RSS

Arhive pe etichete: dezvoltare personală

Arta de a călători – Interviu cu Apostol Ștefan – planificator de călătorii

Să călătorim pare a fi o necesitate tot mai mare pentru mulți dintre noi, însă de puține ori putem ieși de sub influența turismului marketizat, care ne face să mergem acolo unde nu am vrea, dar trebuie, să vizităm ce trebuie, dar care nu ne este necesar. Formele și felurile în care poți călători s-au diversificat, și tot mai mulți încearcă să se regăsească sau să cunoască realitatea exterioară prin aceste „ieșiri” din spațiul confortului personal, dar nu foarte mulți călătoresc în adevăratul sens al cuvântului. Se întâmplă astfel, pentru că atunci când vrei să călătorești trebuie să îți asumi niște riscuri. Lumea este vastă, cu oameni și locuri, iar noi nu trebuie decât să ne bucurăm de toate acestea și nu neapărat cu resurse financiare imense. Interviul cu Ștefan Apostol, vine să contureze o imagine personală a ideii de călător și să scoată în evidență această necesitate existentă încă din vechi timpuri.

  1. Nu știu dacă „planificator de călătorii” este cea mai bună titulară aleasă pentru tine, dar mi-ar plăcea să ne spui de ce Apostol Ștefan este un călător și cum au început toate aceste aventuri?

Consider că cea mai bună titulatură care mi se potrivește este „un călător ce primește lumină de la Dumnezeu și are menirea să o împrăștie pe pământ”. A venit un moment în această viață când am văzut cel mai frumos răsărit de soare: cel al cunoașterii de sine. Mi-am dat seama că viața este ca un munte. Suișurile, coborâșurile, avalanșele sau crevasele, sunt toate elemente care fac parte din viață. Mi-am dorit atunci un singur lucru: să pornesc în călătoria din mine însumi, o călătorie care are ca scop cucerirea vârfului din sufletul meu. Așa a început totul.

dscf4820

2. Știu că ai scris o teză de licență despre oceane și mediile lor naturale. Ne poți povesti puțin despre această aventură studențească?

Teza de licență…amintiri frumoase. Mulțumesc, Dragoș. Îmi amintesc că eram în anul I de facultate și în momentul în care ni s-a spus ca vom avea o licență de dat la finalul celor 3 ani de studii, am știut imediat despre ce trebuie să scriu. Ce nu știam însă era că voi avea o temă cu un impact deosebit asupra mea în viitor. Am ales transporturile în primă fază. Toate. Domnul profesor îndrumător mi-a spus ca e prea mult și atunci m-a rugat să aleg unul dintre ele. A fost cea mai simplă alegere făcută în viață. Tema mea s-a numit „Turismul de croazieră pe mări și oceane”. O incursiune în istoria omenirii, o aventură în toate porturile lumii, o reîntoarcere pe Titanic. Emoție, curiozitate și performanță (am avut o vară la dispoziție și am lucrat între 10 și 12 ore pe zi). Așa mi-aș putea descrie lucrarea de licență.

3. Unde ai călătorit prima dată? Sau prima dată ți-ai exercitat calitatea de turist și abia apoi ai devenit un călător?

Mulți ani de zile am fost turist. Din ce îmi amintesc am mers fie la Borca, fie la o mănăstire din Bucovina. Când am început Facultatea de Geografie însă, în 2005, am învățat ce înseamnă să fii cu adevărat un călător. N-avea să mai dureze mult și făceam următorul pas: acela de a deveni explorator.

dsc_0717

4. Care a fost cea mai lungă călătorie?

Am făcut două călătorii foarte lungi în doi ani consecutivi: 2010 și 2011, ambele cu o distanță medie de 10500-11200 km. Romania – Ungaria – Austria – Germania – Olanda – Danemarca – Suedia – Italia – Elveția – Austria – Ungaria – Romania și Romania – Ungaria – Austria – Germania – Danemarca – Suedia – Norvegia – Germania – Austria – Ungaria – Romania. Total 22985 km parcurși cu trenul, autocarul și feribotul. La care se adaugă 62 de trenuri schimbate.

Cea mai lungă călătorie ca durată a fost de 22 ore și a fost făcută între Stockholm și Narvik, orășel situat în interiorul Cercului Polar de Nord.

5. Ce ai căutat în călătoriile tale? De ce ai vrut să ajungi în locurile pe care le-ai vizitat?

În călătoriile mele am căutat să mă cunosc. Să învăț cine sunt și ce sunt. Să aflu răspunsul la întrebarea care este menirea mea pe această lume. În explorările mele de asemenea am căutat să îmi depășesc limitele. Să găsesc acel curaj și acea motivație pentru a sparge cu viteza luminii tot ce mă împiedicase până atunci să duc o viață așa cum îmi doresc. I did it!

6. De multe ori tragem destule învățăminte de pe urma călătoriile pe care le avem. Ce ai învățat tu cel mai mult din propriile călătorii?

Așa este. Am învățat că doar în noi stă puterea de a ne dezvolta. Am învățat că fiecare dintre noi poartă cu sine o torță a biruinței, o torță care ne va lumina pașii în drumul nostru spre vârf. Când vom avea răspunsul la întrebarea „ești pregătit?” atunci aventura noastră va începe.

6

7. Ai o formă preferată de a călători (avion, tren, mașină etc.) sau lași totul să vină de la sine?

Până acum am călătorit cu trenul, cu autocarul și cu feribotul în străinătate. În țara noastră am călătorit cu mașina, cu trenul și cu autocarul. Consider că fiecare mijloc de transport are ceva minunat de oferit, dar trebuie să recunosc, am două mari pasiuni: vaporul și trenul.

8. Oamenii sunt o resursă inepuizabilă. Ce fel de oameni ai întâlnit în drumurile tale?

În drumul meu îmi place să cred că am întâlnit oameni de toate felurile. De la cei timizi la cei deschiși ca o carte, de la cei demni la cei cu două fețe. Am întâlnit în traseele mele în străinătate oameni foarte deschiși și curajoși. Vietnam, Statele Unite ale Americii, Ecuador, Suedia, Singapore, Malaesya sau China. Toate persoanele cu care am avut onoarea să conversez venite din aceste țări au reprezentat pentru mine o minunată provocare.

9. Ai scris despre călătoriile tale, sau intenționezi să faci asta?

Am scris un articol despre una dintre călătorii și intenționez pe viitor să scriu o carte.

10. La final, te invit să lași un mesaj generației noastre.

Alegeți-vă un munte și cuceriți-l. Credeți în voi înșivă. Sunteți plini de resurse și aveți capacitatea de a câștiga orice fel de bătălie. Aveți limite sau aveți temeri? Uitați de ele. Limita voastră trebuie să fie cerul și Groapa Marianelor. Sunteți proprii voștri campioni. Aveți tot ce vă este necesar pentru a porni astăzi în drumul spre cucerirea propriului vostru munte. Înarmați-vă cu un singur gând: eu pot, eu voi reuși, eu am reușit. Și veți învinge!

Vă doresc succes!

Foto 1: Copenhaga-Danemarca

Foto 2: Finse-Norvegia si Amalienburg Castle

Foto 3:  Bad Ischl-Austria

 

Etichete: , , , , , ,

“Școala Altfel” – Training educație non-formală

Proiectul “Școala Altfel” merge într-o direcție bună de la an la an. Doar simplul fapt că elevii au activități pe care singuri și le aleg după propuneri făcute de profesori, ONG-uri sau chiar de la colegii lor, este un pas înainte.

IMG_9311

În prima zi a săptămânii am susținut un training despre educație non-formală, dezvoltare personală și mitul succesului, unor elevi de la Colegiul Național “M. Sadoveanu” din Pașcani.  Scopul meu a fost acela de a le oferi exemple din propria experiență participanților, de a înțelege care este diferența între ceea ce oferă o instituție de învățământ (școala) și oportunitățile de timp liber pe care ei le identifică. Educația non-formală se regăsește și se recunoaşte cel mai bine cu ideea de petrecere a timpului liber. Dacă cineva decide că dorește să participe la un training în timpul său liber, activitatea intră la categoria de educație non-formală.

Întotdeauna trebuie puse în balanță cele două direcții: “Ce oferă școala astăzi” și “Timpul meu liber”. Educația non-formală pe de altă parte este o “alternativă”. Dacă alternative nu sunt (activități propuse de ONG-uri, teatru, operă etc.), atunci trebuie să-ți creezi singur alternativa (citit, sport, muzică, un ceai și o conversație bună).  Așa cum zicea Bukowski, “find what you love and let it kill you”.

IMG_9533

Am încadrat celelalte două părți ale activității, dezvoltare personală și mitul succesului, ca fiind părți a ceea ce alegem zi de zi să facem, cum să ne petrecem timpul liber. Despre dezvoltare personală și succes se vorbește, se scrie atât de mult încât nu mai știi ce formulă magică să alegi. Lucrurile nu stau chiar așa pentru că trebuie să vedem dincolo de teorii și “metode de implicare”. Educația non-formală nu este ceva planificat până la cel mai mic amănunt. Totul trebuie întreprins într-o zonă de liberă consimțire, fără constrângeri și ferindu-te de tipul de instituționalizare a activității. Când instituționalizăm activitatea mergem foarte mult pe planificare și căutarea rezultatului imediat sau deja găsit.

Surpriza a venit din partea participanților, tineri cu vârsta cuprinsă între 15-18 ani, care au răspuns foarte pozitiv la cele expuse de mine, de ideile și conceptele dezbătute. Este plăcut să mai vezi astăzi tineri care zâmbesc, fac glume, citesc (altceva decât există în topuri), sunt liberi și în același timp înțeleg că e nevoie de cumpătare, de inteligență, de răbdare. Cum zicea din câte îmi amintesc Andrei Pleșu, avem nevoie “să fim în preajma oamenilor vii”, nefiind constrânși de căutarea succesului, aplecați către ura și invidia față de cei din jurul tău.

Propunerile mele pentru participanți au fost să ne concentrăm atenția către discuții libere despre cărțile pe care le citim, muzica pe care o ascultăm, filmele pe care le vizionăm, unde avem modele și ce este imitația, exemple de persoane care au excelat în activitatea lor. Am vorbit despre cele trei dimensiuni ale cunoașterii, despre cât de mult ne poate ajuta sau încurca internetul.

Le mulțumesc colegelor Bianca Aelenei pentru invitația de a susține acest training și Amaliei Himiniciuc pentru ajutorul și joculețele oferite participanților.

Articol preluat de pe site-ul Asociaţie ASIRYS „Super Tineri”. Poate fi citit integral AICI

 

Etichete: , , , ,