RSS

Arhive pe etichete: Multicultural Democracy

Jocurile Olimpice sustenabile – Marea Britanie

Într-o seară mai răcoroasă, ce stătea a ploaie, organizatorii de la Festivalul Multicolor se pregăteau să difuzeze un nou film, afară. Nimeni nu dorea să vizioneze documentarul în sala Casei de Cultură “M. Ursachi”, pentru că totuşi urma o producţie britanică, ce viza tocmai dezvoltarea sustenabilă. “Going For Green Britain’s 2012 Dream” ne aduce mai aproape de pulsul şi emoţiile organizării unor Jocuri Olimpice. Fie că au vrut, sau nu, echipa Multicolor a fost nevoită să difuzeze filmul în sală pentru că ploaia nu a cedat.

Marea Britanie a mai organizat de două ori Jocurile Olimpice de vară. Prima dată a fost  în anul 1908 şi a doua oară în 1948, fiind anulate în primă fază (1944) datorită celui de-al Doilea Război Mondial. Vă imaginaţi cum Marea Britanie, care după un război poate organiza Jocurile Olimpice, simbol al libertăţii şi solidarităţii între oameni. Paradoxal, înainte de jocurile din anul 1948, ele s-au desfăşurat ultima oară în anul 1936 la Berlin, în timpul celui de-al Treilea Reich. În 1948, pentru Germania şi Japonia nu a fost posibilă participarea, fiind considerate răspunzătoare pentru război, iar România nu a participat datorită situaţiei economice precare din acea perioadă.

A fost o plăcere să urmăresc acest documentar, care încă o dată aduce în prim-plan importanţa sportului în dezvoltarea societăţii. Fiind absolvent al Facultăţii de Educaţie Fizică şi Sport, Olimpismul şi simbolistica Jocurilor Olimpice îmi sunt foarte cunoscute, dar nu îmi amintesc ca o ţară organizatoare  să fi realizat până acum un film de lung metraj despre construirea unui Parc Olimpic. Jocurile Olimpice pe care le-am cercetat mai îndeaproape, în timpul studiilor din Konstanz (Germania), au fost cele din anul 1972 din Germania, de la Munchen. O să găsiţi un eseu cu titlul “A perspective on Modern Germany after World War II – The Olympic Games and the Football World Cup – Models on Diplomacy in Sport” pe care l-am scris şi unde am descris felul în care a reuşit Germania de Vest să revină în elita internaţională politică şi economică datorită Olimpismului şi după părerea mea ele au fost un exemplu de dezvoltare naţională şi autenticitate datorită organizării unor Jocuri Olimpice.

Iată, ne aflăm acum în anul 2012, an care va oferi publicului spectator o nouă tendinţă în organizarea unor Jocuri Olimpice. Londra a fost aleasă ca ţară organizatoare datorită unui nou concept ce îl promitea în anul 2005, că vor organiza cele mai sustenabile Jocuri Olimpice din istoria lumii. La drept vorbind, cam aşa va fi. Atât eu, cât şi colega mea Anca Gîlcă, ne aşteptam la un documentar cu foarte multe date tehnice, pentru că urma să vedem întregul proces tehnologic, ingineresc şi bioingineresc în construirea Parcului Olimpic din Londra.

A fost mai mult de atât. Înainte de a trece la descrierea documentarului, am să pun un pasaj aici, dintr-o lucrare semnată de Dr. Jim Parry (“Olympism fot the 21st Century”) pentru a vedea semnificaţia sportului olimpic şi de ce Pierre de Coubertin (fondatorul JO) a crezut în magia pacifistă şi evoluţionistă a societăţii prin sport:

Olympism – a universal social philosophy

Olympism is a social philosophy which emphasises the role of sport in world development, international understanding, peaceful co-existence, and social and moral education. De Coubertin understood, towards the end of the nineteenth century, that sport was about to become a major growth point in popular culture – and that, as physical activity, it was apparently universalisable, providing a means of contact and communication across cultures.

A universal philosophy by definition sees itself as relevant to everyone, regardless of nation, race, gender, social class, religion or ideology, and so the Olympic movement has worked for a coherent universal representation of itself – a concept of Olympism which identifies a range of values to which each nation can sincerely commit itself whilst at the same time finding for the general idea a form of expression which is unique to itself, generated by its own culture, location, history, tradition  and projected future.

Going For Green” arată de ce este capabilă societatea umană. Marea Britanie nu a dorit o simplă organizare a unei noi ediţii a Jocurilor Olimpice. Ea a vrut să dovedească că este un lider mondial în ceea ce priveşte dezvoltarea sustenabilă, care va fi următorul trend al evoluţiei umane. Planul ingineresc şi bioingineresc adus în faţa spectatorilor arată magia pe care ştiinţa o poate aduce rânduirii umane. De la construirea Stadionului Olimpic şi până la purificarea solului pe o porţiune de 2 kilometri pătraţi (datorită reversărilor de deşeuri din ultimii zeci de ani), Londra va deveni unul dintre cele mai ecologice oraşe din lume.

Parcul Olimpic a fost ales să fie construit în zona de Est a Londrei, în Stanford. Fiind o zonă periferică, unde în timpul marei perioade a industrializării au fost deversate tone de deşeuri, o zonă cu sute de clădiri în ruină, a devenit în aproape patru ani un loc de vis, un habitat natural, un complex sportiv gigantic. Trebuie să ne imaginăm că organizarea unui astfel de eveniment la scară mondială, necesită atenţia până la cel mai nesemnificat detaliu. Noi am organizat la Bucureşti o finală de Europa League şi am văzut câtă muncă a fost depusă.

Organizarea unor Jocuri Olimpice are la bază un plan de aproximativ 10-12 ani. Este un ciclu în care intră ţara posibilă câştigătoare/organizatoare, de la primele planuri şi negocieri cu IOC,  până la construirea propriu-zisă a Parcului Olimpic. Un exemplu al detaliului ingineresc difuzat în documentar a fost construirea acoperişului de la Stadionul Olimpic, care trebuia să aibă o anumită greutate, să poată fi demontat uşor după jocuri şi, mai important, să nu defavorizeze datorită vântului performanţele atleţilor de pe pista de competiţie.

Documentarul trebuie urmărit pentru că veţi regăsi în el adevăratele principii ale dezvoltării umane prin sport. Deschiderea oficială va avea loc pe data de 27 iulie 2012 în compania Reginei Elisabeta a II-a şi a Ducelui de Edinburg. Sunt 152 de ţări calificate (aproximativ 10.500 de sportivi) pentru 302 probe sportive din 26 de sporturi. Mascotele acestei ediţii vor fi Wenlock şi Mandeville.

În final, doresc să mai amintesc că în filmuleţe de promovare a turismului londonez şi a Marii Britanii s-a regăsit un mesaj interesant: “Multicultural Democracy”. Ce reprezintă acest nou concept, cu siguranţă vom vedea în deceniile care vor veni.

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , , , , , ,