RSS

Arhive pe etichete: Universul

Psihologia românilor în 5 cărți

Mi-a plăcut să urmăresc care sunt tendințele de lectură ale românilor, mai ales în ceea ce privește „cele mai vândute cărți” (bestsellers), pentru că aceste tendințe dau o notă suficient de coerentă despre ceea ce gândim, ce simțim, ce ne dorim față de noi și față de ceilalți. De aceea, îmi permit să fac un portret psihologic (cu îngăduința specialiștilor din acest domeniu) al românilor în funcție de cele mai citite cărți (tendința lecturilor care spun totul despre toate și te „bucură”). Iată aceste 5 cărți:

Creierul și mintea universului de Constantin Dumitru Dulcan

Publicul pentru această carte este impresionant de divers, dar cea mai bună descriere a ceea ce reprezintă cartea pentru ei, mi-a fost relatată de o doamnă la vreo 70 de ani, ce căuta neobosit cartea: „- Îmi place de Dulcan? Băiat deștept. La vârsta lui își permite. Și-a dat seama despre ce trebuie să scrie. Câte un pic de aici, un pic de acolo și face ca totul să fie scris frumos și să îți placă”. Pe mine unul m-a impresionat doamna, pentru că mi-am dat seama cât de ușor se lasă impresionați românii și că își stabilesc un standard al inteligenței. Cu siguranță ați auzit următoarea replică în diferite ocazii (eu da, și nu mă încurajează deloc): „- Ce inteligent ești! Mi-ar plăcea să fiu ca tine”. Cartea lui Constantin Dulcan, ca de altfel toate celelalte, vorbesc despre energii, despre Dumnezeu, despre conexiunile noastre cu divinul și universul în același timp, despre răspunsurile pe care le putem găsi în aceste orizonturi nemărginite ale vieții etc. etc. Tu, cel care citești cartea, ești important, atât pentru Univers, cât și pentru Dumnezeu. Ai inteligența de care ai nevoie ca să înțelegi toate acestea. Frumos, spun eu.

Tu ai iubi un om ca tine? de Cristi Grosaru

O carte ce prezintă interes în mod special pentru adolescenți și tipele trecute puțin de 20 de ani (cu dorințe). Aici avem o combinație între un fel de filosofie despre natura umană și despre ceva ce dă un sens vieții, o raportare la iubire ca la un ocol în jurul dorințelor, suferințelor, secrete de viață. Fii prezent! Evaluările în viață se fac în funcție de oamenii din jurul tău, tu pari a fi o problemă pe care trebuie să o rezolvi. Recunosc, titlul cărții mă fascinează. Poți lua întrebarea ca pe o răutate a celor din jurul tău, sau poți lua întrebarea ca pe cea mai destoinică vină a ta ca persoană ce există (să îi spunem introspecție nevinovată). Îmi aduc aminte de titlul unui articol scris de Cătălin Ștefănescu, „Jefuitorii de sens”.

20200205_103220

Fluturi de Irina Binder

Oare cine nu cunoaște acest volum și toate celelalte care i-au urmat? Publicul este unul minunat de extins, mai ales doamnele și bărbații (care trebuie să le cumpere doamnelor aceste cărți, uimiți că nu pot înțelege de unde atâta fervoare de a fi citită cartea). Fluturi născocește în tine toate relele și suferințele de care poți avea parte. Tema centrală este iubirea, eterna și fascinanta iubire, care nu e cum vrem noi, nu o putem găsi la oamenii de lângă noi. Iubirea, iubirea, iubirea. Recunosc, am început să citesc cartea (curiozitatea, nimic altceva) și am tot dat să înțeleg, să înțeleg, cine e vinovat? Sper că nu iubirea. Efemeritatea vieții! Românilor le place să trăiască între melancolie, victimizare și lamentație. Arăți că te strădui să lupți cu viața, să lupți pentru iubire. Descrierea cărții mi se pare una imensă: „Citind cartea Fluturi, te bucuri de un univers plin de emoții și te regăsești în fiecare zbucium. Iar la finalul poveștii, te bucuri că Fluturi nu este doar o poveste, regăsind părți din sufletul tău ascunse acolo, între pagini. La sfârșit, te bucuri, zâmbești și multumești pentru tot: că ai cunoscut și trăit iubirea cu toți fluturii și cu toate lacrimile ei, că ai avut parte de prietenii adevărate și sincere, că ai crescut printre cei mai minunați și delicați oameni, că te-ai pierdut ca să te regăsești, pentru că toate au un rost și pentru că nimic nu este întâmplător…”. Pare destul de clar.

Poartă-te ca o doamnă, gândește ca un bărbat de Steve Harvey

Publicul (în proporție de 90% format din doamne) încearcă să găsească cele mai subtile răspunsuri despre mintea bărbaților. Noi bărbații nici nu încercăm să facem asta față de femei, recunosc. Avantajul pentru cititoare este că autorul e un bărbat, altfel nu știu ce putea ieși. E o carte ce explică să nu se mai caute vinovății, ci soluții pentru a păstra și întreține o relație. Dar cum oamenii (bărbații) sunt atât de diferiți, nu ai cum să prizezi toate cele spune acolo. Încercarea merită. Întotdeauna merită să încerci să înveți ceva despre relații, despre comunicare. E îmbucurător că răspunsurile pot fi găsite într-o carte (sincer vorbind). Ușurează căile existenței. Totul devine sigur, fără incertitudini și frustrări. Dar mie parcă mi se pare cam ușor (din perspectiva unui bărbat, evident).

Suge-o (Ramona și Andrei) de Andrei Ciobanu

Un clasic al cărților foarte bine vândute, Suge-o face o conversie nemaipomenită de la lumea online la cea offline. O carte despre maturitatea sexuală și relațională, o carte cu bune și rele, cum ar spune cei mai avizați cititori. O carte ce pune din nou pe tavă o lume în care trăim noi și pe care nu o înțelegem. Iubirea, certurile, relațiile. Nu avem cum să scăpăm ne-consumați.

Mi-a trebuit mult curaj să scriu articolul, pentru că mulți din cititorii acestor cărți se vor simți ofensați, jigniți, că nimeni nu are dreptul să le judece orientările în materie de lectură, dar răspunsul meu este următorul: Nu despre asta e vorba. E doar psihologia noastră ca cititori.

Să recapitulăm cele cinci caracteristici ale psihologiei românilor prin cele 5 cărți amintite.

  1. Românii caută standarde ale inteligenței.
  2. Noi suntem răul din viața altora și a noastră.
  3. Iubirea e un zbucium (suferință, lamentație, victimizare) și orice am face tot acolo ajungem.
  4. Românul e iubitor de soluții în materie de relații.
  5. Iubim poveștile simple care ne dau impresia că ne maturizăm față de ceva.

Articole similare care te pot interesa

„Furtul” – un roman al percepției

„Stăpânirea” inteligentă a deciziilor

„Statut și anxietate” – cum ne provocăm singuri răni și cum le putem vindeca

Trăim în cutii de imagini care ne modelează gândirea

Realitate și percepție – cât de pregătiți suntem să înfruntăm ceea ce nu știm?

 

 
Comentarii închise la Psihologia românilor în 5 cărți

Scris de pe 02/05/2020 în Atitudini educate, Aviz Teoretic, Idei și Efecte

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , ,

Îmi este greu să înţeleg omul

Îmi este greu să înţeleg omul. Şi ştii de ce? Pentru că noi oamenii suntem ciudaţi!

Am remarcat ceva foarte interesant (oare?), că tehnologiile, informaţiile peste limita la care noi le putem face faţă ne conduc către o zonă confuză. Trebuie să învăţăm să fim capabili să alegem, să fim precauţi (iar libertatea ce facem cu ea?). Eu nu ştiu dacă reuşesc tot timpul. Tu cum faci? Zău aşa! Am impresia că ne pierdem pe teritorii în care nici măcar prin ajutorul celor mai bune tehnici nu reuşim să mai găsim şi să identificăm punctele cardinale. Ce stupizenie! Mă întreb cum se descurcau oamenii din Antichitate? Nu aveau calculatoare mii, internet free non-stop şi totuşi au creat cele mai mari minuni ale lumii scrise şi nescrise. Mi-ar plăcea să trăiesc într-o asemenea epocă.

– Mă asculţi? Sau te-ai pierdut în imagini? Dacă vrei te pălmuiesc, nu e nicio problemă. Doar te rog să fii puţin mai atent. Vreau să dezvălui acest mister al Universului, numit OMUL!

Se pare că mai trebuie să invit câţiva amici la discuţie. Vreau să rezolv problema. Fii atent! Am stat şi am căutat o formulă matematică, logică pentru om, hai să spunem şi una literară. Pe care vrei să o auzi?

Parcă cea literară pare mai interesantă. Aşa şi este. Uite cum stă treaba. Omul e ca un condei. Îşi scrie propria viaţă, corect ortografic şi gramatical doar dacă a învăţat asta. Dacă a deprins aceste calităţi. Altfel, mănâncă câte o literă, aşa cum se chinuie când nu găseşte un răspuns la o întrebare, răstălmăceşte cuvintele şi figurile de stil, aşa cum sufletul i se întoarce pe toate părţile când suferă, iubeşte sau chiar răneşte pe cineva.

Nu, facem o înţelegere. Mă opresc aici până mai vin şi alte persoane. Sunt convins că teoria mea nu îţi va provoca interes. Am dreptate? Eu totuşi vreau să rezolv problema aceasta. Fii şi tu mai implicat OMULE!

 

Etichete: , , ,