Interviu Victoria Baltag – regizoare și producătoare de film

Cum se naște răul

Perioada regimului comunist în România a însemnat o grotescă formă de manipulare și tortură fizică și spirituală a oamenilor. Cât de multe știm sau cât de mult curaj ne trebuie pentru a afla despre aceste erori, ține și de puterea noastră de a suporta, dar mai mult, de a cerceta și combate orice formă de dictatură fizică, spirituală și politică. Mă bucur pentru tinerii care încearcă să arate cum se naște și trăiește răul. Un astfel de episod, al nașterii răului, va fi pregătit pe viitor, prin realizarea unei docu drame, însă este nevoie și de sprijinul nostru. Interviul este realizat pentru a cunoaște răul (pe cât este posibil), a-l identifica (atunci când este cazul) și combate înainte de a ne subjuga (atât în trecut, cât și pe viitor).

1. Cine este Victoria Baltag în activitatea de regizare și producere de film?

Sunt o iubitoare de film.  Cu toate acestea, în copilărie mergeam rareori la cinema, poate doar în vacanța de vara. În liceu îmi strângeam bani din timp ca să prind anumite filme în cinematografe. M-a atras dintotdeauna domeniul, însă nu vedeam o posibilitate în carieră în ceea ce privește producția de film. Jonglam mai mult cu teatrul. Anii de liceu și mai apoi de facultate, i-am petrecut în sălile de teatru și operă. Eram nelipsită la fiece nouă piesă.

După Jurnalism și Sociologie, am urmat un master în film. Am început cu scurt metraje, mai apoi documentare. Îmi place istoria. Sunt pasionată de studiul antropologiei. Mă fascinează mintea omenească. În filmele mele,  mă folosesc de toate aceste surse de inspirație. Povestea lui Herman se încadrează perfect în tipologia amintită mai sus.

2. Ce te-a determinat să lucrezi pentru un film care scoate în evidență impunerea răului prin forță?

Este foarte delicat. Să spun că a fost un rău impus prin forță? DA! Așa a fost,  și mă bucur că m-ai întrebat. Trăim într-o societate în care ura și răzbunarea primează (și nu mă refer doar la România). Ne place să judecăm și să tragem concluzii mai înainte de a analiza lucrurile. Cine ar crede că torționarul Herman era un student eminent, un lider cu potențial, un tata model și un soț iubitor? Cine l-a transformat și de ce? Este vorba tocmai de acest ‚rău prin forță’ instalat cu noua doctrină politică.

Despre ‚Fenomenul Pitești’ (1949-1951) nu se cunosc prea multe informații. A fost pusă povestea sub tăcere ani de-a rândul. Este o bucată din istorie care trebuie spusă și care întrece cu mult ororile de la Auschwitz. Trebuie să știm ce s-a întâmplat acolo.

3. Cine este Herman? Ce este o „docu dramă”? pentru că în percepția publică e puțin cunoscut acest termen. Ne poți da câteva exemple de astfel de produceri cinematografice?

Herman este personajul principal al poveștii filmului. Un tânăr de 23 de ani, proaspăt căsătorit, tată, student la Drept. Este supus la șapte ani de detenție. Lung-metrajul va arată ce se întamplă în închisoare și va sublinia transformările care au avut loc. Nu voi divulga mai multe acum. Filmul este inspirat din realitate – povestea sumbră a ‚Fenomenului Pitești’ între anii 1949-1951. Acțiunea este categoric o dramă – viața petrecută în închisori. Iată de ce filmul este o docu-dramă. Filme construite pe acest șablon sunt: Camille Claudel, Theory of Everything, Mr. Turner.

4. Cum poate o persoană să ajungă torționar? În ce condiții se manifestă un astfel de comportament? Lipsă de inteligență, de atitudine, de iubire față de semeni?

Nu știu. Poate doar un psiholog ar putea să nuanțeze predispozițiile comportamentale. Personajul din filmul meu este un tânăr inteligent, cu o personalitate puternică. Herman își iubește prietenii, familia și semenii. Nu spun eu asta, ci arhivele de la Institutul de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc.

5. De fapt, cum se naște Răul?

Mintea omului este un mister. Socrate spunea că „nimeni nu face răul în mod voit”, ci reacționează în neștiință, ignorând predispoziția naturală a omului spre bine și adevăr. Tot Socrate spune că există o legatură vie între virtute, știință, bine și suflet; creând un echilibru pozitiv între acestea, dăm hrana sufletului și minții, ajungând la fericire. Răul este o energie, la fel ca binele, la fel ca iubirea. Cred că Răul se naște din teamă, iar teama se naște din lipsa iubirii. Când nu ne mai dăm voie să iubim – din teamă sau din suferință – lăsăm celelalte energii să se dezvolte.

6. Este posibil ca un individ cu personalitate puternică, inteligentă, om de familie, să devină torționar?

Cred că un psiholog este în măsură să răspundă la această întrebare. Depinde de natura omului, de caracterul deja format și de valorile pe care acesta le are. Se crede că o persoană cu mai puțină educație, cu o precară situație socială si financiară, cu mai putină forță psihică, să spunem – este predispusă spre a fi mai ușor influențabilă. Da, un om – poate mai simplu decât Herman – ar fi devenit cu mult mai ușor robotul de folosință al sistemului. Dar acești roboți fac orice pentru ‚pâine și circ’ și poate nici nu realizează exact care sunt consecințele și de ce fac ceea ce fac. Execută ordinele și nimic mai mult.

Problema vine atunci când un om cu rațiune, educație, valori morale și spirituale decide să facă rău. El știe exact de ce face ceea ce face, el are un plan bine pus la punct și se hrănește din răul pe care îl provoacă.

De ce un om puternic, inteligent, om de familie, decide să facă rău? Așa cum am spus mai sus, când renunțăm la a iubi, lăsăm loc altor energii să se dezvolte înăuntrul nostru. Asta face și Herman, cred.

7. Ai vizitat și alte închisori comuniste în Europa, sau doar pe cele din România? Cum te schimbă la nivel emoțional când pătrunzi într-o astfel de închisoare?

Am vizitat doar în România. Asta a fost acum 4 ani cred, în timpul Școlii de Vară de la Râmnicu Sărat. Da, te schimbă la nivel emoțional o astfel de experiență.  Am trăit sentimente de frică, de groază, de milă. Am văzut ușile celulelor scrijelite – știam că în ‚Închisoarea Tăcerii’, deținutii nu au voie să vorbească și probabil, ca să nu uite limba și îndeletnicirile socotitului, scrijeleau pe ușile de lemn ale celulelor sau pe ziduri.  Am văzut sculpturi în lemn sau zid, am văzut unde era ‚Neagra’, locul unde deținuții politici îndurau cele mai groaznice forme de tortură – o modalitate de exterminare ce depășește imaginația unei minți omenești normale.

8. Există un geniu al Răului așa cum există și un geniu al Binelui? Există aceste două tipuri de geniu?

Cred că există Geniu. Educația, anturajul, societatea, contextul istoric – toate duc la dezvoltarea Geniului: fie în  direcția pozitivă, fie în cea negativă. Poate altul ar fi fost cursul istoric dacă  Hitler, Stalin, Herman, s-ar fi născut într-o altă societate,  ar fi fost înconjurați de alți oameni, având o altă educație și un alt drum.

9. Ce mesaj vrea să transmită lungmetrajul ce va fi realizat în viitor?

Clar nu ura, nu răzbunarea, poate iertare? Este necesar să ne cunoaștem trecutul sumbru.  Vreau ca oamenii să accepte o istorie așa cum a fost și să evite în a o mai repeta vreodată.

10. Există iertare după teroare sau „reeducare”?

Da. Pentru cine poate, DA, există. Mintea omului este o enigmă.

11. Poate „manipularea (de astăzi) să înlocuiască teroarea de ieri” (după o idee a lui Ken Jowitt)?

Ken Jowitt este un specialist în științe politice – mare parte a lucrărilor sale se concentrează pe studiul comunismului – știe ce zice, aș putea să-l contrazic? În “New World Disorder: The Leninist Extinction”, Jowitt spune că manipularea este relația definitorie între regim (regimul politic) și societate, în zilele noastre. Așadar, manipularea înlocuiește teroarea, ca expresie și instrument al dominației. Aș conchide că manipularea înlocuiește teroarea numai atunci când teroarea nu poate fi aplicată. Sunt țări unde există încă teroare. Cred că va dispărea. Este vorba de evoluție societală.

12. Ce mesaj le transmiți celor din generația noastră?

Educație, educație, educație. Numai așa putem avea o șansă.