RSS

Arhive pe etichete: Antonescu

Realități obeze – cazul baba și Antonescu (oratorul)

A merge cu mijlocul de transport în comun, în Iași, este de multe ori o excursie exotică, ca într-un fel de junglă, un Safari de tip european numai bun de fotografiat, care permite să vizualizezi, să asculți și chiar să miroși toate eternitățile în existență a românului.

De foarte curând, un om politic a venit la Iași. Mare eveniment, mare sală (foarte mult pentru el) ca să vorbească. Despre ce, către cine, nu sunt foarte sigur. Eu nu știu cum poți investi atâta energie, resurse, pentru un om care nu are nimic. Ceva totuși pare că are, vedem imediat.

La un moment dat, în autobuz, o doamnă mai în vârstă aduce în discuție măreția omului nostru politic.

Baba: „- Crin Antonescu a fost șef de promoție!”

Un bătrân mai cizelat, ripostează.

Moșul:  „- A fost șef de promoție la dormit în bancă!”

Când a coborât bătrâna, în dreptul scărilor de la autobuz, înverșunată, luptătoare, cimentată (cum de altfel sunt foștii), ripostează și aduce la suprafață încă un mare adevăr.

Baba: „- Crin Antonescu, să știți, este cel mai bun orator din țară, domnule!”

Moșul a rămas bodogănind în continuare în autobuz.

Cu siguranță personajul nostru feminin participase la evenimentul idolului ei de pe plaiurile noastre mioritice, care sigur și-a ținut cuvântarea acolo unde ironia și geniul lui Caragiale prindeau forma spectacolelor de teatru, traducând realul în eternitate.

Mi-am imaginat apoi, cum ar fi să li se ofere acestor persoane în vârstă, foștilor, gratuit, câte un volum din „Sînt o babă comunistă” a lui Dan Lungu? Ar fi ceva!

 

Etichete: , , ,

Loialitatea de partid!?

Marea migraţie a pinguinilor din politica românească a început. Cum era de aşteptat, întotdeauna înainte de alegeri, foşti, actuali, viitori membri “loiali” de partid fac strategii pentru păstrarea unui loc bine aşezat în viitorul carierei lor politice. Ei nu sunt de vină. Astfel de caractere şi comportamente le întâlnim deseori în acele reguli nescrise despre ce înseamnă a fi politician în România. Problema este în altă parte. Este la partidele care îi primesc, îi laudă, îi aplaudă şi îi recomandă ca cei mai cei dintre cei ce nu au fost. Noi cetăţenii trebuie să acţionăm şi să îi sancţionăm. Cum? Să nu votăm din nou cu ei. Ştiu că opoziţia vrea cât mai multe procente, dar dacă s-au lăudat neîncetat de un an şi ceva că vor câştiga alegerile fără nicio problemă, atunci de ce mai primesc dezertori?

Aceşti politicieni fugiţi din braţele propriilor lor organizaţii, apar ca nişte figuri angelice ce vor să renunţe la ce a fost şi să contribuie la ce va fi, adică LA NIMIC. Plecăm din nou pe un alt drum, dar ajungem la aceeaşi destinaţie. Domnul Victor Ponta ne spune că urmează să depună un proiect legislativ, care va conţine şi articole ce va sancţiona şi problema migraţiei politice. Corect! Cine nu este de acord cu aşa ceva? Problema este că până la o eventuală aprobare a unei astfel de propuneri migraţia va fi foarte masivă şi lucrurile se vor aşeza. Curios şi felul în care s-au împărţit dezertorii. Un pic la PNL, un pic (mai mult) la PSD (ca de obicei).

Dacă domnul Frunzăverde tot ne spune că este un stat poliţienesc de ce nu a stat în PDL să lupte pentru binele României? De ce nu a candidat independent dacă e atât de bun? Sunt unele cazuri care mai pot fi acceptate într-o oarecare măsură: se desfiinţează un partid, eşti dat afară (dacă nu cumva este o înscenare), lansezi un program politic şi nu ai susţinere, pleci mult mai devreme din partid (nu înainte de alegeri) etc. Dar sunt excepţii şi doar puţini şi le pot revendica. Oare PNL nu va fi tras în ţeapă cu domnul Frunzăverde? O să vedem care e treaba şi cu nenea Piedone. Eu nu îi accept pe aceşti politicieni. Cei care au dezertat s-au gândit să fure un nou mandat la următoarele alegeri. Trebuie sancţionaţi indiferent din ce partid vin sau în care vor fi.

Nu există loialitate de partid, despre care tot vorbesc Boc, Udrea şi alte personulităţi, cum le zice Radu Pavel Gheo. Nu există logica unei loialităţi de partid după ce ai dezertat, dacă încearcă sau vor încerca să ne explice domnul Ponta sau domnul Antonescu. Există o singură loialitate: aceea ce spune că trebuie să îi respecţi pe cetăţeni şi să îţi respecţi identitatea politică (cine o are). Mai există o loialitate falsă, aceea de a fi acolo unde este bine, unde este câştig şi unde există putere.

În ultima perioadă sunt folosite cuvinte pompoase ca să ne fie furate gândurile. Pentru a vedea cum funcţionează mecanismul vă recomand să îl citiţi pe Czeslaw Milosz – “Gândirea captivă, mai ales capitolul despre drogul “Murti-Bing”. Astăzi politicienii ne învaţă ce este loialitatea, ce înseamnă să fii intelectual, ce este respectul, ce este partidul, ce este ideologia (Dreapta nu mai poate susţine atâta pledoarie de greutatea greilor care sunt sau vor fi, sau vor veni). Alo, tovarăşii de dreapta, staţi la locurile voastre!  

Un articol personal – “Identitate politică şi mici credinţe” ne mai poate oferi nişte răspunsuri. Totuşi mă întreb dacă politicienii noştri se uită în oglindă din când în când. Oare îşi ascultă intervenţiile televizate sau de la radio? Cineva trebuie să îi ajute să îşi facă câte un autoportret, poate mai înţeleg că NIMICUL este valoarea lor supremă. Le recomand şi o piesă de teatru – “Oameni de nimic”, în regia lui Ovidiu Lazăr.

 

Etichete: , , , , , , , , ,