RSS

Interviu – mediul rural și activitatea didactică

03 Iun

În urmă cu ceva timp am participat la un training internațional în contextul Youth in Action pe tema “PBA Go Internationally with rural youth”. Scopul întâlnirii unui grup de tineri din zece țări diferite a fost să identifice nevoile celor din mediul rural și să propună activități la care aceștia să participe. Mediul rural are într-o proporție considerabil de mare aceleași caracteristici în mai multe țări europene: distanța de orașele mari, principala activitate este agricultura, nu există un nivel al educației ridicat, colectarea gunoaielor și reciclarea acestora este o problemă, dar și nivelul sărăciei din familii, violența mare.

Vă propun în această direcţie, un interviu realizat cu trei tinere profesoare, Andreea Apetrăchioaiei, Pavel Mirela, Oana-Gabriela Moraru, fiecare desfăşurându-şi activitatea în câte o localitate din mediul rural. Sunt exemple de bune practici, de intenții didactice inovative și deschise către o educație mai bună în zone unde puțini ar dori să fie activi. Apreciez inițiativele celor care își dedică timpul și creativitatea educării tinerilor, copiilor şi tocmai din acest motiv prin interviul de față doresc să fac cunoscută activitatea lor și astfel să fie un exemplu bun de urmat pentru alți tineri din generația noastră.

De ceva timp lucrați alături de copii. Care este percepția lor față de activitatea voastră? Cum v-ar prezenta și caracteriza ei? În ce localitate profesați și de ce tocmai acolo?

Andreea Apetrăchioaiei:

Copiii nu prea au înţeles prezenţa unui profesor care vine tocmai din Iaşi pentru ei. Predau la Şcoala Gimnazială Hîrtoape şi cel mai apropiat oraş este Paşcani, aşa că toţi se aşteptau să fiu de acolo. Copiii m-ar caracteriza drept un profesor cu care se poate discuta deschis, care acceptă sugestii şi care face posibil să le transmită valori, dincolo de bagajul informaţional. Ei ştiu foarte clar, sau simt, care profesor e bine pregătit sau nu, iar modul în care asimilează ei prezenţa profesorului în viaţa lor depinde mult de acest aspect. Consider că m-au „asimilat”. Mai mult decât atât, ei ştiu că nu mă supăr niciodată dacă trebuie să le explic de mai multe ori până îi fac să înţeleagă.

Pavel Mirela:

Anul 2008 a fost începutul carierei mele. Au trecut deja patru ani şi îmi dau seama că au trecut foarte repede. Au fost nişte ani frumoşi cu rezultate şcolare bune. Pot să spun că m-am ataşat foarte mult de elevii mei. Prin prisma meserii pe care o am, le-am permis elevilor sa depăşească bariera dintre profesor si elev, acea distanţă pe care unii profesori o au faţă de elevi, însă la mine e diferit; elevii îmi pot spune orice, comunicăm foarte bine şi acest lucru ne aduce benefiici atât mie ca profesor cât şi lor, elevilor. Elevii sunt încântaţi şi dornici de activităţile pe care eu le desfăşor, sunt interesaţi şi se implică cu tot sufletul în toate activităţile, iar dacă ar fi după ei nu aş mai pleca din şcoală. Profesez în localitatea Şipote. De ce tocmai acolo? Bună întrebare! Deoarece în oraş nu sunt posturi suficiente pentru toţi şi atunci cineva trebuie să meargă şi în mediul rural.

foto mirela interviu

Oana-Gabriela Moraru:

Lucrez de numai un an în acest domeniu şi simt că lucrez de o viaţă. Copiii îmi sunt alături mereu, sunt atraşi de activităţile frumoase pe care le realizăm, fiind totodată ceva nou pentru ei dar şi atrăgător. Aceste lucruri mici pe care le facem sunt pentru ei deosebite rugându-mă deseori să mai rămânem o oră sau chiar două la şcoală. Este minunat să-i vezi pe ei atât de încântaţi si fericiţi. Pur şi simplu mă încarcă cu energie pozitivă!

Copiii sunt foarte mulţumiţi de mine, atât ei cât şi părinţii lor, spunând că o dată cu venirea mea aici, copiii lor sunt mult mai veseli, au învăţat multe, sunt mai dornici de a învăţa şi nu în ultimul rând mai dornici de a veni la şcoală, spunând că ei se pornesc cu o oră înainte. Copiii cred că m-ar caracteriza ca fiind o persoană plină de viaţă, care îi iubeşte enorm, le este alături şi le ascultă toate necazurile, o persoană care îi ajută şi le dă sfaturi bune şi ca fiindu-le deja o a doua mamă. A trecut puţin timp de când ne cunoaştem însă între noi s-a creat deja o relaţie foarte strânsă. Lucrez în satul Libertatea (judeţul Botoşani) datorită faptului că este satul meu natal, însă în urma acestui timp petrecut alături de copilaşi aş avea mult mai multe motive.

Am încercat să construiesc o altă definiție pentru mediul rural, diferită de cea oferită de DEX. Ne puteți spune ce reprezintă pentru voi mediul rural și cum poate fi el definit? Ce caracteristici prezintă și care îi sunt nevoile?

Andreea Apetrăchioaiei:

Mediul rural reprezintă locul care e prea departe de domiciliul meu, dar care şi-a găsit un loc special în inima mea datorită oamenilor minunaţi pe care îi are. Mediul rural îşi păstrează reticenţa faţă de nou sau modern din dorinţa de a conserva un anumit modus vivendi, dar e un spaţiu care poate fi modelat şi îndreptat spre inovaţie datorită oamenilor care se implică şi se dedică acestei cauze. Nevoile financiare rămân preponderente şi se simte absenţa fondurilor în implementarea multor demersuri, mai ales educaţionale. Cu toate acestea, satul rămâne un loc unde mai există respect pentru profesor, iar satisfacţiile profesionale sunt şi mai mulţumitoare când observi că prin munca elevilor şi a ta obţii rezultate egale sau chiar mai bune ca în mediul urban.

Pavel Mirela:

Pentru mine mediul rural reprezintă o a doua casă. Eu am crescut la ţară, deci nu sunt străină de tot ce se întâmplă acolo. Mă bucur de fiecare moment petrecut în mediul rural şi de fiecare dată plec încărcată cu energii pozitive. Nevoile sunt multe, nu stiu cu ce aş putea începe. La şcoala unde lucrez nu există grupuri sanitare în interior, doar o chiuvetă unde copii se pot spăla. Eu ca profesor de educaţie fizică nu am o sală de sport unde să îmi pot desfăşura activitatea, însă asta nu e o piedică în a reuşi să realizăm tot ce ne propunem, improvizăm şi ne adaptăm la condiţiile pe care le avem.

Oana-Gabriela Moraru:

Consider că mediul rural este cel mai prielnic din foarte multe motive. Aici găseşti oameni cu bun simţ şi foarte sufletişti, mediul este benefic pentru o sănătate deplină, siguranţă şi ajutor reciproc. Peste tot sunt astfel de oameni însă în mediul rural este diferit totul. Copiii sunt diferiţi: sunt învăţaţi să se călească prin muncă, acest lucru determinându-i poate să dea dovadă şi de altruism şi îi va ajuta şi pe viitor să treacă cu uşurinţă peste anumite praguri din viaţă pentru că vrând nevrând toţi întâmpinăm dificultăţi pe care trebuie să le depăşim, iar mediul în care convieţuim şi ne formăm este un factor important !

Știm foarte bine că educația este un pilon important pentru consolidarea unei societăți dezvoltate. Ce potențial are mediul rural în acest sens?

Andreea Apetrăchioaiei:

Potenţialul şi şansele există în egală măsură în ambele medii. Copiii de la ţară îşi doresc să studieze, să aibă meserii şi profesii, au aspiraţii, iar comunitatea, prin şcoală şi dascăli, încearcă să îi îndrume pe calea pe care o doresc. În continuare mediul rural oferă viitori adulţi valoroşi pentru societate şi care intră în competiţie cu cei din mediul urban. Nu există discrepanţe sau inegalităţi. Dimpotrivă, nivelul motivaţiei pentru studiu e mai mare la sat datorită posibilităţilor pe care le oferă un parcurs educaţional bun.

Pavel Mirela:

Participarea activă în procesul de educaţie este o condiţie necesară pentru dezvoltarea cu succes a competenţelor propuse şi a abilităţilor de viaţă. Ne preocupăm să oferim elevilor posibilitatea de a-şi dezvolta o serie importantă de competenţe, să-şi dezvolte creativitatea prin participarea  activă la toate activităţile pe care le desfăşurăm în şcoala noastră. Ne mândrim cu elevii din generaţiile trecute, care au ajuns la licee bune din oraş, unii dintre ei sunt la facultate acum şi ne fac cinste cu rezultate bune. În concluzie, nu contează dacă provii din mediu rural atâta timp cât ai profesori buni care să te îndrume spre cele mai înalte culmi.

Oana-Gabriela Moraru:

În mediul rural sunt foarte mulţi copii datorită faptului că oamenii nu au serviciu care să le ocupe tot timpul precum cei din mediul urban pentru care poate, uneori, serviciul este un impediment. Copiii din mediul rural îşi ocupă timpul liber având activităţi total  diferite de cei din mediul urban: internetul lipseşte, anturajul nu există pentru a-i influenţa să facă anumite fapte grave, se joacă fară frică pe toate străzile, cunosc „traiul” mai greu de la ţară, cum s-ar spune.

poza oana interviu

Urmăresc preocupările voastre educaționale, în special pe canalele de socializare media și pot spune că aveți o activitate constantă și eficientă. Care este acțiunea sau momentul cel mai plăcut rămas în amintirea voastră de până acum?

Andreea Apetrăchioaiei:

Şcoala noastră are colaborări constante cu alte şcoli din mediul rural, cu Primăria sau cu Poliţia. Fiecare din aceste parteneriate este valoros şi contribuie la dezvoltarea educaţiei în mediul rural. Momentul cel mai plăcut sau cel mai încărcat de semnificaţii pentru mine a fost rezultatul obţinut anul acesta de una dintre eleve la faza judeţeană a olimpiadei de Limbă, literatură şi comunicare. Eleva noastră a obţinut premiul al doilea şi a adus cel mai bun rezultat din istoria recentă a şcolii noastre.

Pavel Mirela:

Sunt multe momente frumoase pe care le păstrez în minte, dar cel mai recent moment rămas în amintire este perioada 1-5 aprilie 2013. A fost o săptămână plină de activităţi interesante, am discutat despre alimentaţie, care este importanţa ei in viaţa noastră, elevii au fost foarte interesaţi, iar la final au spus că a fost o temă foarte importantă şi că au aflat multe lucruri de care nu ştiau şi că acum vor avea mai multă grijă la ce vor mânca. Dar cel mai plăcut moment a fost la Iaşi în vizită la I.S.U. (Inspectoratul pentru Situaţii de Urgenţe). Nu pot descrie cât de încântaţi  şi fericiţi au fost elevii să fie prezenţi la I.S.U. A fost o zi specială!

Oana-Gabriela Moraru:

Pentru mine, toate activităţile au fost încărcate cu momente inedite şi emoţii pozitive atât din partea mea cât şi din partea lor, asta poate pentru că sunt debutantă în acest domeniu şi mă bucur alături de ei participând cu drag la diverse activităţi. Nu pot face o comparaţie între toate momentele frumoase deocamdată. Doar dansurile pe care le-am învăţat, scenetele şi jocurile de rol, şezătoarea (implicând tradiţiile şi portul popular moldovenesc, dansurile populare etc.) care fac copiii să-şi dezvolte multe laturi şi de ce nu, să-şi dea deja seama ce ar putea face pe viitor; însă munca pe care o depun îmi dă putere să merg mai departe, să fac ceva nou în fiecare zi de dragul lor şi gândindu-mă la zâmbetele lor minunate şi la sclipirea din ochişorii lor inocenţi. Mă simt iarăşi împlinită deoarece am realizat un lucru minunat: am făcut oamenii să zâmbească atunci când la orice sărbătoare creştină copiii au participat cu drag în incinta Bisericii nefiind siliţi să participe, ci doar dorind din propria iniţiativă să mai meargă acolo. Sătenii au rămas impresionaţi că încă se mai poate schimba ceva în această privinţă, copiii fiind motivaţi să ia parte la sărbătorile creştine şi la slujbele bisericii. Am descoperit câteva talente: în domeniile artelor plastice şi muzică!

Ce propuneri pot veni din partea voastră pentru a îmbunătăți sistemul educațional din România? Ce trebuie îmbunătățit în mediul rural?

Andreea Apetrăchioaiei:

Sistemul educaţional din România are nevoie de o racordare lucidă la formele europene si nu doar de aplicare a unor soluţii funcţionale pe hârtie, dar deficitare în practică. În mediul rural ar trebuie centrată atenţia în egală măsură pe elevi şi pe cadrele didactice. Dincolo de motivaţiile profesionale şi morale, rămânem oameni care nu putem depăşi dificultăţile financiare generate de navetă.

Pavel Mirela:

Sistemul educaţional din România are nevoie de multe îmbunătăţiri, programele şcolare sunt prea încărcate, elevii trebuie să parcurgă foarte multă materie într-un timp relativ scurt. Vedem cu toţii că obezitatea din păcate este în număr cât mai mare în rândul elevilor şi de accea cred că ar fi foarte bine să se facă mai multe ore de educaţie fizică la şcoală.

În ceea ce priveşte mediul rural, cel puţin la şcoala unde eu profesez mi-aş dori să existe un psiholog care să ajute elevii cu probleme de comportament, existenţa unui cabinet medical să fie la îndemâna elevilor şi a cadrelor didactice.

Oana-Gabriela Moraru:

Mai multe fonduri ar fi ideale, materiale didactice şi poate un salariu mai rezonabil, având în vedere faptul că această profesie este prost plătită neţinându-se cont de munca depusă  de către  un cadru didactic.

Mulți tineri din generația noastră se feresc să profeseze în mediul rural. De ce credeți că fac asta? Au formate stereotipuri sau pur și simplu este pus în jocul nivelul financiar prea scăzut. Sunt aceste două dimensiuni probleme pe care le putem depăși?

Andreea Apetrăchioaiei:

Nu se feresc mulţi de cariera de dascăl în mediul rural. Majoritatea ştim că trebuie să începem de undeva şi acel “undeva” e la sat. Ţine foarte mult de educaţia şi de personalitatea unui om în momentul în care acceptă sau refuză să predea la ţară. Lipsa motivaţiei financiare ar fi un motiv pentru evitarea unei cariere în mediul rural, dar se mai pot face compromisuri cu privire la acest aspect de dragul copiilor. Distanţa de domiciliu este un factor decisiv, probabil, pentru mulţi. Dar în momentul în care vezi cum înfloresc sub ochii tăi oameni şi caractere simţi că orice obstacol poate fi depăşit.

poza andreea interviu

Pavel Mirela:

Ne plângem că avem o generaţie care vine din spate cu oameni care nu mai cred în nimic, nu mai citesc, nu mai au cultură, nu mai au respect, nu mai au repere. Să punem umărul să sprijinim nişte evenimente care tocmai asta îi învaţă: să fie educaţi şi să aibă respect.

Este adevărat că tinerii din generaţia de astăzi se feresc să profeseze în mediul rural. Ca să fii profesor în mediul rural e greu din cauza fapului că trebuie să faci naveta zilnic cel puţin 100 km dus-întors şi mai este problema decontării transportului. Nu toate primăriile din mediul rural sunt de acord cu decontarea transportului cadrelor didactice şi în cazul acesta aproape jumătate din salariu se duce pe transport. Nu spun că este uşor, dar nici foarte greu nu este să profesezi în mediul rural. Dacă îţi place ceea ce faci întotdeauna reuşeşti să depăşeşti orice obstacol.

Oana-Gabriela Moraru:

Cred că fac acest lucru pentru că aşa s-a pus o etichetă încă de la început: nu sunt locuri de muncă, salariile mici, traiul este rău, condiţiile rele, etc. Însă aşa se crede, pentru că iniţial aşa gândeam şi eu însă acum mi-am schimbat opinia. Poţi trăi decent şi la ţară şi poţi depăşi orice problemă deoarece toţi pornim de jos până la a ajunge pe o treaptă superioară. Răbdarea şi încrederea te pot motiva să mergi mai departe chiar dacă este dificil şi toţi trecem prin momente critice. În primul rând, dacă iţi place ceea ce faci depăşeşti orice barieră.

Ca la fiecare interviu, vă invit și pe voi să le transmiteți un mesaj tinerilor din generația noastră. Unde suntem și unde trebuie să ajungem.

Andreea Apetrăchioaiei:

Suntem la un pas de a asimila ignoranţa şi non-valoarea ca etaloane existenţiale, din păcate. Ar trebui să oferim noi modele elevilor noştri şi tinerilor, care să fie adaptate tendinţelor sau mentalităţii noii generaţii. Deci, o schimbare de paradigmă în educaţie şi o reconsiderare a noţiunii de “valoare” sunt esenţiale.

Pavel Mirela:

Cu multă muncă, cu idei şi obiective înalte împreună avem o misiune foarte importantă, să formăm următoarele generaţii  care să ne ridice la standarde de calitate şi doar cadrele didactice cu har, pot face ceva în această direcţie. Principalul obiectiv din punct de vedere personal şi profesional este să punem în aplicare cât mai multe idei şi metode moderne în procesul instructiv-educativ, ceea ce necesită multă concentrare, dedicare şi perseverenţă. Sunt de părere că este extrem de important să căutăm să fim înconjuraţi de persoane care ne susțin în demersurile noastre pentru îndeplinirea obiectivelor, deoarece încrederea în propriile forțe, dublată de încurajarea celor din jurul nostru, ne duce cu un pas mai aproape de reușită.

De aici, nu trebuie decât să întindem mâinile și să culegem rodul muncii noastre.

Succes în tot ce vă propuneţi!

Oana-Gabriela Moraru:

Trebuie să avem încredere în propriile forţe, să învăţăm din greşeli şi să ascultăm sfaturile unor persoane care sunt în măsură să ni le ofere. Şi dacă ne place ceea ce profesăm, neapărat trebuie să ne auto-realizăm.

Anunțuri
 
Un comentariu

Scris de pe 06/03/2013 în Interviu

 

Etichete: , , , , ,

Un răspuns la „Interviu – mediul rural și activitatea didactică

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: