţilor LGBT, în mod special, o lege care să le permită căsătoria? Ce mai poate reprezenta familia în acest context?  Familia poate fi constituită „obligatoriu” între un bărbat şi o femeie?

Parteneriatele civile, cum au fost numite, mi se par foarte binevenite, atât timp cât termenul „căsătorie” îi deranjează pe majoritatea vizual și auditiv. Este un pas important pentru tinerii LGBT și nu numai. Personal sunt în favoarea legalizării căsătoriilor între persoanele de același sex, cât și a adopțiilor.

Familia arhaică constituită dintre bărbat și o femeie este mai mult o stereotipie din punctul meu de vedere. Familia indiferent de natura conceperii ei trebuie să fie aproape de tine ca și individ, să te susțină, să te iubească necondiționat și să te ajute indiferent de situație. Dacă nici la familia proprie nu putem apela când avem nevoie, atunci ce ne facem? Multe familii „normale” (bărbat-femeie) sunt disfuncționale, copiii sunt neglijați, nu au parte de o educație minimă sau de condiții de dezvoltare propice (părinți alcoolici, agresivi, abuzatori etc.).

  1. Care este mesajul tău pentru generaţia noastră, a tinerilor care în acest moment iau parte la dezbaterile despre drepturile LGBT? E nevoie de mai multă toleranţă?

Să își expună punctul de vedere fără nici un fel de temere și să militeze pentru o societate mai deschisă și mai tolerantă. Să nu le fie teamă de ceilalți și să își aducă aminte că schimbarea începe cu ei, altcineva nu o să schimbe în locul lor ceea ce ei își doresc. Cât despre toleranță ce pot sa zic, tot timpul este loc de mai bine.

 
2 comentarii

Scris de pe 06/22/2013 în Interviu

 

Etichete: , , , , ,

Turcia – o nouă iniţiativă importantă

Turcia doreşte din nou să demonstreze că vrea să fie o ţară pe deplin democratică, care respectă toate prevederile internaţionale. Încearcă acest lucru încă din anul 1959 când şi-a depus candidatura pentru a fi membră a Comunităţii Europene, iar în anul 1987 aplicaţia pentru a deveni membră a UE. Abia în 1999 îi este acceptată candidatura. Din acea perioadă Turcia are iniţiative care dovedesc că este capabilă să accepte şi să respecte aquis-ul comunitar, dar şi respectarea  tuturor libertăţilor pentru minorităţile din această ţară.

Pentru cine doreşte să afle mai multe despre candidatura Turciei pentru a deveni membră UE, am scris un eseu cu titlul “L’Allemagne, La France et une possible adhésion de la Turquie a l’EU. Acum Turcia vrea să facă o altă schimbare majoră, scrierea şi adoptarea unei noi Constituţii. Problema majoră pe care această constituţie trebuie să o rezolve este cea a separatiştilor kurzi, să înlocuiască Constituţia militară din anul 1982 şi naţionalismul iniţiat de Ataturk. Dacă în ceea ce priveşte tipul de naţionalism a mai scăzut în timp datorită cerinţelor impuse de Europa, modificarea actului suprem se pare că este acum o necesitate în drumul pe care Turcia la ales să îl parcurgă.

În Iunie vor avea loc alegeri, iar Comisia de la Veneţia, un organ consultativ la Consiliului Europei (CE) pe materii constituţionale a făcut remarci importante cu privire la interzicerea unor partide de a lua parte la alegeri. Doar în cazuri extreme, unde partidele care folosesc violenţa pot fi interzise, nu şi cele care cer schimbarea Constituţiei. Premierul turc Recep Tayzip Erdogan încearcă să consulte toate formaţiunile politice din ţara sa pentru a nu exista impedimente în aducerea schimbărilor necesare.

Referinţe

  1. Turkey’s Challenges
  2. Turkey: The Politics of a new democratic Constitution
 

Etichete: , , , ,

Crin Antonescu – o altă atitudine

Nu știu dacă Președintele PNL Crin Antonescu a luat în considerare ultimul sondaj realizat de IMAS, sau are consilieri mai informați care țin cont de opiniile persoanelor din mediul online sau mass-media, dar am sesizat o schimbare în felul de a vorbi despre alegerile care urmează să aibă loc în acest an și în coerența punctelor de vedere. Mult mai realist și cu un pic de cultură politică pentru înțelegerea situației a ceea ce se petrece în România. A fost o formă mai bună de a educa viitorii alegători.

Anul 2012 nu va fi ușor, presupun că toți suntem conștienți de acest aspect, dar trebuie să avem răbdarea și puterea de a ne informa și urmări disputele politice ce vor avea loc. Este important ce alegem. Deja s-a început atragerea de susținători. Și avem exemplul Președintelui Traian Băsescu când a propus studenților din străinătate să ocupe trei poziții de consilier. Cu trei furnici nu se mută un elefant. Cel puțin eu așa cred. De aici pot porni sentimente nedorite, iar Președintele tocmai aici vrea să ajungă.

Puterea este ținta pe care o au politicienii aflați astăzi la Guvernare nu numai în România, dar avem exemplul Franței, Ungariei, prin modul în care se gândește o reorganizare a instituțiilor europene și naționale (Constituție, organizare teritorială, date ale alegerilor), care să asigure și o re-alegere a lor în viitor, așa cum Habermas explică: „Eu condamn partidele politice. Liderii noştri nu mai sunt în stare să se gândească la altceva decât la propria lor re-alegere, şi de mult timp ei nu mai au nici substanţă politică, nici convingeri„.

Comasarea alegerilor nu reprezintă o oportunitate bună pentru țară. Nu există ligitimitate în decizii de acest fel și condamnă o democrație de reprezentativitate pe care trebuie să o cultivăm, nu să o înhibăm. Nu trebuie să apărăm tipurile de manipulări pentru a produce Putere celor ce o doresc într-un mod autoritar, iar Alina Mungiu Pippidi explică foarte bine de ce nu este important în primă fază cine ajunge să conducă, ci cum ajunge acolo: „N-are nicio importanță cine câștigă sau pierde…ce contează este că nu poți să permiți sistemului să fie manipulat de cine este la putere… Democrația constă în niște reguli universale, care se aplică și pentru cei de la putere și pentru cei din opoziție… Nu-mi vine să cred că în țara asta nu există suficientă societate civilă să scoată lumea în stradă… E vorba că dacă o țară nu își apără regulile și fiecare poate manipula regulile, s-a terminat cu democrația„.

În ceea ce privește modificarea Constituției, organizarea teritorială, nu îmi doresc declarații artificiale, ci vreau o dezbatere punct cu punct pe niște probleme care sunt vitale, iar cazul Ungariei trebuie analizat în detaliu și luat ca model pentru viitorul nostru politic de tip autoritar.

Va exista o presiune asupra aleșilor locali, iar “cine rezistă mai mult?” stă și în discernământul și reacția publicului, nu numai al politicienilor care se luptă pentru a câștiga puterea. Povești despre democrație, legitimitate, reprezentare trebuie să aibă și un model practic nu doar teoretic.

Referințe:

1. Barometrul “Adevărul”, realizat de IMAS

2. Președintele Traian Băsescu – ofertă studenți

3. Habermas și atitudinea politicienilor din UE

4. Alina Mungiu Pippidi despre comasarea alegerilor

 

Etichete: , , , , , ,