RSS

Hayek şi etica constituţionalismului

25 Iun

Şi pentru că s-a vorbit despre o posibilă nouă Constituţie, redau aici trei fragmente dintr-o lucrare celebră a lui Hayek (Constituţia Libertăţii). Dacă luăm în considerare situaţia actuală, ne dăm seama cât de „particularizată” va fi noua lege fundamentală, totul fiind pus pe ideea (în mintea legiuitorilor de comisii speciale): „ce mai trebuie ca să ne fie bine?” Din punctul meu de vedere, o Constituţie este un set de filosofii politice, nu un fel de emergenţă de tehnicitate care spune la fiecare cum va centra şi cum va da cu capul în mingea asta pătrată, numit statul român. Când propui pentru Constituţie modele de subordonare şi verificare (aşa le numesc ei), totul este clar, nu va exista stat de drept. Parlamentul cu puteri enorme (ascuns sub tirania majorităţii – aceea de 35% dintre cetăţeni, care se spune că vin la vot), că Justiţia mai trebuie să fie cumva subordonată, atunci nu vorbim de lege fundamentală, ci de una foarte circumspectă şi pragmatică din motive personale ale politicienilor.

A. “Întâia maximă a unui stat liber este aceea că legile trebuie făcute de un grup de oameni şi administrate de un alt grup; cu alte cuvinte, caracterul legislativ şi cel judiciar trebuie menţinute separate. Când aceste funcţii sînt reunite în aceeaşi persoană sau adunare, se emit legi particulare pentru cazuri particulare, adesea izvorâte din motive parţiale şi dirijate către scopuri personale; când ele sînt menţinute separate, legile generale sînt făcute de un grup de oameni, fără ca ei să prevadă la cine se vor referi ele; iar o dată făcute, ele trebuie aplicate de către celălalt grup, indiferent cine vor fi cei afectaţi […] Când părţile şi interesele ce urmau a depinde de legi erau cunoscute, simpatia legiuitorilor se îndrepta inevitabil într-o parte sau alta; iar dacă nu ar exista nici reguli fixe care să le călăuzească deciziile, nici puteri superioare care să le controleze dezbaterile, aceste înclinaţii ar influenţa integritatea justiţiei publice. Consecinţa ar fi aceea că supuşii unei astfel de constituţii ar trăi fie în lipsa unor legi constante, adică fără reguli prestabilite de adjudecare, fie sub legi făcute pentru persoane particulare, marcate de contradicţiile şi inechităţile mobilurilor cărora le datorează originea.

B. Prin separarea între funcţia legislativă şi cea judecătorească, în ţara noastră s-au luat măsuri efective de protecţie împotriva acestor pericole. Parlamentul nu cunoaşte indivizii cărora li se vor aplica actele sale, nu are înaintea sa nici cazuri particulare, nici tabere, nu serveşte nici unor scopuri private: în consecinţă, hotărârile sale vor fi inspirate de consideraţii privind efectele şi tendinţele universale, care vor produce întotdeauna reglementări imparţiale şi în general avantajoase.” (William Paley, în Hayek – Constituţia Libertăţii, pp. 191-192)

C. “De aceea, ideea unei constituţii implică nu doar ierarhia autorităţilor sau a puterilor, ci şi ierarhia regulilor sau a legilor: cele care reprezintă un grad mai înalt de generalitate şi provin de la o autoritate superioară ar urma să controleze conţinutul deciziilor mai specializate, adoptate de către o autoritate delegată.” (p. 197)

Anunțuri
 

Etichete: , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: