RSS

Arhive pe etichete: cărți

Amintiri din librărie

Am făcut o selecție a celor mai amuzante momente din librărie.

– Bună ziua. Aveți cărți ieftine și care să arate mai deosebit?

– Avem.

– Noi vrem să le punem pentru design într-o bibliotecă.

Am îndrăznit să le arăt și o carte de Norman Manea, Despre clovni. Era o carte foarte ieftină și m-am gândit că ar da bine ca design. În câteva secunde nu le-am mai văzut pe cele două domnișoare în librărie.

91328255_211734920052414_4588524737268809728_n

– Bună ziua.

– Bună ziua.

– Căciulițe pentru înot, aveți?

– …. ăăă, nu.

Niciodată nu am înțeles de ce o librărie trebuie să fie magazinul tuturor posibilităților.

 

– Alo! Bună, mama! Pot să îmi cumpăr cartea, De ce greșim? Nu mai mănânc în oraș. Da, da, e o carte foarte bună. Te învață despre erori și altele….. Mulțumesc!

Se mai întâmplă ca adolescenții să renunțe la mâncare pentru cărți. Sună bine, nu?

 

– Bună ziua.

– Bună ziua.

– Puteți să îmi recomandați un pachet cu cărți?

– Pe ce subiect să fie cărțile?

– Poker.

 

Până acum existau doar fanele Irinei Binder. Știai una și bună. Acum, mai nou, au apărut fanele Niculinei Gheorghiță, mult mai agresive și mai în vârstă. Ce să faci? Vedetele își povestesc viața, iar posibilii cititori se dau de ceasul morții.

 

– Bună ziua.

– Bună ziua.

– Ce îmi puteți recomanda pentru o fetiță de 7 ani? Din start mi-a spus fără cărți.

– Din start ne-ați blocat.

 

– Despre ce e vorba în cărțile astea, Pisicile războinice?

– E un fel de Game of Thrones, dar cu mâțe.

 

– Bună ziua.

– Bună ziua.

– Aveți vreo carte cu depresii?

– Sigur, avem.

Presupun că cineva voia să le învețe din timp.

 

Două idei la care merită să ne gândim:

  1. „O generație analfabetă în gândire”
  2. „Dematerializarea efortului”

 

– Bună ziua.

– Bună ziua

– Aveți stilou din acela cu peniță care intră într-un tubuleț și apoi….

Uite așa ai parte de momente când te întrebi de ce ai citit un Paul Ricoeur, un Bertrand Russell și tot așa. Cerința simplă a unui copil te poate bloca complet în gândire.

 

– Ai auzit ultima știre internațională importantă?

– Nu. Care este?

– Cică au trimis numai femei în spațiu. E o premieră.

– Aoleu, asta nu e de bine.

– De ce?

– Păi o să înceapă și acolo cu bârfele, dramele existențiale, telenovele. Se va prăbuși Universul.
– Să sperăm că vom supraviețui și acestei schimbări majore din existența umană.

 

Titluri faine ale unor cărți pentru copii:

  1. Reverie cu flori de cireș
  2. Ne vedem în Cosmos, prieteni!
  3. 25 de grame de fericire
  4. Ai o pasăre pe cap!
  5. Cum să fentezi blestemul unui dragon
  6. Melciclopedia
  7. Cei șapte papă-lapte
  8. Cei trei măgăruși și cartea fermecată
  9. Girafele nu știu să danseze

 

– Ce faci? De ce ești așa de posomorâtă?

– Sunt obosită. Am zăcut toată noaptea.

– Grea e viața asta. De-ar trece o dată ca să scăpăm de chin.

– Nu. De ce spui asta? Niciodată nu știi ce va fi după.

– Cum să nu? Îți spun eu: petrecere în pijamale.

 

– Caut cărți pentru fata mea de 14 ani.

– Vă recomand Lumea Sofiei.

– (după ce doamna cercetează atent cartea) Nu, nu vreau să îi dau idei fetei.

Totul trebuie ținut sub control. E important să nu le vină idei , să încerce să digere doar ce vor cei mari. Așa se fuge de citit.

 

– Se complică treaba cu Universul. Cică s-au găsit mai multe tipuri de galaxii, diferite tipuri de stele. Sunt trimise informații noi de pe sateliți. Astăzi a trecut un meteorit între Lună și Pământ. Se îndrepta spre noi, dar în ultimul moment a deviat de la traseu. Probabil voia să ajungă la Dăncilă, dar a renunțat.

– Au scăpat încă o dată. Mi se pare singura soluție să mai scăpăm de Dăncilă și neamul corupților, doar fiind loviți de un meteorit.

 

Povești cu religioși de toate zilele (1)

– Anul ăsta nu mai dau de pomană. Anul trecut i-am dat lui Parasca 50 de kile de varză.

– Și?

– Și acu’ se dă mare cucoană.

 

– Domnule, aveți o mulțime de cărți despre sex. Despre agricultură nu prea aveți.

– Păi, în funcție de necesități.

– Sexul pare că ține mai bine de foame.

– Așa se pare.

Deci, sex sau agricultură?

 

– Dar tu unde te-ai născut de ești așa de plin de tine?

– La rădăcina <Teiului lui Eminescu>. Când eram tânăr, chefuiam cu Ursachi prin Copou în fiecare seară. Când îi apăruseră firele de păr în barbă lui Brumaru, eu eram deja un Don Juan al Ieșilor.

 

Cele mai amuzante titluri din medicină alternativă și nutriție:

  1. Gata cu grăsimea încăpățânată! (când o zbura shaorma, poate atunci).
  2. Mi-e poftă! Ce mă fac?
  3. Homo carnivorus
  4. Eliberarea de gluten
  5. Doctorul cuantic (Einstein ar fi invidios)
  6. Soluția pentru glicemie (mai puțini politicieni corupți în țară)
  7. Creierul din burtă (dacă ar fi și acolo un creier, trăiam deja pe Marte)
  8. Revoluția de 22 de zile (la noi a fost chiar mai bine. Am făcut revoluția în maxim 5 zile)
  9. Șarmul discret al intenstinului

 

– Încep să mă îndrăgostesc tot mai mult de un cuvânt.

– Ce cuvânt?

– INEPȚIE.

– Ce te-a făcut să ajungi la această stare sufletească?

– Văd și aud destule în jurul meu încât nu mă pot îndrăgosti de altceva.

– Și cum o să trăiești cu inepția lângă tine?

– Va fi o bună oportunitate să scriu „o istorie a inepției”.

– Asta e cu adevărat ceva. Una e să trăiești cu hoția sau prostia lângă tine, altceva e să trăiești cu inepția.

– Am sesizat o oarecare evoluție a acțiunii umane. Mai întâi apare prostia, apoi evoluează în hoție. După hoție vine cu mult curaj inepția. Intuiesc ce urmează după inepție, dar încă nu vreau să mă pronunț.

 

Mereu am fost fascinat de titlurile poeziilor sau volumelor de poezii. Dacă ar fi să citesc poezie contemporană, doar titlurile m-ar interesa. Iată câteva:

  1. Sinistra
  2. Mai sincer ca Himalaya
  3. E timpul să visăm un măcel
  4. Liniște, pace, perversiuni, heppiend
  5. Ascultă cum plâng parantezele
  6. Labirint cu pereții sparți
  7. O cameră mai mare decât pâinea
  8. O să mă știi de undeva
  9. Zarathustra e femeie
  10. Soare cu piper

 

Vă recomand o carte vindecătoare: Terapia prin ciocănituri. O metodă revoluționară de a-ți trăi viața fără stres.

Doar că trebuie aplicată cu grijă această terapie pentru că există mai multe tipuri de „ciocănituri”.

 

– Domnule, ce mai citesc poeții în ziua de azi?

– Nu prea mai citesc.

– De ce?

– Unii spun că așa își pierd din autenticitate. Ei doar scriu și atât.

– Și despre ce scriu?

– Drept să fiu, nu prea știu. La Emil Brumaru știam temele de interes, dar poeții din ziua de azi îmi par că se luptă în continuu cu cineva.

– Ciudat.

– Nu chiar. Ciudat este că avem prea multă poezie și prea puțini poeți.

– O să suferim din această cauză.

– Deja suntem bolnavi.

 

Un bătrânel, pe la vreo 70 de ani, vine constant în librărie și citește cu o pasiune uimitoare enciclopedii despre Univers și evoluțiile naturii. Astăzi își punea întrebarea: cum de au reușit oamenii de știință să calculeze ritmul de deplasare al Australiei către nord (2.3 cm pe oră)?

– Mă „lupt” cu Pacificul acum. E mai ceva ca în filme. Un grup de cinci insule au devenit 20 și ceva. Cum iau pensia vin și vi le „fur”.

Ceea ce e frumos la acest bătrânel și de la care învăț foarte multe, este cât de viu și uimit rămâne și la această vârstă față de Viața de pe Pământ. Folosește ceea ce cunoaște doar pentru a se educa și pentru a învăța despre mediul înconjurător și oameni. Să citești trebuie să fie o plăcere și o bucurie pentru a te educa.

Morala: longevitatea ține de uimirea și bucuria continuă față de ceea ce ne pot oferi viața și cărțile.

 

– De ce nu aveți un raft gol unde să își pună doamnele geanta?

– Pe vremea comunismului la fiecare magazin, primul raft era gol pentru geanta doamnelor. Astăzi trebuie să ne ținem gențile între picioare.

– Să înțeleg că în democrație doamnele își țin geanta între picioare, iar pe timpul comunismului geanta putea fi pusă pe raft?

– (doamna râde) Cam ceva de genul.

Așadar, ce este mai bine, pe raft sau între picioare?

 

– Ai auzit de „curcan umplut cu castane”?

– Ce e asta, o fabulă?

– Nu. O rețetă.

– Dar „friptură de rață sau boboc de gâscă umplută cu fructe de vară”?

– Altă fabulă gastronomică?

 

Oare ce poate fi mai greu de citit? Ce te poate zăpăci cu siguranță? Un Tratat de psihologie clinică și psihopatologie, sau Critica rațiunii pure?

Devin tot mai convins că un tratat de psihologie clinică l-ar fi zăpăcit până și pe marele Kant.

 

Un coleg se tot întreabă de ce toată lumea vrea să scrie o carte, să fie scriitor. O întrebare justă atât timp cât avem poezie fără rimă și beletristică de pe Messenger. Nu oricine poate fi scriitor, dar e o dorință care nu poate mai prejos de celebritate.

Peste 15 ani o să scriu și eu o carte. O să fiu un nimeni, un mediocru, dar cartea va avea titlul: VIAȚA MEA. Poate lumea e interesată de viața mea. Nu ai de unde să știi.

Eu i-am sugerat colegului un alt titlu care poate fi la fel de potrivit: CINE AM FOST.

 

– De ce citești atât? Ce găsești tu în toate cărțile astea?

– Vreau să supraviețuiesc, să mă salvez.

– De la ce să te salvezi?

– Să mă salvez de timp. Să salvez ceea ce nu se vede și se simte.

– Și te mulțumești cu atât?

– Citind, nu pot avea nici cea mai mică ezitare în a crede.

 

– Dacă este să alegi o viață făcută din CITATE sau să faci din viață o ARTĂ, ce ai alege?

– Fără nicio ezitare aleg a doua variantă.

– Și cum se face viața artă?

– Nu e simplu. Trebuie să privești, să simți și să lupți să realizezi ceea ce vezi și simți.

– Iar cei care nu reușesc să facă asta?

– Aceștia doar vor citi și nu vor trăi nimic din toate acestea. Vor cita.

 

– De ce oamenilor le este mai frică astăzi ca niciodată altcândva?

– Pentru că azi oamenii vor să fie proprietari pe absolut orice: un moment, o imagine, o felie de pâine, o persoană, o sticlă de vin, o carte. Ei nu se mai lasă educați de toate acestea, ei devin simpli „proprietari”.

– Și acesta nu e un important atribut al vieții libere?

– Te înșeli. Când devii proprietar peste absolut orice, devii mai fricos, pentru că simți că ai putea pierde ceea ce deții.

– Ne putem elibera de această condiție?

– Putem afla asta prin felul în care ne trăim simplele momente ale vieții. Este prima cerință. Nu trebuie nimic inventat.

 

– Știți de ce cafeaua bună nu se poate servi decât în proporții mici și delicate?

– Nu m-am gândit niciodată la asta.

– Dar beți cafea?

– Doar atunci când mă găsesc în palmele fragede și vii ale vieții.

– Totuși, am să vă răspund eu. Sunteți prea romantic și visător.

– Cafeaua se bea în proporții mici și delicate pentru că astfel ți se dă șansa să nu te mai crezi un nemuritor și ca să mai ironizezi destinul, care cică ți s-a dat. Dacă aveți încredere în cafea, atunci Umanitatea are o șansă.

– Și cu vinul ce facem?

– Asta e treaba Universului.

 

– Domnule, cum se mântuiesc Oamenii?

– Prin hărnicie. Hărnicia sufletului, hărnicia inimii, hărnicia privirii, hărnicia dăruirii, hărnicia iubirii.
– Sunteți sigur?

– Nu mai am cum să ezit în această privință.

 

– Aveți cărți pentru copii de 1-2 ani care au imagini cu animale?

– Sigur.

Îi arăt clientului un produs, îl studiază atent și spune:

– Da, dar imagine cu Porcul nu este.

Caut un alt produs. La fel, nu există imaginea cu Porcul. Într-un final ajungem să găsim și Porcul.
Mulțumit, clientul respiră ușurat ca îi va arăta Porcul propriului copil.

Se pare că e un animal reprezentativ pentru spațiul nostru cultural-educativ. Dacă nu e Porcul, atunci ce e? Cu ce putem înlocui Porcul?

 

EL și-a cumpărat următoarele cărți: Nu ajunge să spui Nu (despre șocul politic numit Donald Trump) și Istorie și conștiință de clasă (o interpretare a operei lui Marx).

EA și-a cumpărat următoarea carte: Cincizeci de umbre întunecate (despre anumite preferințe speciale).

 

– Mi-a lăsat tata o avere!

– Ce ți-a lăsat?

– Pofta de a munci.

– Când eram mic pășteam un berbec și o capră, iar când am crescut, tata m-a promovat la boi.
– Păi și acuma tot boi paștem.

 

– Bună! Aveți doar Codul de procedură penală, fără Codul penal?

– Nu, avem doar Codul de procedură civilă separat. Se pare că avem doar „civili”, „fără penali”.

 

– Bună dimineața!

– Bună dimineața!

– Aveți, „Jurnalul de la Pleșcoi”?

– Nu cred că există această carte.

Căutăm pe internet să verificăm.

– Poate vreți să spuneți, Jurnalul de la Păltiniș!

– Da, da. Așa este. Am greșit eu.

Cand se confundă Păltinișul cu Pleșcoiul, nu prea suntem într-o stare culturală bună. Oricum, ne gândim tot mai serios să îi scriem filozofului Gabriel Liiceanu să încerce totuși să scrie și un „Jurnal de la Pleșcoi”. Trăim alte timpuri, avem alte gusturi.

Repet, ca librar nu trebuie să te surprindă nimic. Când cineva vine cu o încredere atât de mare să îți ceară un Pleșcoi, șansele de a exista sunt imense.

Trăiască! Trăiască! Trăiască!

 

– Odată am omorât un gândac cu o carte.

– Cu ce carte?

Despre Dumnezeu și om.

 

De multe ori rămân surprins de cerințele pe care le au unii oameni de la o librărie. De exemplu, astăzi am fost întrebați dacă avem lanterne pentru biciclete. Ne-am uitat în jur și am constatat că nu avem (chiar și noi am fost surprinși că nu avem printre atâtea cărți și niște lanterne). Totuși, am încercat să îl ajutăm pe om și să-l îndrumăm spre acea locație unde poate găsi lanterne pentru biciclete. Ca librar poți salva multe minți și destine. Nu e doar despre a recomanda cărți.

 

Din categoria, „Realități obeze”:

– Aveti Mein Kampf?

– Nu avem. O vei găsi doar la anticariat.

– Am auzit că e o carte foarte bună.

– Eu spun că nu e atât de bună pe cât pare sau se aude.

– E o carte șmecheră. Chiar dacă a fost folosită în alt scop…

Noi, librarii, am încercat să îi explicăm de ce nu e bună. Reacția finală a fost „fatală” pentru noi:

– Hitler a fost șmecher dacă a ajuns unde a ajuns.

Îmi scapă mie ceva și eu nu știu?

 
 

Etichete: , , , , , , , , ,

Idei și Efecte – retrospectiva anului 2019

CREDEM ÎN DESTINELE OAMENILOR CARE CITESC.

Toate edițiile Idei și Efecte filmate în anul 2019.

Un proiect cultural ce susține dialogul și lectura.

80827150_10221034192074035_1876172509531865088_o

  1. Arta între realitate și fericire

https://www.youtube.com/watch?v=Pgtzf3AOT9g&t=260s

  1. Psihic și lectură (gânduri, sens, emoții)

https://www.youtube.com/watch?v=dWReCwmvQx4&t=451s

  1. Despre studiul științific al violenței

https://www.youtube.com/watch?v=rNI8a19PyDE&t=42s

  1. Oamenii care citesc au o stare de bine

https://www.youtube.com/watch?v=zD9LZBaFp_8&t=1085s

  1. Romanele grafice și diversificarea lecturii

https://www.youtube.com/watch?v=s5rZ2Q-9D40&t=41s

  1. Alain de Botton și filosofia moderată

https://www.youtube.com/watch?v=PguMT1I1EAQ&t=1s

  1. Viața între Mindfulness și Contactless – ce alegem?

https://www.youtube.com/watch?v=DCsm1oXOCGc&t=1125s

  1. Două biografii și două destine cinematografice: Robin Williams și Woody Allen

https://www.youtube.com/watch?v=9NR2_XByMIo&t=6s

  1. Două cărți despre secolul XXI

https://www.youtube.com/watch?v=sH0bZFNSwvg&t=142s

  1. Educația nu se cumpără. Se citește.

https://www.youtube.com/watch?v=BRDk334UCMk&t=5s

Anul 2019 în dialoguri

  1. „Poate că somnul și moartea sunt același lucru”
    https://ancazaharia.ro/2019/05/lectura-dialog-ismail-kadare-palatul-viselor/
  2. „Statut și anxietate” – Cum ne provocăm singuri răni și cum le putem vindeca (Editura Vellant)
    https://preutescu.wordpress.com/2019/04/01/statut-si-anxietate-cum-ne-provocam-singuri-rani-si-cum-le-putem-vindeca/
  3. Căutarea a ceea ce urmează să se piardă (Editura Polirom)
    https://dincolodevarf.com/2019/09/05/cautarea-a-ceea-ce-urmeaza-sa-se-piarda/
  4. Beigbeder și rețeta împotriva îmbătrânirii (Editura Trei)
    https://dreamseeklove.com/2019/08/04/beigbeder-si-reteta-impotriva-imbatranirii/
  5. Trăim în cutii de imagini care ne modelează gândirea (Editura Tact)
    https://preutescu.wordpress.com/2019/05/10/traim-in-cutii-de-imagini-care-ne-modeleaza-gandirea/
  6. Biografia ireală a realului tragic (Editura ART)
    https://ancazaharia.ro/2019/04/lectura-dialog-kurt-vonnegut-barba-albastra/
  7. Ochii pot aduce mai aproape adevărul și iubirea (Editura Cartier)
    https://preutescu.wordpress.com/2019/07/25/ochii-pot-aduce-mai-aproape-adevarul-si-iubirea/
  8. „Știți cum sunt: trebuia să găsesc o cale” – viața lui Louis Zamperini (Editura ACT și Politon)
    https://dincolodevarf.com/2019/07/27/stiti-cum-sunt-trebuia-sa-gasesc-o-cale-viata-lui-louis-zamperini/
  9. Realitate și percepție – cât de pregătiți suntem să înfruntăm ceea ce nu știm? (Editura Publica)
    https://preutescu.wordpress.com/2019/12/10/iluzia-cunoasterii-si-de-ce-e-bine-sa-gandim-si-singuri-uneori/
  10. Viața este o călătorie continua
    https://ancazaharia.ro/2019/03/lectura-in-dialog-0707-cu-sufletul-in-est/
  11. „Stăpânirea” inteligentă a deciziilor (Editura Publica)
    https://preutescu.wordpress.com/2019/05/27/inteligenta-a-deciziilor/
  12. Despre om și natură – surpriza unui roman al maturizării (Editura Trei)
    https://dincolodevarf.com/2019/05/05/despre-om-si-natura-surpriza-unui-roman-al-maturizarii/
  13. „Iluzia cunoașterii” și de ce e bine să gândim și singuri uneori (Editura Publica)
    https://preutescu.wordpress.com/2019/12/10/iluzia-cunoasterii-si-de-ce-e-bine-sa-gandim-si-singuri-uneori/
  14. „Furtul” – un roman al percepției (Editura Art)
    https://preutescu.wordpress.com/2019/11/01/furtul-un-roman-al-perceptiei/

Dialogurile despre cărți vor continua și în anul 2020.

Alte articole care te pot interesa

Ce vrem de la cărți?

Gânduri și idei de la târgul de carte Gaudeamus 2019

Poveste despre Om și Univers

 

Etichete: , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , , ,

Ce vrem de la cărți?

Cu ceva zile în urmă am propus un sondaj, unde întrebam pentru ce motiv citește fiecare dintre noi:

Există mai multe motive pentru a invoca nevoia de a citi sau de a recomanda cuiva să citească o carte. Sunt curios ce alegeți (doar o singură variantă):
  1. „Cine are carte are parte”
  2. „Cine citește are parte de vindecare”
  3. „Cititul este un dialog cu noi înșine”
  4. „Cititul este un dialog social”
Recunosc, pentru această postare am fost inspirat de un articol scris de Matei Vișniec.

Prima variantă nu a primit niciun vot. Celebrul proverb românesc, „Ai carte, ai parte”, rămâne doar o frumoasă zicere în folclorul și gândirea românilor. În primul rând nu există aplicabilitate pentru această formulă, nu este reală cu ceea ce ne propunem prin lectură, iar promovarea valorilor sau a unui model de atitudine socială nu mai reprezintă ceva semnificativ. Meritocrația nu mai contează, educația este o variabilă ce iese în evidență în situațiile sociale (multe de comentat aici). Chiar dacă formula apare în Transilvania prin secolul XIX (conform unor teorii), care nu avea neapărat legătură cu cititul și educația, mi-a plăcut să văd că ne-am îndepărtat de ceea ce ni se tot repeta de bunici și părinți.

20191208_184333

Varianta 4„Cititul este un dialog social”, primește doar două voturi. Cu adevărat, putem spune că se scrie pentru a comunica, pentru a transmite un model de viață, pentru a propune idei, teorii, personaje, povești, posibilități ale lumilor viitoare, dar puțini dintre noi vedem în citit o modalitate de a interpreta lumea socială și un mod de a oferi feedback, de a raționa, sau de a reacționa. Citești pentru a fi critic, pentru a cunoaște, pentru a răspunde inteligent, cu raționalitate la niște stimuli exteriori, cauți răspunsuri la cei care vin către tine cu povești. Doar cluburile de carte, unde întâlnirile sunt frecvente, mai dau o notă pozitivă acestei variante de viziune asupra cititului.

Varianta 3„Cititul este un dialog cu noi înșine”, primește patru voturi. Una dintre funcțiile esențiale ale cititului, acela de a ne pune întrebări, pentru a ne cunoaște, pentru a ne înțelege pe noi ca indivizi, este important de avut în vedere. Pare o atitudine egoistă, dar este una care nu are cum lipsi din motivațiile cititorilor. Interogația propriei gândiri și a propriilor sentimente prin citit, este benefică.

Varianta 2„Cine citește are parte de vindecare”, primește cele mai multe voturi (11) din cele exprimate. Este varianta pentru care optez chiar și eu. Sunt mai multe motive pentru care cititul este o formă de a te vindeca, unde includ și „dialogul cu noi înșine”. Cotidianitatea frustrantă, schimbătoare, lipsită de valori și repere, fugitivitatea informațiilor și a ideilor în spațiile virtuale de comunicare, lipsa contactelor sociale offline, ne îmbolnăvesc și la propriu și la figurat. Cititul te învață să te vindeci de aceste îmbolnăviri, prin moderație, prin lipsa dependențelor, prin răbdare, prin adecvarea răspunsurilor la realităților sociale, prin reducerea deficiențelor de gândire și limbaj etc. Cititul este un medicament, un tratament și o modalitate de a cunoaște pentru a înțelege. Sunt bucuros să văd că reușim să găsim în citit un fond bun pentru vindecare.

Alte articole care te pot interesa

Poveste despre Om și Univers

Gânduri și idei despre târgul de carte „Gaudeamus” 2019

„Machitorii” de cărți

 

EDUCAȚIA NU SE CUMPĂRĂ. SE CITEȘTE.

Acest articol face parte din proiectul Idei și Efecte.

 

Etichete: , , , , , , , , , , ,

Adevăratul capital sunt oamenii (orice ar fi!?)

Într-o lume în care se abuzează de nevoi, așteptări, recunoașteri sociale, invidii, trebuie să acceptăm că orice îndreptare spre mai bine vine tot de la oameni. Orice am încerca să ascundem despre oameni, oricât am dori să nu mai credem în noi, oamenii, suntem singurii capabili să construim și să facem ca viața să fie mult mai primitoare, nu primitivă.

Capitalul cel mai important nu sunt obiectele, banii, sunt oamenii. Am să vorbesc despre rănile pe care le avem astăzi (și pe care ni le provocăm singuri) și calitățile de care avem nevoie pentru a fi mai bine (fie că vorbim de politică, economie, mediul social, cultural etc.).

Rănile omului contemporan

  1. Oamenii acționează prea mult unii împotriva celorlalți, nu interacționează între ei. Ne-am construit capacități să acționăm și să facem rău celorlalți. Îmi este greu că înțeleg de ce un om vrea să facă rău unui alt om fără niciun motiv întemeiat.
  2. Nu mai reușim să creăm intimități între noi (totul e cât mai individual și dacă se poate, online). Totul trebuie să fie afișat, arătat. Moderația nu ar fi ceva de care să fugim.
  3. Suntem predispuși la o „aglomerare a spiritului” (colectăm informații inutile; avem tot mai multe gânduri dramatice; suntem nevoiți să ne facem constant recunoscuți de grup sau de către cineva; suntem nevoiți să ne afirmăm constant). Ne extidem prea mult. Vrem prea multă identitate și asta ne epuizează și ne face să fim mai răi. „Aglomerarea duce la însingurare și la indiferența față de celălalt” (K. Lorenz).
  4. Nu mai găsim locuri unde să existăm împreună.

Calitățile necesare omului de astăzi

  1. Inteligența – trebuie să fim dispuși să depășim barierele impuse de manipulări și de oamenii cu rele intenții. O întrebare trebuie să fie în mintea noastră tot timpul: de cât timp avem nevoie pentru a fi inteligenți?
  2. Încrederea – trăim într-o dezamăgire continuă față de om și față de noi înșine.
  3. Curajul – peste tot întâlnesc oameni care îmi spun că și-au pierdut curajul, că sufletul îi doare, că nu mai găsesc o cale de ieșire. Pentru toate acestea avem nevoie de curaj.

Dacă nu reușim să găsim oameni în viața reală (ceea ce îmi este greu să cred) pentru a interacționa, pentru a crea intimități, pentru a scăpa de aglomerări, o soluție foarte bună este să îi căutăm în cărți. Cărțile sunt o sursă impresionantă de a cunoaște oameni și de a interacționa cu oameni. Cine are curajul să încerce o cură  de Fernando Pessoa, Albert Camus și Feodor Dostoievski?

Bibliografie (pentru a înțelege mai bine)

  1. Yalom, Irvin, Psihoterapie existențială, Editura Trei, București, 2010.
  2. Botton, de Alain, Statut și anxietate, Editura Vellant, București, 2019.
  3. Weisman, Alan, Lumea fără noi, Editura ART, București, 2018.
  4. Lorenz, Konrad, Cele opt păcate capitale ale omenirii civilizate, Editura Humanitas, București, 2017.

Un articol marca Idei și efecte.

 

Etichete: , , , , , , , , ,

Cărțile și viața noastră – dezbatere

Cărțile și viața noastră. Despre educație, devenire intelectuală și plăcerea de a citi

A doua dezbatere din seria, „Omul și cunoașterea socială”, propune un dialog despre destinul cărților și destinul oamenilor.

afis 3 dezbatere

Omul este o ființă schimbătoare, adaptabilă și a căutat întotdeauna să cunoască ce este el și ce este lumea din jurul lui (natura, Universul, societatea). Pentru această importantă și grea căutare îi trebuia și în continuare are nevoie de un partener stabil. Acel partener este cartea și tot ceea ce se poate transmite în paginile unui volum de istorie, teorie, biografie, ficțiune sau suspans.

Cărțile dispun de atât de multe povești și idei, încât îți oferă șansa devenirii în viață. Prima dată ești obligat să citești, apoi descoperi plăcerea de a citi. Imediat totul devine o pasiune, iar în final e o formă de supraviețuire – dacă nu citești, atunci nu poți respira, nu poți mânca, nu poți gândi.

Pentru importanța sau neimportanța cărții, fiecare generație, secol sau timp al lumii, s-au raportat diferit, de aceea cartea a reușit să fie un adevărat profesor, mentor, sensei, dirijor și orice altceva ce putem asocia unor cuvinte importante – descoperire și cunoaștere.

Idei în dialog, pentru efecte bune și inspirație. Toate, pentru cărți și despre cărți. Totul e despre oameni și locuri într-un frumos joc al imaginației.

English

Our books and our lives. About education, intellectual development and the pleasure of reading

Man is a changing, an adaptable human being and has always sought to know what he IS and what the world around him IS (nature, the Universe, society). For this important and difficult search he still needed to have a stable partner. That partner is the book and everything that can be transmitted into the pages of a volume of history, theory, biography, fiction or suspense.

Books have so many stories and ideas that they give you the chance to be alive. You first have to read, then discover the pleasure of reading. Immediately everything becomes a passion, and ultimately a form of survival – if you don’t read, then you can not breathe, you can not eat, you can not think.

For the importance or unimportance of the book, every generation, century or time of the world has been reported differently, so the book has succeeded in being a true teacher, mentor, sensei, conductor, and anything else we can associate with important words – discovery and knowledge.

Ideas in dialogue, for good effects and inspiration. Everything for books and books. Everything is about people and places in a beautiful game of imagination.

 

Etichete: , , , , ,

„Machitorii” de cărți

Recunosc, ideea nu îmi aparține, ci a venit din partea unei persoane cunoscute. Însă mi-am luat dreptul să dezvolt și să conturez o imagine pentru ceea ce sunt „machitorii” de cărți.

Cuvântul machitor are un sens negativ în spațiul public și este înțeles de ce. Cei care beau mult, cei care sunt prieteni deosebiți cu băutura, cei care au dorința să se îmbete, să se facă „cometă”, primesc în semn de distincție, această catalogare, ca fiind machitori. Te poți întreba, de ce unii vor să își bea viața? Cum de altfel te poți întreba, de ce unii își citesc viața și nu o trăiesc? Sau, de ce unii își scriu viața și apoi o citesc? Sunt idei pe care le-am tot auzit. Chiar am fost acuzat că sunt manipulat de cărți. O fi adevărat, dar oare băutura (în exces), sau orice alt viciu, nu manipulează un om? Ține de o filozofie a moralității pe care nu vreau să mi-o asum în această postare, pentru că sentimentul e același, unul spune, „uite cât bea ăla!”, iar celălalt spune, „uite cât citește ăsta!”.

Dar haideți să vedem ce se întâmplă dacă folosim același cuvânt și pentru alte categorii, grupuri de persoane, care dezvoltă o dorință neîncetată pentru ceva, așa cum sunt cei care iubesc și citesc cărți. Bine, apar niște diferențe semnificative în ceea ce privește consecințele, ceea ce este „după”. Dacă pentru un iubitor de băutură, ce reușește să își anihileze conștientul, pleacă dintr-un bar (sau chiar dintr-o cameră în alta în propria casă), pe șapte cărări, la fel și un cititor, atunci când părăsește o bibliotecă, o librărie, sau termină de citit o carte, se ridică și pleacă pe șapte cărări pline de gânduri, de idei. Adică nu își anihilează conștientul, ci îl face mai dur, mai perspicace. Machială există și de o parte și de alta a baricadei. Și în cazul băutorilor și în cazul cititorilor e de preferat să existe machială de calitate. Nu pot spune că piața de carte din România este un avantaj pentru mine, ca cititor, dar pot să remarc oferta pentru pasionații de lichide.

20171206_114551

Se pune întrebarea, logică de altfel, dacă cei care preferă cărțile, sunt doar sunt niște „băutori” de cărți. Evident, există cititori de toate felurile, iubitori de cărți de toate felurile, și de multe ori, cum este și cazul meu, reușesc să mă „machiesc” bine cu destule cărți. Apoi mai este acea limită, dintre viciu și plăcere. Nu este ușor, nici pentru un cititor și nici pentru un băutor înrăit, să facă alegeri, când ai opțiuni sau când ești ispitit. Viciul este un bun camarad al sentimentelor frustrante din viața noastră – invidie, neputință, dorință de a căuta răzbunare, plăcerile mărunte care vin repede și pleacă la fel de repede etc. În schimb, plăcerea capătă o conotație pozitivă atunci când o asociezi unor idei precum, cunoaștere, educație, respect pentru cei care gândesc ceva și transmit mai departe, nevoia de a căuta idei despre viață, despre oameni. Încercarea de a înțelege, de a cunoaște, de a te autoeduca, pare o machială pentru unii. De ce să te „îmbeți” cu atâtea cuvinte și idei, când viața e mai simplă decât atât?

Există machitori de lichide și machitori de litere, de idei. Machitorii de lichide caută să își excite simțurile, machitorii de litere caută să le ordoneze (dar asta nu însemnă că suntem lipsiți de excitație). Așadar, există o machială a viciului și o machială  a plăcerii. Am întâlnit persoane care sunt la fel de buni machitori, atât la cărți, cât și la lichide.

20171130_173550

De multe ori sunt cu adevărat un machitor de cărți, pentru că mă las vrăjit de titluri, de idei, de numele unor anumiți autori, de campaniile de marketing, însă reușesc după destulă machială să citesc și cărți bune. Cred că e o diferență enormă. Iar această diferență ar trebui să trezească în noi un sentiment mai puțin dăunător pentru cei care adaugă vieții lor și această calitate de a fi cititori. Eu îi consider pe cei care citesc cărți (dacă se poate cât mai diverse), niște oameni cu deosebite calități, iar plăcerea nu mai este una măruntă, ci una virtuoasă. Poate este un motiv care dovedește de ce nu suntem atrași de ideea de a citi, pentru avem o imagine negativă despre „machitorii” de cărți.

 

Etichete: , , , , ,

Respect pentru cultură și educație

Întotdeauna vorbim de educație, cultură și cât de importante sunt ele pentru o societate civilizată sau cel puțin normală într-un context de progres în ale accesului la cunoaștere. Știm că sistemul de educație din România nu este sănătos, că o cultură a ideilor, o „piață a ideilor” (Patapievici) nu există, dar câteva condiții pentru a păși în această direcție sunt elementare. Un exemplu în acest sens sunt bibliotecile publice. Nu am reușit să experimentez calitatea (în materie de titluri) a multor biblioteci și forma lor de lucru. Însă am experimentat timp de câteva luni calitatea unei biblioteci germane (deschisă non-stop, zeci de mii de titluri în foarte multe limbi străine, bibliotecari drăguți, număr nelimitat de cărți pe care le poți împrumuta, spații minunat amenajate pentru studiu etc. etc.) și bibliotecile din Iași. Mai exact, Biblioteca Central Universitară „Mihai Eminescu” și Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi”.

Am să aduc în atenție problemele și lipsa unui mediu deschis pentru educație, cultură, studiu, pe care ar trebui să îl ofere Biblioteca Central Universitară, unde mii de studenți sau alte persoane interesate vin să își satisfacă „poftele” intelectuale.

Mobilierul sălilor de studiu sunt de demult, din vremuri vechi. Dacă vrei să ai probleme ale coloanei vertebrale și nu știi cum, aici e locul perfect. Poate vrei să îți testezi capacitatea de răbdare, de chin.

Lipsa energiei și căutarea alternativei. Știm că într-o lume a tehnologiei avansate, multă lume vine cu laptopul, are nevoie de acces la internet, caută cărți în arhivă, reviste, se scriu licențe, dizertații (mai mult sau mai puțin plagiate, dar e important că se încearcă ceva) încât energia este vitală. Sunt săli unde nu există destule prize și unde de multe ori nu merg. Ori trebuie să stai la rând, ori cauți alternativa. Este un demers contratimp, nu se știe când se va opri curentul sau când nu vor funcționa prizele. Am ajuns la concluzia că funcționează în serie – azi la primul etaj, mâine la al doilea și așa mai departe. E adevărat, păienjenișul de fire de la toate aceste „cutii negre” este fabulos. Din când în când mai sunt unii gânditori care se împiedică, iar atmosfera devine amuzantă sau tragică pentru deținătorul de laptop. Depinde cum te poziționezi.

Cititori care caută în îngrămădeala deja specifică, deloc intimă, un locșor unde să își satisfacă nevoile intelectuale, în tihnă, fără a fi privit de vreun feibucist cu rânjetul în excitație. În situația aceasta am fost pus și eu de multe ori. Intimitatea unui cititor împătimit, curios, îndrăgostit de cărți este esențială. Încă un motiv că spațiul și mobilierul dăunează grav acestei nobile dorințe – de a fi singur sau cu mai multă liniște, doar tu și câteva cărți. Am sugerat la un moment dat ca în Corpul E să se facă o anexă a BCU, unde să existe spații de studiu, de dialog, de petrecere a timpului liber cu prietenii și cărțile în față.

Bibliotecarele demne de o asemănare cu personajul Cruella de Vile, dar cu ceva calmante la bord. Privirea lor distrugătoare, replicile în funcție de starea de sănătate sau salariul primit, sunt elemente cheie la care trebuie să fii atent. Scuipă cu ochii întrebări de genul “ce cauți pe aici?”, “ce vrei de la mine?”, “așteaptă!”. Dacă ai nevoie de o informație (mai clară) trebuie să fii grijuliu să nu deranjezi prea mult. Să nu mai spun că domnul de la “informații” e pus parcă să te pedepsească pentru fiecare incapacitate personală. Mai sunt și personaje simpatice care lucrează acolo, le poți identifica ușor în atmosfera alb-negru.

Mirosurile nu sunt nici ambientale, nici de carte. E un mozaic de transpirație (vara e o atmosferă incendiară), parfumuri (după gust), mâncăruri gătite și negătite pe care studenții le au la ei. De multe ori ești făcut să nu mai știi la ce pagină ai rămas cu cititul.

Privirile unor cititori scot în evidență o gamă largă de noi (re)sentimente. Cu ce au greșit că se află acolo! Pentru unii chiar e un chin să citească sau să se pregătească la unele materii, darămite să mai stea închiși și în sălile unei biblioteci defectuoase. Bine, de multe ori și eu îmi pun întrebarea asta – ce caut într-o astfel de bibliotecă? Sunete de tocuri și pantofi pe o pardoseală greoaie, încât orice mișcare nu are cum să nu fie sesizabilă, depistată, care să îți atragă atenția.

Cărți sunt și nu prea. Adică ce se citește de regulă și ce s-a vândut mai bine, că oricum ce apare nou pe piață (și de calitate) rar găsești. Totuși, vrei să fii în pas cu tonul cultural al vremii, dar pentru asta trebuie să ai importante răspunderi economice și să investești. Până la un punct este corect, dar ce se întâmplă când ești șomer, student sau fost student, o persoană în căutarea liniștii sufletești în paginile unor cărți, care dorește să investească banii în altceva, iar cărțile să le ai la dispoziție prin viza permisului de bibliotecă plătită la zi? Este important să existe un acces deschis la piața de carte pe care nu toți și-o pot permite. Este punctul esențial de a arăta respect pentru cultură și educație.

Pe lângă toate acestea, mobilier vechi, săli puține și mici, din timp în timp se mai organizează și expoziții sau conferințe (vezi cea cu dermatologia), care ocupă sălile și așa puține pentru studiu. Dacă vreau să merg într-un centru comercial, am unde să mă duc, dar eu vin la bibliotecă, vin să citesc, nu să aflu ce fel de pudre au mai apărut pe piață. Nomenclaturiștii (foștii) mi-ar replica urgent: „capitalism și economie de piață!”.

E posibil ca tot ce am spus că fie doar mofturi personale, dar, cu toate acestea consider necesare următoarele:

–          Achiziție de carte

–          Mobilier și săli amenajate ca să fii fericit și împlinit când vii să citești o carte

–          Energie și aerisire

–          Corpul E – o posibilă anexă a BCU

–          Simplificarea modului de împrumut a cărților

–          Accesul (electronic) la cuprinsul cărților, ca să știi dacă ceea ce împrumuți îți va fi util

O bibliotecă este simbolul central prin care arăți că respecți cultura și educația. Restul vin din motivațiile personale.

Biblioteca Județeană „Gheorghe Asachi” a început să facă achiziție de cărți, ceea ce e foarte bine, pentru că accesul (ieșenilor) la cărți nu costă nimic, dar e în urmă rău de tot cu spațiile de studiu, lectură. În schimb, la BCU se plătește taxă. Fiind cititor, îți asumi câteva riscuri de nivel înalt dacă dorești să ai parte de serviciile unei biblioteci publice în Iași.

 

Etichete: , , , ,