RSS

Arhive pe etichete: campanie electorală

Politica alegerii

Dragoş-Andrei Preutescu: Ca parte integrantă a unei societăţi, fiecare cetăţean are dreptul de alegere şi exprimare a propriilor opinii. Politica alegerii este un demers greu şi foarte contorsionat atunci când suntem puşi în faţa preferinţelor. Este an electoral şi avem datoria să ne exprimăm opţiunile. Curios este că nu avem de înfruntat doar lipsa de responabilitate şi informare a multora dintre noi, dar mai avem de combătut şi lipsa de dreptate şi adevăr a mass-mediei. Mai este timp de alegeri greşite? Mai putem noi dobândi o intuiţie pentru politica alegerii corecte? Mai are cetăţeanul o alegere deliberativă, bazată doar pe propriile deprinderi civice? Sunt întrebări pentru care răspunsurile nu pot avea ieşire, dar totuşi vreau să încercăm să oferim o opţiune-alternativă pentru cei care încearcă să găsească o cale spre o bună politică a alegerii.

Elena Ungureanu: Furtuna politică a început. Ceea ce ar trebui să fie o luptă pentru putere şi un test de moralitate politică este de fapt o luptă dintre bine şi rău însufleţită de discursuri demne de milă, specifice oamenilor care nu ştiu să câştige prin propriile forţe, oameni fără coloană vertebrală care „se joacă” de-a politica, joc în care atuul din mânecă nu este altul decât mânjirea numelor contra-candidaţilor. Şi totuşi noi nu putem sta ca martori inactivi la acest joc. Trebuie să facem o alegere. Trebuie să ne poziţionăm în favoarea unui jucător, de partea viitorului sau împotriva lui. Ce ne determină să optăm pentru unul sau pentru altul? Nu ştiu alţii cum sunt, dar pe mine tot circul acesta electoral mă amuză. Nu cred în campaniile actuale şi nu cred în promisiuni. Singurul mod de a mă convinge că un candidat este mai capabil decât altul sunt faptele. Încerc să analizez ceea ce a făcut candidatul pentru oraşul respectiv. Mă uit în jur, compar pe X cu Y, încerc să fac conexiuni privind rezultatele dovedite în domeniul politic. Asta ne lipseşte nouă! Gândirea critică. Trecem prin cabina de vot ca „Vodă prin lobodă” , asta în cazul fericit în care mergem la vot. De ce să ne lăsăm la îndemâna unor papă-lapte când puterea este în mâinile noastre?

Dragoş-Andrei Preutescu: Sistemul la care noi am aderat au adus în faţă şi aceşti papă-lapte la care faci referire. Depinde ce înţelegi prin papă-lapte în politică şi mai ales în campania electorală de faţă. Pe mine însă mă interesează altceva. Sunt interesat de maturitatea politică, care este aceeaşi cu o gândire critică, menţionată de tine mai sus.  Majoritatea dintre noi suferă pe baza propriilor acţiuni. Au un nivel ridicat de încordare civică pentru că s-au prins în ea în momente de confuzie. Oamenii trebuie să aibă şi un simţ practic al votului, al alegerii. Să conştientizeze rolul pe care îl poartă şi pentru ce îl poartă. Noi facem un lucru greşit, ne punem în slujba unei trădări de la bun început. Trădarea amintirilor, a regretului, a dezgustului. Ne trădăm propriile gânduri critice pentru că de multe ori ne este frică să acceptăm schimbarea şi curajul de o alegere justă, cunoscută. Avem nevoie de integritate pentru a ne elibera de inconştienţa urmăririi drumului bătătorit şi scufundat în netrebnicie. Avem nevoie să învăţăm politica alegerii. Cine crede în sondaje? În roboţei ciopliţi cu unghia? Nimeni, sau poate toţi. Te întreb, unde putem noi găsi, la nivel de comunitate, acea maturitate politică din poziţia de alegători? Dacă avem răspunsul aici, avem şi acţiunea definită de rolul pe care îl purtăm.

Elena Ungureanu: Îmi permit să afirm că din peisajului politic actual lipseşte acea maturitate politică din partea alegătorilor. Unde o putem găsi? Din păcate, ea nu se găseşte, ci se formează în timp. Rafinamentul cetăţeanului român în materie de politică este sublim, dar lipseşte cu desăvârşire. Democraţia constituţională presupune lupta între partidele politice. Indiferent de modul transparent sau mai puţin transparent în care se realizează această competiţie, este evident faptul că un alt sistem mai bun decât cel democratic, nu există. Dar câţi dintre cetăţenii cu drept de vot se informează asupra a ceea ce votează? Puţini. Câţi ştiu ce presupune Constituţia României, spre exemplu? Şi mai puţini. Aici consider eu că trebuie lucrat în primul rând, la educaţie. Pentru a ne elibera de inconştienţa urmăririi drumului bătătorit şi scufundat în netrebnicie, trebuie voinţă şi implicare. Interesul scăzut manifestat de către cetăţeni pentru sectorul politic este un indice ce măsoară credibilitatea clasei politice. Totul e ca un cerc vicios. Trebuie să ne oprim şi să cugetăm. Să încercăm să ridicăm capul din mocirlă!

Dragoş-Andrei Preutescu: Dacă vorbim de educaţie în politică, făcută de politicieni (mai ales cei din România), atunci vorbim de o frumoasă îndoctrinare forţată. Sau greşesc? Revenid la subiectul nostru, politica alegerii, pe mine mă fascinează lipsa de viziune la nivel de comunitate, despre care tu nu mi-ai spus nimic. Ce trebuie să ofere competiţia electorală? Nu bătaie, bădărănie, rânjete. Alegătorul este cuprins, ca şi politicienii de altfel, de o febră electorală. Febra asta e bazată pe o lipsită cumpătare şi nesiguranţă. Eu spun că mai important este să conştientizăm dreptul de vot şi apoi să trecem la fazele următoare, înţelegere, maturitate, masă critică. Sau poate fi şi invers procesul? Te las pe tine să ne explici. În privinţa candidaţilor, nu există unul perfect, ci trebuie să existe unul potrivit, la momentul potrivit. Şi slavă Domnului, momente sunt, doar că nu avem noi simţul potrivirii şi al privirii în perspectivă. Şi crede-mă, a se potrivi nu înseamnă neapărat 101% din voturi. Potrivirea asta e pentru turme. Ştii cum spune Platon: “E mai uşor a vorbi despre zei, decât despre oameni.

Elena Ungureanu: O viziune politică fermă, clară şi de lungă durată se dovedeşte în timp, nu se teoretizează în campania electorală. Cum am mai spus şi anterior, promisiunile pentru mine au valoare zero.  Iar dacă nu ai tu grijă de tine, nimeni nu o va face. Şi cu atât mai puţin statul! Ce ne rămâne de făcut? Să mergem la vot! Chiar dacă eşichierul politic e putred în genere şi trădează interesele românilor, există câteva excepţii. Sunt candidaţi care încearcă să se trezească. Pe ei trebuie să-i căutăm. Pe acei oameni care pot produce schimbarea. Haideţi să nu fim „cetăţeni turmentaţi”! De ce să ne lăsăm conduşi ca nişte oi, în loc să gândim, să alegem, să decidem?

Noi mergem la vot! Voi?

Anunțuri
 

Etichete: , , , , ,

Drepturi morale

Startul unei noi campanii electorale oferă de fiecare dată ocazia meritată sau nemeritată (depinde cum ne poziţionăm ofurile) să remarcăm grosolănia  politică de care avem parte, alianţele de mare uzură, vocile binevoitoare care ne spun cât de mult ne “iubesc” şi forţa convulsivă care ne fac să avem milă de săracii candidaţi, ce vor să se regăsească într-un model propriu de administrare a unui oraş. Pe lângă toate isprăvile de care am amintit, eu ca cetăţean al unui oraş care se vrea unul cultural european, al sportului european, am dreptul moral să nu fiu de  acord şi să gândesc pentru o altă strategie, pentru un alt primar (de atâţia ani mergem pe aceeaşi linie politică – este nevoie de curaj pentru a schimba tendinţele).

Nu mă pot poziţiona în aceeaşi categorie cu liberalii ieşeni, care şi ei (vrând-nevrând) au început să creadă şi să susţină ideile politice ale domnului Gheorghe Nichita. Nu pot merge pe ideea susţinerii unei alianţe politice şi să îmi tulbur gândurile cu mesaje ieşite parcă din grădinile marilor prezicători de “lucruri bune făcute”, sau “lucruri importante” (maxim 12 în cazul de faţă) pentru Iaşi.

Nu pot merge pe mână acelor oameni de seamă care susţin un om, la care vedem clar că nu a făcut nimic şi să îmi vând dreptul moral pe care l-am construit în timp, doar pentru o banală poziţie publică, pentru bani, pentru alte interese. Sunt şi acelea, trebuie să recunosc, dar mai trebuie să fie şi conceptul de LIMITĂ într-o versiune mai umană, nicidecum ridiculizată şi transformată în poveşti politice, economice sau culturale de adormit scufiţe roşii, lupi care îşi schimbă părul, dar năravul nu prea, săltăreţi dintr-un loc în (pe) altul, doctori amunzanţi sau cei pierduţi ideologic (politic, existenţial) etc.

Nu pot să am încredere în oameni care au minţit atâţia ani, iar acum ne cer (cu milă, mai puţin sau nu umană) un nou mandat pentru administrarea oraşului. Până la urmă în joc (cel puţin pentru mine) sunt câteva drepturi morale, pe care nu le şterfelesc doar de dragul de a mă complace la o gândire generală sau gândiri tipice de genul că “nu avem pe cine alege”, “nu pot să votez pe altcineva”, „nu există un altul mai bun” etc. etc. Există şi acel “altcineva” pe care să îl alegem, dar trebuie să existe şi ideea unei conştiinţe de asumare a unui vot; trebuie să remarcăm şi să urmărim activitatea politicienilor; trebuie să urmărim realizările lor (iar eu sunt foarte convins că actualul primar Gheorghe Nichita nu are realizări, cu toate că a fost primarul oraşului timp de 9 ani).

Drepturile morale într-o campanie electorală, cum este cea de acum, într-o perioadă politică nedefinită, sunt pentru mine cele mai importante şi nu îi pot lăsa pe alţii să îmi ghideze conştiinţa doar pentru a mă alinia la tentativele lor de a face administraţie. Vreau să mă simt “acasă” la mine în oraş, vreau să lucrez cu oamenii pregătiţi şi vreau să îi urmez dacă este cazul; vreau să am şi eu momente de mândrie şi demnitate că trăiesc într-un oraş sigur, curat, deschis către cultură şi politicile publice bine făcute.

La fiecare ocazie de genul acesta (Campania Electorală) fiecare dintre noi trebuie să ne stabilim câteva drepturi morale, pe care candidaţii să ni le respecte acum şi în viitor. Fiecare trebuie să gândească ce alege şi de ce. Şi eu voi alege pe cineva, şi eu îmi voi asuma un vot, dar vreau să o fac în cunoştinţă de cauză şi să fiu sigur că ceea ce am ales şi susţinut nu este o altă nedreptate la drepturile personale morale pe care mi le asum. Este nevoie să depăşim acea stare de indiferenţă şi să fim capabili de decizii cetăţeneşti calculate în astfel de momente.

În Iaşi totul este la vedere, ce s-a făcut, cum, cu cine, de ce. Dacă spunem că suntem într-o stare bună, atunci înseamnă că nu avem menirea de a gândi şi de a reacţiona. Comportamentul cetăţenesc trebuie să fie unul educat şi respectat. Nu doar Iaşul se află în această situaţie, dar mă bucur pentru tinerii din generaţia mea care reacţionează şi refuză să mai accepte primari cu dosare penale, cu infracţiuni şi obiceiuri ce au dus oraşele în pragul unor şantiere politice, culturale şi economice.

Este timpul să gândim pentru altceva şi altcineva! Curajul stă în demnitate şi morală.

 

Etichete: , , , , , , ,