RSS

Arhive pe etichete: Artă

Distracții nocturne – Interviu cu Andrei Ichim – Flair Bartender

Oamenii au inventat întotdeauna modalități de a petrece și pentru a se distra, fie că vorbim de locurile unde aceștia doresc să servească diferite băuturi, să danseze, sau pur și simplu să interacționeze, până la a asista în aceste spații la spectacole de lumini, de film, de acrobații. Interviul cu Andrei Ichim dorește să aducă în atenție o meserie, în spațiul social al distracțiilor, ce capătă tot mai multă atenție din partea participanților și anume cea de Barman. Flair bartender este denumirea mai soft dată barmanilor care se ocupă cu oferirea de momente artistice pentru a întreține o atmosferă de distracție a celor care sunt prezenți în cluburi, restaurante sau spații dedicate unor astfel de manifestări. Așadar, un interviu despre lumea clubbingului, a băuturilor soft preparate de barmani și a unei noi meserii ce pare a deveni artă a mânuirii sticlelor și paharelor. Recunosc, nu sunt un participant înfocat în cluburi, dar am fost curios să aflu și să observ viața din interiorul acestor spații, iar aceea a barmanilor mi-a atras atenția întotdeauna.

  1. Cine este Andrei Ichim și de unde pasiunea pentru meseria de barman? Mă interesează să aflu care este motivația ce stă în spatele practicării acestei meserii.

Man… Andrei Ichim sunt eu, sau Andi, cum îmi spun apropiaṭii; un flǎcău de-un sfert de secol, încă imatur, puţin iresponsabil şi mândru din cale-afară.

Chestia cu bărmănia… man, nu m-am gândit niciodată că voi face asta. Eram în primul an de facultate, aveam nevoie de un job şi m-am dus la un club unde ştiam că se caută dealeri de biliard, însă în urma interviului, owner-ul locaţiei mi-a spus că m-aş potrivi mai bine în bar. Şi uite aşa am ajuns barman; ceea ce-mi întăreşte şi mai mult credinţa că meseria este cea care te alege pe tine, nu invers.

12208339_1163905243639591_4559948394309074015_n

Pasiunea pentru această meserie? Man, am deprins-o pe parcurs… Eram la început de drum şi nu vroiam decât să mă fac remarcat cumva (oricare ar fi fost domeniul în care aş fi activat), şi am început să investesc în mine: seminarii, training-uri, ore de antrenament, ore petrecute în faţa youtube-ului…. băi şi a început să-mi placă. Băi chiar al naibii de mult… adică m-am lăsat chiar şi de facultate numa’ să mă focusez complet asupra a ceea ce am decis că vreau să fac de acum. Şi uite aşa activitatea din spatele barului, iniţial o ambiţie, a devenit o pasiune.

        2. Există o diferență între a fi barman și a fi un flair bartender, sau e unul și același lucru?

Bro, pentru a fi flair bartender trebuie să fii  barman; pentru a fi barman nu trebuie sǎ fii şi flair bartender.

       3. Cum a ajuns această meserie de flair bartender în România și care este feedbackul celor care asistă la astfel de spectacole?

Datorită pilonilor noştri români în flair bartending care l-au promovat şi exploatat atât naţional cât şi internaţional.

Feedback? Man, având în vedere că în ultima vreme nu prea mai există eveniment fără ca cineva să mixeze nişte băuturi şi să arunce cu sticle în aer, îi clar că lumea reacţionează pozitiv la acest fenomen. Şi da, este un fenomen, pentru că în ultimii ani flair bartending-ul a căpătat în ţară la noi o notorietate extraordinară.

      4. Putem spune că meseria de flair bartending este o artă? De ce? Citind despre această meseria am aflat că barmanilor li se aduce titulatura de „artist al băuturilor”.

Pentru aţi menţine flow-ul, atât în flair cât şi în mixology, trebuie să creezi continuu, iar prin definiţie un artist este un creator. Deci da, suntem artişti.

11025805_866834500027054_3163774422550318632_n

         5. La nivel național și internațional se organizează concursuri pentru barmani. Ai participat la astfel de evenimente sau intenționezi să participi?

Am ceva concursuri la activ, atât de flair cât şi de mixology. La toate am reuşit să intru în top 10 România, la două de flair am urcat pe podium, iar la ultimul concurs (de mixology) am ieşit campion naţional.

14572840_1860821104153190_9200785671919553104_n

La nivel internaţional? Voi fi în decembrie, când voi reprezenta România la faza globală, în Paris, unde am să le arăt cam de ce-s în stare moldovenii.

        6. Îmi imaginez că în timpul spectacolelor pe care le oferi ai parte și de momente mai haioase sau mai neobișnuite. Ne poți povesti un astfel de eveniment? Cum ai reacționat în acel moment?

Atunci când eşti pe scenă sau în timpul actului, trebuie să îţi iasă totul ţiplă, trebuie să livrezi 100%, să fie un moment neobişnuit (cum ai spus tu), dar pentru ei. Bine, se mai întamplă să ai şi vreun drop, două pe parcursul rutinei, dar aici ţine totul de spontaneitatea şi carisma ta să transformi această mică chestiuţă într-un moment haios atât pentru tine cât şi pentru public.

      7. Care este cel mai bun cocktail pe care l-ai preparat de-alungul timpului sau ce anume ai recomanda unor băutori de soft drinks?

GREEN APPLE!

    :)) glumesc…

Nu există cel mai bun cocktail. Majoritatea băuturilor pe care le-am preparat au fost cele mai bune băuturi la momentul respectiv. Şi nu pentru cǎ am avut cele mai tari ingrediente sau cea mai inspiraţională situaţie… ci pentru că ofer, pe lângă preparatul respectiv, o stare de spirit, o trăire.

      8. Ne poți spune care este cea mai ciudată responsabilitate pe care o ai trecută în fișa postului?

Să nu mai destrăm relaţii şi căsnicii.

:)) glumesc din nou…

Toate cerinţele din fişa postului ţin de buna conduită a barului, nimic deplasat.

        9. Care este locul unde dorești să ajungi pentru a oferi un spectacol de bartending?

Pe un stadion. Plin.

      10. Te invit să lași un mesaj generației noastre și să ne spui cum trebuie să ne gestionăm pasiunile și visele indiferent de meseria pe care dorim să o avem.

Tati… Cum ar zice-o Jay Z: “Don’t ever go with the flow. Be the flow.”

Sursă foto: Andrei Ichim

 
Scrie un comentariu

Scris de pe 11/11/2016 în Artă, Interviu

 

Etichete: , , , , , ,

Despre creativitate sau „doctoratul în existență”

Fiindcă am intrat deja în plăcutele taine ale primăverii, eu și Georgiana vă propunem următorul dialog, dintr-o serie ce a fost începută în luna ianuarie. Dacă iubirea a fost tema de deschidere al acestor dialoguri, de data aceasta am ales creativitatea să ne fie motiv pentru a dialoga. Cartea aleasă este Lecții de Magie, de Elizabeth Gilbert, o filozofie de viață ce are la bază tainele creativității. O altă carte scrisă de aceeași autoare și de o frumoasă cultură generală pe care o recomand este, Sub semnătura tuturor lucrurilor.

IMG_20160331_094600

Georgiana Ciofoaia: Frumoasă lectură ne-am luat rămășag să discutăm, Dragoș! Cu un singur lucru sunt contra: aș fi păstrat ideea titlului original ”Big Magic”, pentru că simt că Elizabeth Gilbert se ferește de a da lecții. Cartea asta este o pledoarie despre magia creativității, suma unor povești pe care le-a colecționat autoarea în speranța că, prin puterea exemplului, fiecare cititor în căutarea unei experiențe creative, își va înfrânge fricile și se va apuca de… a fi creativ. Cartea asta e mai mult un îndemn la suflecat mânecile și pus pe treabă în urmatul unui vis, decât o culegere de rețete despre „cum să”. Recunosc, am fost puțin sceptică pentru că nu s-a lipit de mine, până acum, nici o carte de dezvoltare personală sau vreun rețetar despre „cum să fii mai”… creativ, mai deștept, mai frumos. Până la mijlocul ei însă m-am convins că este o carte-experiență, nu un manual. Pe alocuri subțire, dar cum nu se poate mai nimerit.

Dragoș Preutescu: Trebuie să fiu sincer și să spun că e a treia carte scrisă de Elizabeth Gilbert, pe care o citesc. Astăzi, mai mult ca oricând, avem această tentație de a teoretiza despre creativitate și suntem cumva îndopați cu ideea că tot ce este creativitate, înseamnă și succes. Se vorbește despre „industriile creative”! Observi tentația omului de a comercializa stilurile de viață? Până și creativitatea poate fi procesată, industrializată, comercializată și cu o anumită practică bănească. Pe când autoarea ne propune, simplu, un stil de viață, o filozofie de viață ce are la bază creativitatea. Dar o carte este cu atât mai plăcută, atunci când îți aduce și un câștig în ceea ce privește cultura generală (oameni, locuri, versuri, simple întâmplări), pe care să le asociezi sau analizezi. Te întreb, oamenii creativi au aceleași „patologii” existențiale, așa cum le au vizionarii sau oamenii cu imaginație? Cred, totuși, că toți au în „pornirile” lor, IDEI. Așa cum și autoarea spunea că planeta e locuită nu doar de ființe, dar și de idei (pag. 32). Cândva întrebam: „cine a văzut o idee?” Te întreb și pe tine, Georgiana, ai văzut vreodată o idee?

Georgiana Ciofoaia: Pentru mine e al doilea volum care-mi trece prin mâini, semnat de Elizabeth Gilbert. Dar revin la creativitate și la idei și, apropo de asta, am rămas cu vorbele autoarei în minte: “Cu cât te căsătorești mai curând și mai pasional cu această idee – anume că, în ultimă instanță, totul depinde doar de tine -, cu atât o s-o duci mai bine.” – p.92. Da, Dragoș, cred în idei. Le-am simțit, m-am bucurat cu ele, de ele, de unele chiar am profitat năvalnic. Însă, Elizabeth m-a convins (dacă nu eram pe deplin asediată de gândul ăsta), că ideile nu „aparțin” oamenilor creativi, ci oamenilor care muncesc. Așa că pornirile de care vorbești tu, evident însoțite de idei, valorează… nimic, dacă nu sunt duse la un capăt (și aici, adu-ți aminte ce s-a întâmplat cu ideea romanului Ann Patchett). Mă obsedează ideea că marea magie căreia Elizabeth Gilbert i-a dedicat cartea asta, nu este întreținută de inspirația pură, ci de munca asiduă. Ce zici?

Dragoș Preutescu: Tocmai asta ne spune și autoarea, că munca este cea care creează condițiile pentru inspirație și recunoașterea „propriilor tipare psihologice”, sau „cicluri psihologice” (p. 123), ce duc la stări creative. Dacă te cunoști, orice stare a ta poate contura forme ale creativității. La fel de interesante mi se par cuvintele pe care autoarea le asociază creativității: joacă, desfătare, bonus, neseriozitate, univers, existență, artă, relaxare, paradox (p. 112). Pentru mine, joaca și arta sunt cuvintele cele mai potrivite pentru creativitate. Sunt curios să știu ce cuvinte asociezi tu, creativității? Te întreb, pentru că sunt în același sentiment cu autoarea, știind că orice formă a creativității nu se realizează prin suferință, frustrare, ci înseamnă automat eliberare, fie că o faci prin joacă, fie că o faci printr-o anumită artă („Dar dincolo de asta – de când a devenit creativitatea un concurs de suferință?”, p. 176), pentru că noi avem impresia că fiind creativi, devenim automat și artiști. Îmi aduc aminte de un roman al lui Joey Goebel (Torturați-l pe artist), unde arta capătă forme contrariante prin căile divertismentului realizate prin creativitatea dobândită de suferință, așa cum se întâmplă cu personajul principal Vincent Spinetti. Autoarea alege altceva în schimbul suferinței – iubirea (p. 180). Creativitatea ca efect al iubirii – față de muncă, față de inspirație, față de propria ta persoană cu stări diverse, față de libertate.

Georgiana Ciofoaia: Cuvântul pereche pe care i l-aș asorta creativității este „paradox”. Despre creativitate, în termeni ceva mai tehnici și mai teoretizați vorbesc Brian Clegg și Paul Birch în „Creativitatea” sau Edward de Bono în… cam aproape orice carte a lui, așa că nu voi insista asupra alegerii mele. Dar sunt de acord cu Elizabeth Gilbert și cu tine, că arta înseamnă eliberare. Chiar dacă poartă pecetea unei frustrări, a unei dureri sau a unei nevroze, creativitatea este mecanismul prin care se descuie ușile tale intime. Țin minte că, la un moment dat, într-un interviu luat unei sculptorițe, mi-a spus că n-ai cum să creezi dacă nu suferi. M-a contrariat afirmația ei și câteva zile am căutat opinii care să dezmintă „mitul artistului suferind”. Iată că l-am găsit câțiva ani mai târziu, pe la pagina 185.

Dragoș Preutescu: Înseamnă că acea sculptoriță, pe care ai întâlnit-o, nu avea încredere în propria persoană, adică nu se putea elibera (cum de altfel se întâmplă multora și sigur am pățit-o și noi), din acest motiv căuta momente de suferință pentru a fi o creatoare. Uite aici un paradox al creativității. La Elizabeth Gilbert am mai întâlnit un frumos paradox al creativității – ideea de a fi farsor (pp. 185-190). Nu în sensul negativ pe care îl știm noi, dar a fi farsor prin a înșela sistemul, poate să păcălești iluziile, să părăsești pasiunea, să te destinzi și să te detașezi de filonul martiriului. Pentru că, așa cum spune și autoarea, creativitatea nu este un război al ideilor, un război al credințelor, o luptă internă a propriilor nevroze, metode pentru a crește atitudini ca să devii. Creativitatea este pur și simplu ÎNTÂMPLARE. Sau e o simplă încredere în firescul vieții? Întâmplarea vine datorită curiozității (p. 197) și cum foarte puțini mai sunt curioși astăzi, este și normal să se caute creativitatea prin suferință. Curiozitatea înseamnă imaginație și întrebare, piloni esențiali ai creativității.

 Georgiana Ciofoaia: O bucurie, asta este creativitatea! O bucurie de a face, de a fi și, de a dărui. Știu că Elizabeth Gilbert vorbește în Lecții de Magie despre acel egoism (în care cred cu toată puterea) al creativității, însă, în definitiv, produsul creat servește mai multor suflete. Apropo, mi-a plăcut mult că a vorbit despre a crea ca despre un act egoist, doar al tău și nu o acțiune pentru ceilalți. Mă gândesc că atunci când creezi cu gândul la ce vor spune ceilalți sau ce impact va avea creația ta asupra altora, nu mai creezi liber, ci constrâns de prejudecăți. În final, mi-au rămas câteva idei frumoase despre creativitate, însă aș vrea să închei cu una singură: creativitatea este o sumă de paradoxuri pe care trebuie să o îmbrățișăm în toată splendoarea ei! Mulțumesc mult, E.G.!

Dragoș Preutescu: Trebuie să știm un lucru după ce vom citi cartea – creativitatea nu este doar un cuvânt, ea devine idee și dacă nu o prindem atunci când apare, altcineva se va folosi de dinamica și jocul ei. Elizabeth Gilbert vorbea de o tactică a lui Einstein, folosirea „jocului combinatoriu”, atunci când idei, gânduri se adună în jurul nostru, o deschidere mintală nouă către „întâmplările”. Creativitatea este eliberare, așa cum Spovedania este mărturisire. Creativitatea este mișcare și acțiune a ideilor, așa cum Spovedania este introspecție a gândurilor. Ca să fim creativi trebuie să scăpăm de patimile Egoului nostru, să scăpăm de teoriile despre pasiune și dedicație, să nu fim martiri pentru idei fixe și să căutăm UIMIREA în viața noastră. Bineînțeles, toate acestea însoțite de o minunată curiozitate pentru joc și artă.

Vă propun și un pasaj din carte la care se poate medita:

„Martirul spune: < Viața e durere>.

Farsorul spune: <Viața e interesantă>.

Martirul spune: <Sistemul e montat împotriva a tot ce-i bun și sfânt>.

Farsorul spune: <Nu există sistem, toate-s bune și nimic nu-i sfânt>.

Martirul spune: <Nimeni nu mă va înțelege vreodată>.

Farsorul spune: <Alege o carte la întâmplare!>

Martirul spune: <E cu neputință ca lumea să fie descifrată vreodată>.

Farsorul spune: <Probabil că nu… dar poate fi păcălită>.

Martirul spune: <Prin supliciul meu, adevărul va fi revelat>.

Farsorul spune: <Amice, n-am venit aici să pătimesc>.

Martirul spune: <Mai bine moartea decât dezonoarea!>

Farsorul spune: <Hai să cădem la învoială>.” (p. 186)

Dialogul despre „Femeia în fața oglinzii”, de Eric Emmanuel Schmitt.

 

Etichete: , , , , , , , ,