RSS

Interviu Paula Timaru– o literatură nouă şi comunitatea LGBT

22 Iun

Urmărind evenimentele cotidiene şi dezbaterile, poate mai bine spus, seria întreagă de opinii şi părerisme, cu privire la nevoia de a accepta căsătoriile între persoanele de acelaşi sex, am decis să realizez un interviu cu o colegă, care de ceva timp scrie despre aceste realităţi, în mici nuvele, cu poveşti de dragoste despre persoanele gay.

Cotidianul a fost supus unor continue manifestări asupra acestui subiect. Până şi politicienii şi-au lăsat amprenta cu unele iniţiative de a formula în noua Constituţie a României, un articol care să nu pună în dificultate căsătoria între persoanele din comunitatea LGBT. Că se urmăreşte trendul european (vezi exemplul Franţei) sau e o formă de a ne arăta extremele toleranţei posibile, trebuie să punem în balanţă unele compromisuri. De aceea, Paula Timaru, care are două cărţi publicate, “Incomplete feelings” şi „Eu, el…Noi”, cu poveşti de dragoste şi viaţă între persoane de acelaşi sex, dar fiind şi o susţinătoare a comunităţii LGBT, ne va răspunde la câteva întrebări pe această temă.

  1. Cum de ai dorit să scrii despre persoanele gay? Cine este Paula Timaru şi de unde această dorinţă literară?

Buna, eu sunt Paula Timaru am 26 de ani și de câțiva ani sunt preocupată de subiectul gay în societate și comunitatea LGBT, fiind o susținătoare a acesteia.

Pasiunea mea pentru acest subiect a început odată cu descoperirea culturii japoneze unde relațiile între persoanele de același sex sunt întâlnite atât în literatură cât și în filme, manga (benzi desenate japoneze) și anime (desene animate). Scriu despre gay, deoarece la noi în țară subiectul este încă tabu, iar societatea nu recunoaște relațiile între persoanele de acelaşi sex ca fiind „normale”, deși ele sunt la fel ca oricare altă relație existentă între bărbați și femei. Percepția greșită, ignoranța și lipsa de informare a majorității fac ca lucrurile să pară mult mai complicate decât sunt ele în realitate.

Prin ceea ce scriu doresc să aduc la cunoștința societății că aceste persoane există și ne pot fi prieteni, frați, rude, colegi de lucru fără ca noi să știm. Ei sunt la fel de „normali” ca și noi, însă nu se percep așa din cauza societății în care trăim și modelelor cărora ne raportăm.

  1.  Ai scris două mici volume, Incomplete Feelings şi Eu, El…Noi (apărută anul acesta). În care dintre ele te regăseşti mai mult şi care este tema centrală a poveştii?

Am inceput să scriu despre gay mici texte pe care nu le-am publicat, ci doar am exersat ca  să vad exact ce stil mă reprezintă.  După prima publicare a unei cărți cu acest subiect scrisă în stil nipon, în limba engleza în 2008, am luat o pauza de câțiva ani în care am încercat să îmi redefinesc stilul literar și astfel am ajuns în acest an sa public o carte în limba română, scrisă la persoana întâi singular față de cea din 2008, scrisă la persoana treia. Mă reprezintă mult mai bine acest stil și mă bucur că  am reușit să fac acest pas.

IMG_0927

Ma regăsesc în Eu, El… Noi, fiind și prima scrisă în limba română, cu personaje de origine română și acțiunea ce se desfășoară în țara noastră, ceea ce a mirat pe mulți dintre cititorii cărții. În carte este vorba despre doi bărbați tineri ce trăiesc o poveste de dragoste care întâmpină numeroase obstacole, este plină de incertitudini, dar care ajunge să aibă un final fericit.

  1. Are literatura de acest gen priză la publicul român? Există mai mulţi scriitori în ţară care se preocupă de asta?

Are priză și nu prea. Lumea nu este obișnuită și evită acest subiect invocând diverse motive. Tema prinde la publicul feminin, femeile hetero fiind ceva mai tolerante decât bărbații și mai deschise spre noutate.  Și cei din comunitatea LGBT, bărbații în special, au prezentat un interes crescut față de subiect, deoarece aceasta îi vizează în mod direct.

În ceea ce privește a doua întrebare, nu aș putea spune cu exactitate dacă mai sunt la ora actuală alte persoane în țară care  scriu despre acest subiect. Este foarte posibil să fie persoane și eu să nu fi auzit de ele, cum este la fel posibil să nu mai fie alte persoane. Ar fi frumos ca cei care mai scriu pe bloguri să încerce să își publice lucrările de acest gen.

  1. Ştiind că eşti conectată la activitatea de forum a comunităţii LGTB din România, ne poţi spune cât de compactă este ea şi dacă reprezintă un atuu pentru ei? O putem noi numi „comunitate”?

Nu sunt conectată chiar la toată activitatea, fac parte din câteva grupuri de socializare, unde majoritatea îmi sunt prieteni nu doar pe Facebook. Ce pot să spun, pe grupuri se discută, se fac dezbateri pe subiecte, iar cei care sunt mai apropiați ca distanță se întâlnesc și față în față.  Există de asemenea și răuvoitori în grupuri care își bat joc de ceilalți din comunitate deși și acele persoane sunt din comunitate. Răutatea primează peste tot în societate indiferent de cât de uniți suntem.

IMG_1153

  1. S-au purtat discuţii, în ţară, în ultima perioadă pe problema recunoaşterii unor drepturi pentru persoanele comunităţii LGBT. Cum ţi s-au părut acele dezbateri şi ce mai poate fi clarificat în privinţa lor, luând în context situaţia din celelalte ţări europene?

Am văzut discuțiile și răutățile de la noi din țară. Nu doresc să mă pronunț în legătură cu regimul politic din țara noastră deoarece sunt apolitică, însă luând în calcul persoanele care au făcut declarații jignitoare la adresa comunității sau a altor membrii, a fost foarte urât din partea lor, lipsa bunului simț și a respectului față de celălalt lipsește cu desăvărșire.

După ce au fost probleme cu formularea legii din Constituție, cu uniunea femeie – bărbat, într-un final Comisia a respins legea, iar aceasta a fost reformulată astfel: Articolul 48, alineatul (1) din actuala Constituţie are următorul conţinut: „Familia se întemeiază pe căsătoria liber consimţită între soţi, pe egalitatea acestora şi pe dreptul şi îndatorirea părinţilor de a asigura creşterea, educaţia şi instruirea copiilor”.

Celelate țări se mișcă mai bine și mai repede decât țara noastră. Este inadmisibil să discriminezi o persoană care se naște nu devine  homosexuală sau  heterosexuală, însă acest lucru încă nu este înțeles la noi în țară tot din cauza ignoranței în care alegem să trăim.  Se pare că, încă, nu avem și legea care să interzică discriminarea pe baza orientării sexuale. Ar trebui totuși introdusă și la noi, nu este ceva astronomic, ci pur și simplu o necesitate.

  1. Există în planurile tale de viitor şi alte iniţiative de publicare a unor volume despre relaţiile dintre persoanele gay sau altceva în această direcţie?

Desigur, chiar acum lucrez la continuarea cărții publicate în acest an. Cei care au citit cartea și mi-au oferit feedback doresc să afle mai multe  despre unul dintre protagoniști. Am să încerc să o fac captivantă și pe placul cititorilor.

  1. Ne poţi spune cum vezi reacţia altor state de a da mai multă libertate comunităţilor LGBT, în mod special, o lege care să le permită căsătoria? Ce mai poate reprezenta familia în acest context?  Familia poate fi constituită „obligatoriu” între un bărbat şi o femeie?

Parteneriatele civile, cum au fost numite, mi se par foarte binevenite, atât timp cât termenul „căsătorie” îi deranjează pe majoritatea vizual și auditiv. Este un pas important pentru tinerii LGBT și nu numai. Personal sunt în favoarea legalizării căsătoriilor între persoanele de același sex, cât și a adopțiilor.

Familia arhaică constituită dintre bărbat și o femeie este mai mult o stereotipie din punctul meu de vedere. Familia indiferent de natura conceperii ei trebuie să fie aproape de tine ca și individ, să te susțină, să te iubească necondiționat și să te ajute indiferent de situație. Dacă nici la familia proprie nu putem apela când avem nevoie, atunci ce ne facem? Multe familii „normale” (bărbat-femeie) sunt disfuncționale, copiii sunt neglijați, nu au parte de o educație minimă sau de condiții de dezvoltare propice (părinți alcoolici, agresivi, abuzatori etc.).

  1. Care este mesajul tău pentru generaţia noastră, a tinerilor care în acest moment iau parte la dezbaterile despre drepturile LGBT? E nevoie de mai multă toleranţă?

Să își expună punctul de vedere fără nici un fel de temere și să militeze pentru o societate mai deschisă și mai tolerantă. Să nu le fie teamă de ceilalți și să își aducă aminte că schimbarea începe cu ei, altcineva nu o să schimbe în locul lor ceea ce ei își doresc. Cât despre toleranță ce pot sa zic, tot timpul este loc de mai bine.

Anunțuri
 
2 comentarii

Scris de pe 06/22/2013 în Interviu

 

Etichete: , , , , ,

2 răspunsuri la „Interviu Paula Timaru– o literatură nouă şi comunitatea LGBT

  1. Madalin

    01/20/2017 at 10:37 AM

    Hey, de unde pot cumpara cartea Eu, El…Noi, am citit aceasta carte de doua ori , dar nu era a mea si as vrea sa o cumpar, dar nu o gasesc nicaieri.

     
    • Dragoș Preutescu

      01/27/2017 at 7:44 AM

      Salutare, Mădălin. Singura posibilitate este să intri în contact direct cu autoarea. Poate fi găsită și pe Facebook. În librării, cartea nu se găsește.

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: