RSS

Arhive pe etichete: tei

Unde-s teii, mor ciocoii

Amăgiţi cu vestitele politice poveşti,
Arde-n patima civilă
Doar “un singur dor”: de TEI!

Pentru că ciocoii ăştia,
Care nici măcar nu-s de prin Ieşi,
Ne învaţă ce-i morala
Planurilor de tăiat săracii Tei.

Şi din nou ciocoii ăştia,
Într-un static şi partaj local
Îi vedem cum vând în plină iarnă,
nişte simple, pitoreşti idei.
Că din Tei n-avem nimic,
Doar proiecte arhitecturale,
făcute de savanţi mititei.

Dar defel nu poate-aprinde
Într-un suflet de ieşean,
O mai mare nebunie
De a te crede mai viral,
Pentru a salva în mie, Teii, un simbol din Ieşi.

Unde-s teii, mor ciocoii,
Am ajuns şi noi la timpul,
Când ne-am săturat de triburi,
Ce trăiesc în clanuri angajate,
În Palatul Roznovan’.

Cine-ar fi crezut vreodată
Că ai noştri, dragii Tei,
Ne vor învăţa vreodată
Că ciocoii-s nişte clei?

Căutând să luăm laude
De la al nostru Eminescu, drag poet,
Ne permitem să ne batem
Pentru o frumoasă alee de Tei.

Şi încă-odată eu vă spun,
Unde-s Teii, mor ciocoii
Chiar şi cu mărunta lor greşeală,
De a se crede mai presus de Prometei.

 
Un comentariu

Scris de pe 02/10/2013 în Aviz Teoretic, Poezie

 

Etichete: , ,