RSS

Arhive pe etichete: credinţă

Poveste despre Om și Univers

Omul a fost pe rând: povestitor, filosof, credincios, sociolog, psiholog, cercetător, dar în final a ajuns să încerce să determine orice amănunt din viața sa. Iar acum se simte Singur.

„Multe probleme dificile se ivesc în legătură cu procesul de cunoaștere. Este dificilă definirea cunoașterii, este dificil să decidem dacă posedăm vreo cunoștință și, chiar dacă se acceptă că uneori avem cunoștințe, este dificil să descoperim dacă putem vreodată să știm că suntem în posesia unei cunoștințe într-un caz particular sau în altul.” [1]

De aceea, „orice om are de ales între a respira prin invidie și ură, ori prin admirație și iubire”. [2]

20190902_111031

„Dacă, de exemplu, bun înseamnă inteligent, iar virtutea înseamnă înțelepciune; dacă oamenii ar putea fi învățați să-și vadă singuri de propriile interese, să vadă efectele pe termen lung ale faptelor lor, să-și critice și să-și coordoneze dorințele, astfel încât dintr-un haos al autoanulării să rezulte o armonie intenționată și creativă, poate că, doar așa, omul educat și sofisticat va găsi acea moralitate care, pentru cel lipsit de educație, stă în precepte și constrângeri exterioare. Poate că toate păcatele nu sunt altceva decât eroare, vedere fragmentară, nebunie? Omul inteligent poate avea aceleași impulsuri violente și antisociale ca și cel ignorant, dar, cu siguranță, le va controla mai bine și va ceda mai rar tentațiilor grosiere din el. Iar într-o societate administrată inteligent – una care mai mult îi restituie individului puterea decât îi restrânge libertatea – avantajul fiecăruia dintre indivizi ar consta într-o conduită loială și doar o vedere clară ar fi necesară pentru a asigura pacea, ordinea și bunăvoința.” [3]

Deci, să nu uităm că omul a fost la început un povestitor și că dincolo de el este Universul și adevărul liber pe care îl putem găsi acolo.

Referințe

[1] Russell, Bertrand, Credința unui om liber. Scrieri esențiale, vol. 1, Traducere din limba engleză de Dan Crăciun, Editura Vellant, București, 2018, pp. 162-163.

[2] Liiceanu, Gabriel, Caiet de ricoșat gânduri sau despre misterioasa circulație a ideilor de-a lungul timpului, Editura Humanitas, București, 2019, p. 272.

[3] Durant, Will, Povestea filosofiei. Viețile și ideile celor mai importanți filosofi occidentali, Traducere din limba engleză de Doru Căstăian, Editura Herald, București, 2019, pp. 25-26.

EDUCAȚIA NU SE CUMPĂRĂ. SE CITEȘTE.

Susține proiectul Idei și Efecte.

 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Între “Friends” şi “Friends with Benefits”

Mi-am dus lupta ideilor despre felul în care mai este percepută prietenia astăzi, urmărind două seriale, opuse în totalitate în ceea ce priveşte miracolul prieteniilor veşnice şi dăunătoare de bine şi frumos. Cele două seriale sunt “Friends” şi “Friends with Benefits”. A fost clar încă de la început, că cel de al doilea se asemăna ca idee generală cu primul serial, cel mai celebru şi cel mai bun dintre serialele difuzate în Statele Unite ale Americii.

Fiind un mare fan al serialului “Friends” şi un adept înfocat al tipurilor de relaţii între prieteni aşa cum au fost între personajele din serial (Ross, Phoebe, Chandler, Monica, Joey, Rachel), am remarcat imediat diferenţa de poziţionare socială a celorlalte cinci personaje din serialul “Friends with Benefits”, Ben, Sara, Fitz, Aaron şi Riley.

Nu aş fi scris articolul de faţă, dacă în urmă cu două zile nu exista o discuţie cu o parte dintre amicii din Bucureşti despre prietenia de astăzi. Lucrurile sunt simple, sau nu sunt. Manifestările sociale pe tema prieteniei diferă, din punctul meu de vedere, într-un sens negativ. Dacă la început prietenia a fost ceva firesc, de credinţă, de apropiere faţă de alte persoane dragi, acum totul se transformă într-o dispută pentru “beneficii” în ciclul unei presupuse prietenii.

Prietenia există ca tip de comportament doar pentru a te alinia cerinţelor fireşti (că aşa spune morala socială, că dă bine, că e de folos, că poţi pierde timpul într-un mod plăcut etc.). Ar fi fost bine dacă prietenia avea la bază cel puţin cele menţionate de mine mai sus. În serialul “Friends” există câteva principii pe care regizorul şi personajele le urmăresc: starea naturală a omului pentru nevoia de prietenie, grija unuia faţă de celălalt, dragoste şi îndrăgostire pe bune, ironia şi sarcasmul care sunt specifice prieteniilor dedicate (este acea formă de încântare prin defectele celuilalt, iar mie îmi place nespus de mult), mediul familial creat, lipsa interesului personal, iar dacă exista, era printr-o formă de căutare tot de apreciere din partea prietenului etc.

De cealaltă parte, în serialul “Friends with Benefits” lucrurile şi principiile se schimbă. Primează interesul personal, chiar dacă personajele sunt unite într-un grup, aderă la ideile promovate de fiecare. “Beneficiul” apare ca principal actor în a lega prietenia celor cinci personaje. Practic, principiile din primul serial se inversează în cel de al doilea. Se merge pe ideea “faci ce îmi place mie, ca mai târziu să fac şi eu ce îţi place ţie”. În serialul “Friends” ideea este următoarea: “simt că trebuie să fac ce îţi place, că trebuie să fac ceva pentru tine”, iar restul vine de la sine.

Pe vechiul blog am scris un articol intitulat “Unde sunt marile prietenii?”, vorbind despre prieteniile dintre M. Eminescu şi I. Creangă, Titu Maiorescu şi P. P. Carp, M. Kogălniceanu, V. Alecsandri şi C. Negruzzi, A. Pleşu şi G. Liiceanu, Gala Galaction şi Tudor Arghezi, Goethe şi Schiller etc. Poate o să republic acel articol şi pe acest blog. Ideea este că suntem în căutarea unor mari prietenii, dar nu reuşim să ne atribuim câteva principii esenţiale: încredere, plăcerea de a te afla în compania celuilalt, valori comune, idei diferite (atenţie să nu confundaţi ideile cu valorile), posibile viziuni comune, credinţă, dedicaţie, ironie şi sarcasm (aşa cum am explicat în rândurile de mai sus), atenţie şi cooperare. Pot fi mai multe, dar cele prezentate sunt baza.

Atunci când intervine într-o posibilă prietenie o nevoie de a fi iubit(ă), doar nevoia de a fi util la anumite timpuri, ca să dai bine pe lângă alţii, doar pentru a copia un model şi apoi a răzbate în lumina vedetismului, pentru a şantaja mai târziu, pentru a te apropia de alţii etc. etc. atunci nu putem discuta de “Friends”, ci de “Friends with Benefits”.

Nu mă opresc să spun întotdeauna că marile prietenii au ajutat şi alte destine.

 

Etichete: , , , , , , , , ,