RSS

Arhive pe etichete: civism

Șansa generației noastre

Cu sinceritate gândesc la o posibilitate ca generația noastră să poată ieși din nivelul de ignoranță, excitare mediatică sau spectacol de societate, zisă democratică. Nu e vorba despre gândirea în perspectivă, de împlinirea unor dorințe, ci de simple orientări în sfera binelui, a dreptății și a corectitudinii. Putem merge pe varianta unei viziuni și să ne inițiem aceste viziuni pentru a crea un spațiu comun trăibil. Inițiativa unei viziuni, a unei atitudini civice, nu este o impunere de ansamblu a unor repere, valori, principii. Inițiativa înseamnă imaginație și prima cerință pentru a încerca să înțelegi. Măcar atât, pentru că nu mulți au forța să și acționeze, cu toate că ar fi nemaipomenit. Urmează apoi, ușor, responsabilitatea și cercetarea. Trebuie să ne formăm un cadru (nu tipic), un cadru pentru înțelegere și cercetare. Acest cadru poate fi creat prin mai multe moduri. Unul dintre ele ar fi scrisul, dar nu doar atât. Viziunea noastră trebuie să ne determine să fim și să dovedim că am dobândit o anumită maturitate în ceea ce privește rolul pe care îl poate arăta generația noastră (știind că părinții și bunicii au fost încercați șă încă mai sunt încercați de diferite sisteme). Fie că este vorba de anumite sfere ale socialului: politic, sociologic, artistic, psihologic, linvgistic, dorința noastră ar trebuie să fie aceea de a contribui acționând (prea mulți teoreticieni nu va rezolva nicio problemă, mai ales într-ale civismului) la formarea unei culturi societale dezvoltate și civilizate.

Această dezvoltare nu este egală cu progresul deșănțat și grandomania partizană. Dezvoltarea tocmai asta înseamnă – maturitate – iar la fiecare vârstă există un anumit grad de maturitate. Vârstă atât a persoanelor cât și a generațiilor. Dezvoltarea nu înseamnă etape, tipologii, modele impuse sau prezentate scenic (e ca și cum cineva ne hrănește cu lăptic). Ea înseamnă preocuparea pentru cotidianul real, cu ale sale probleme și tendințe și rolul pe care fiecare dintre noi ni-l asumăm în aceste contexte. Din nou, asumarea, adică responsabilitatea, înseamnă înțelegere și predispoziția pentru a fi parte la această rațiune, uneori ca spectator, alteori ca persoană care acționează și în final, decident întra-ale funcționării statului. Dezvoltarea nu înseamnă nici norme, reglementări și standardizări, adică o formă mai specifică a monopolului. Ea înseamnă grija pentru calitate prin cumpătare și educație. Calitatea înspre bine și nu înspre forme ale răului ce duc la puteri și înstăpâniri de tot felul.

Civilitatea, pe cealaltă parte, nu este o dorință, este o împlinire, o găsire a identității individuale, comunitare și societale. Trebuie să ne gândim că orice lucru rău întâmplat cuiva, ne poate afecta și pe noi la un moment dat, pentru că un sistem nu funcționează întotdeauna prin tragere la sorți. Când fac referire la sistem, includ fără nicio reținere instituțiile și modul în care acestea funcționează într-un stat. Justiție, mediul sanitar, educație, siguranța publică ș.a.m.d. Nu este obligatoriu ca un sistem corupt, să lovească deodată pe toată lumea. Tocmai asta e problema în România actuală, sistemul lovește sistematic și punctat, încât ne dă impresia că noi nu suntem parte la acest joc. Dar cu toate acestea suntem sau vom fi afectați mai devreme sau mai târziu.

Este important ca tinerii generației noastre să colaboreze și nu să se alieze cu sistemul. Este important să colaborăm prin orice mijloc, să ne exprimăm ideile, să le argumentăm, să luptăm împotriva corupției, a nedreptății pe care o vedem la tot pasul în România. Nu trebuie să fim adepți care impun tipuri de moralități, pentru a deveni niște autorități într-un anumit domeniu, dar ar trebui să ne dorim să contribuim la consolidarea și imaginarea unei societăți civilizate. Suntem într-o  etapă de maturitate și trebuie să ne aducem contribuția prin exemplul personal și prin a răspunde prompt și sigur la nedreptate. Generația noastră are acum o șansă și șansa noastră este SĂ NU NE ALIEM CU SISTEMUL. TREBUIE SĂ COLABORĂM ȘI SĂ LUPTĂM ÎMPOTRIVA NEDREPTĂȚILOR DE ORICE FEL.

 

A face pentru a scrie. A scrie pentru a înțelege. A înțelege pentru a face.

 
 

Etichete: , , , , , ,

Mass-media: manipulare sau civism?

Un dialog despre mass-media cu Vasile Brașovanu.

Vasile Brașovanu: În democraţie fie că vorbim de omul de rând, opinia publică, mass-media sau puterea politică, cu toţii prin cuvânt vrem într-o anumită măsură să accedem la putere. Pentru unii puterea poate însemna libertate, pentru alţii ea se poate traduce în foloase materiale, manipulare sau minciună. Totul depinde de scopul ce se află în mâinile celui care deţine puterea dată de cuvânt. Vedem astăzi că opinia publică, cea care în mod normal ar trebui să reflecte interesele comunităţii, se află nu de puţine ori în nevoia de a primi cât mai multă informaţie. Informaţia poate ajunge la omul de rând prin intermediul canalelor media. Puterea politică foloseşte acest nou mod de comunicare pentru a dialoga cu masele. Întrebarea care se ridică e dacă puterea politică poate în secolul XXI în România să ascundă adevărul prezentând neadevărul ca adevăr prin intermediul mass-mediei şi dacă nu este de datoria acesteia ca înainte de a face publică o anumită chestiune să analizeze veridicitatea acelei informaţii?

Dragoș-Andrei Preutescu: E posibil să fi pornit din start cu un deficit al ideilor de media și putere (politică). Nu știu dacă există dialog, cât mai degrabă flux de informații care dau senzația unui dialog. Problema cu mass-media de astăzi este că dorește să aibă putere sau să acceadă la un anumit nivel de putere. Până acum mass-media era un transmițător, un intermediar. De accea nu mai avem cum să ne gândim la idei, cuvinte sau chiar fapte. Trebuie să ne gândim strict la mijloace și scopuri. Tentaculele media de astăzi sunt multiplicate, pentru că oricine se poate folosi de un astfel de instrument. „Opinia publică” sau „consumatorii” media atestă un atașament vulgar față de veridicitatea a „ceva”. Manipularea, știm cât de mult o folosește mass-media, dar nu cred că se poate vorbi despre civism. Nu îmi imaginez cum ar suna o descriere a „civismului media”. Când văd 50 de microfoane și sute de camere de filmat într-un singur loc, toate acestea nu îmi inspiră nimic. S-a trecut de la forme ale scrisului, la forța imaginilor, a filmărilor. Practic noi ar trebui să avem un manual de traducere a veridicității media în plan personal pentru a mai deosebi ceva de altceva.

Vasile Braşovanu: Atunci când vorbesc despre civism media fac referire la faptul că mass-media ar trebui să se constituie ca un pilon al reprezentării societăţii civile, a intereselor şi nevoilor oamenilor, dat fiind că ea este considerată ca fiind a patra putere în stat ce are rolul de a veghea la bunul mers al democraţiei. Revenind însă la tema discuţiei noastre, Machiavelli spunea acum 500 de ani că „toată arta politicii este aceea de a se face să se creadă”. Cu ce preţ însă? Renunţăm la adevăr în schimbul dezinformării uneori chiar deliberate cu riscul de a cădea pradă pretenţiilor autoritare ale unor oameni care sunt certaţi cu domnia legii, bunul simţ?

Dragoş-Andrei Preutescu: Mass-media nu își poate asuma acest rol și nici nu trebuie să facă asta. Din acest motiv se creează euforia oamenilor din media sau specialiștilor în media că ei sunt cei care pot reprezenta interesele și nevoile oamenilor. Mass-media este cea care prezintă, nu cea care reprezintă.

Textul poate fi citit integral AICI.

 

Etichete: , , ,