RSS

Interviu Ana Maria Velicu şi Gramatic Marcela Irina – artiste

26 Ian

Luna ianuarie a adus o nouă expoziţie, realizată de două tinere artiste, Ana Maria Velicu şi Gramatic Marcela Irina. Cu un titlu mai mult decât simbolic, “Divinul uman”, avem parte de o serie de lucrări interpretate, mult schimbate în semnificaţie şi stil, ale unor pictori mai puţin cunoscuţi de noi. Din acest motiv, interviul vine să răspundă unor întrebări fireşti despre realizarea acestei expoziţii.

1. Prima întrebare este, de ce aţi ales titlul “Divinul uman”? Ce putem găsi sub această titulatură simbolică prin realizarea expoziţiei?

Ana Maria Velicu:  Am ales acest titlul deoarece are o conotaţie simbolică, dar foarte sugestivă în acelaşi timp. Natura umană a stârnit dintotdeauna interesul şi a inspirat pe artiştii din toate timpurile. Expoziţia noastră reuneşte sub aceeaşi temă un număr de 12 tablouri, la care am lucrat pe parcursul a doi ani. Însă înţelesul pe care „Divinul Uman” îl are nu se mărgineşte doar la fiinţa umană ci şi la lucrurile, noţiunile şi mediile cu care aceasta interacţionează sau cu care sunt în strânsă legătura (natura, credinţa, spaţiul ceresc).

Gramatic Marcela Irina: Secolul XXI a adus mari schimbări în toate  planurile, fie el politic, artistic, social etc. Divinul  uman este doar o expresie pentru  că  nu  se  poate  vorbi  de om ca  o parte a divinului. Ceea ce vreau eu să  punctez este că omul tinde tot mai mult spre  perfecţiune, dar din păcate nu ne putem referi aici la perfecţiunea sufletului ci la cea fizică. O dată cu  dezvoltarea  chirurgiei estetice omul  modern a început să se supună la fel de fel de  transformări. Din păcate multe dintre aceste proceduri nu au un rezultat pozitiv şi omul respectiv ajunge  mutilat. Omul modern trebuie să fie conştient că transformările la care se supune nu ar reuşi fără intervenţia sacrului.

2. Aţi ales să interpretaţi lucrări ale unor pictori mai puţin cunoscuţi, cum sunt Paul-Jacques-Aime Baudry, Francois Boucher, Georges de La Tour, Hans Baldung, de ce tocmai ei sau de ce şi aceştia?

Ana Maria Velicu:  Proiectul cu interpretarea unor lucrări din istoria artei a apărut din iniţiativa domnului profesor Cristian Ungureanu, încă din 2009, iar la sfârşitul fiecărui an universitar am organizat expoziţii cu lucrările rezultate. Pe Paul Baudry l-am găsit întâmplător, în timp ce mă documentam pentru această temă şi mi-a atras atenţia lucrarea cu asasinarea lui Marat datorită dramatismului scenei reprezentate şi a atmosferei. Iar Francois Boucher a fost un reprezentant al Rococo-ului, artist cunoscut pentru picturile sale idilice, pe teme mitologice, pe care l-am studiat mereu cu plăcere. Sunt numeroase opere de artă faimoase – (cel mai elocvent exemplu este Monalisa), care deja „au suferit” o multitudine de interpretări, în diferite maniere, unele mai reuşite altele mai puţin. Nu am insistat pe ceva foarte cunoscut şi din acest motiv am optat pentru aceştia, pentru că deşi numele lor nu a răsunat în istoria artei precum a altora (Picasso, Van Gogh), au avut aportul lor în dezvoltarea picturii secolului în care au trăit.

Gramatic Marcela Irina: Eu  una  nu am stat  să  mă  gândesc  prea  mult  la  ce  pictori să  interpretez. Pur  şi  simplu  lucrările  respectivilor  artişti  se  îmbinau  perfect cu ideile  şi convingerile  mele.  Îl  dau aici  exemplu  pe  Hans  Baldung  Grien, care  a  fost  mereu  preocupat  de redarea frumuseţii feminine în pictură  şi de transformările  prin care aceasta  trece  o  dată  cu  înaintarea  în  vârstă.

3. Pentru cei care vor să pătrundă mai adânc în sfera artelor, o întrebare şi un răspuns sunt cerute, să ne spuneţi ce stil pentru realizarea lucrărilor aţi folosit şi de ce?

Ana Maria Velicu: Nu cred că se poate vorbi despre un stil anume, suntem în perioada în care experimentăm diferite maniere şi tehnici picturale. Este o etapă necesară în dezvoltarea artistică, care ne va ajuta în cele din urmă să adoptăm o manieră care să ne caracterizeze. Însă expoziţia este unitară din această privinţă. Se pot observa influenţe ale expresionismului, atât eu cât şi Marcela am optat pentru o paletă cromatică vie, cu nuanţe irizate, în contraste puternice.

Gramatic Marcela Irina: Nu  ştiu dacă  se  poate  vorbi  de  un  stil în  ceea  ce mă priveşte. Am  căutat  să  ofer lucrărilor  o tentă  modernă,  personajele feminine  fiind pictate  cu mare atenţie şi  acurateţe. Body-Art-ul  este  curentul  care  m-a  influenţat  cel  mai mult  şi pe care l-am  studiat  cu mare atenţie.

4. Cum s-a ajuns la colaborarea voastră pentru expoziţie? În ce circumstanţe a apărut ideea realizării ei?

Ana Maria Velicu: Suntem colege şi prietene de mulţi ani şi  ne-am gândit la ideea deschiderii unei expoziţii împreună, însă nu am putut să o punem în practică până acum.  Propunerea a venit de la domnişoara Ştefania Mihăilescu, cea care se ocupă cu organizarea de expoziţii la Galeria Grand Hotel Traian, propunere pe care am acceptat-o cu mare drag şi de care suntem onorate. Îi mulţumim pe această cale!

Gramatic Marcela Irina: Păi, foarte uşor. Am trimis un link, cu pagina mea Kunst, pe  Facebook,  domnişoarei Mihăilescu Cristina şi ea a venit cu propunerea.

5. Ana Maria, interpretarea lucrării lui Paul-Jacques-Aime Baudry cu Charlotte Corday mi-a atras atenţia. De ce o asistentă medicală în locul celebrului personaj feminin? Cum poate fi explicată interpretarea ta?

Ana Maria Velicu:  M-am gândit să vin cu o propunere care să schimbe oarecum sensul poveştii despre asasinarea lui Marat. Am optat pentru o asistentă medicală pentru că o percepem ca un personaj pozitiv, dată fiind natura meseriei sale, astfel am adus un dram de optimism în acest scenariu. Însă prezenţa asistentei nu confirmă faptul că lui Marat i s-a acordat primul ajutor, şi nici că ea l-a asasinat. Finalul poveştii rămâne la latitudinea celui care priveşte tabloul.

lucrare

6. Marcela, interpretarea după Rembrant a lucrării The Anatomy Lesson of Dr. Nicolaes Tulp apare tot o femeie, înconjurată de bărbaţi doctori. Ce reprezintă şi ce semnificaţie are femeia în tabloul mai sus amintit?

Gramatic Marcela Irina: Încă din al doilea an de facultate a început să mă preocupe frumuseţea  corpului  uman. Domnul profesor  Cristian  Ungureanu  care  mi-a fost îndrumător, organiza  în  fiecare  an  Visiting Art  History, expoziţie  ce viza  interpretarea  celor  mai  cunoscute  lucrări  din  Istoria  Artei. Fascinată  de  Rembrandt,  am  ales  această  lucrare  ce avea drept subiect anatomia  corpului  uman. De  aici a pornit totul. Corelat  la  secolul  XXI m-am  gândit că  opera  marelui pictor  s-ar  putea  transforma, în viziunea mea,  într-o  lecţie  de  chirurgie.

DSCN2759

7. Care sunt pictorii preferaţi de voi şi de ce?

Ana Maria Velicu: Printre pictorii mei preferaţi se numără Egon Schiele – îmi place datorită personajelor sale foarte expresive, pictate în poziţii ciudate, cu fizionomii atipice, erotismul fiind o temă pe care o practică cu predilecţie. Paul Gauguin – m-a fascinat dintotdeauna vigoarea şi intensitatea gamelor cromatice folosite de el cât şi exotismul scenelor şi a personajelor pe care le-a înfăţişat. Lucian Freud – îl apreciez pentru portretele sale impresionante, pentru activitatea sa artistică şi importanţa pe care a a avut-o în arta contemporană.

Gramatic Marcela Irina: Îmi  place  Rembrandt  cum  am  mai  spus,  dar nu  e  preferatul meu.  Aici  trebuie  să-l punctez  pe David  Hockney. De ce?  Pentru  că  este  un  artist complet  din toate  privinţele. Face colaje, lucrări grafice, photo colaje,  scrie  cărţi  şi  nu în  ultimul rând  pictează.

8. Ce este arta şi ce doreşte ea să ne transmită? De ce aţi ales să pictaţi?

Ana Maria Velicu: Arta a fost dintotdeauna un mijloc de explorare a misterelor lumii, de a construi noi universuri, de a transforma şi reinventa realitatea. Nu trebuie văzută doar ca o reprezentare ci şi ca un mod de comunicare a oamenilor cu tot ce-i înconjoară. Poate fi percepută mai mult decât o activitate specifică omului, un mod de a gândi şi de a trăi. Am ales să pictez, în primul rând pentru că îmi face plăcere, de mică am fost îndrumată spre acest domeniu, spunându-mi că am talent. Consider că pictura este un instrument care mă ajută să vorbesc despre mine, să-mi colorez visele şi să mă exprim liberă, să mă joc cu culorile.

Gramatic Marcela Irina: Arta în  prezent  este  foarte  complexă. Atât  o  lucrare  pictată cât  şi  o  bucată  de  lemn pot  primi statutul  de  artă  dacă  are  semnătura  artistului. Din punctul meu  de vedere arta  ar  trebui să  transmită doar  lucruri  pozitive, dar  din păcate  suntem  bombardaţi  şi cu  mesaje  brutale. Arta  într-adevăr  este  o  armă, dar depinde  cum  este  folosită. Eu  am  ales  să  pictez de  mică, iar  iubirea  mea  pentru  pictură nu  s-a  stins  niciodată.

9. O ultimă întrebare, este dacă vor mai exista şi alte expoziţii în viitorul apropiat? Dacă da, ce teme veţi alege?

Ana Maria Velicu: Bineînteles că ne dorim să mai avem şi alte expoziţii, cred că este visul oricărui artist. Este modul prin care munca ta se face cunoscută, şi care îţi oferă satisfacţie în plan profesional. O temă pe care o voi aborda pentru o viitoare expoziţie se va referi la relaţia dintre om şi natură.

Gramatic Marcela Irina: Să dea  Dumnezeu! Încă  nu m-am gândit la temele  viitoare, dar  mai nou  au   început să  mă  preocupe măştile  de  epocă. Nici la investigarea corpului  uman  în istoria artei  nu  am  să  renunţ  prea  curând. Aşa  că  nu  se  ştie….

La finalul interviului îmi permit să le felicit pe cele două colege pentru expoziţia organizată şi ocazia realizării acestui interviu. De asemenea vreau să menţionez că acele două tablouri discutate în interviu, despre moartea lui Marat şi anatomia doctorului Tulp, mi-au plăcut cel mai mult. Eu am avut o cu totul altă viziune când am văzut tablourile la expoziţie, fără a şti povestea originală de la început.

Pentru lucrarea Anei Maria, unde o înlocuieşte pe Charlotte Corday cu o asistentă medicală, gândul m-a dus la o poveste de dragoste în suferinţă, unde personajul masculin aşteaptă să i se vindece iubirea. Asistenta medicală pare salvarea lui şi totuşi nu este ajutat. De ce? Pentru că aici am văzut în personajul feminin un sentiment de “posedare”, fără de care bărbatul nu poate trăi. E un fel de a i spune că: “iată, fără mine nu poţi trăi!” Putem găsi chiar mai multe interpretări, dar aflând în final adevărata poveste a lui Marat, mi-am schimbat şi eu perspectiva de observaţie.

Interpretarea lucrării The Anatomy Lesson of Dr. Nicolaes Tulp de Gramatic Marcela Irina, a fost şi mai îndrăzneaţă. Eu chiar am văzut în tablou o formă de manifestare împotriva operaţiilor estetice. Surprins fiind după ce am citit povestea adevărată a tabloului original (unde se găsea un bărbat mort în locul unei femei pe masa de operaţie), am sesizat imediat şi o urmă de promovare a feminismului. Nu ştiu de ce, dar asta mi-a trecut prin minte. Imediat am analizat şi mi-am spus că este o simplă formă de prezentare a timpurilor moderne, în care femeia devine din ce în ce mai curioasă şi curajoasă. Cele două tablouri cam aşa se arată.

Anunțuri
 
Scrie un comentariu

Scris de pe 01/26/2013 în Artă, Interviu

 

Etichete: , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: