RSS

Democrația existențială la români

05 Ian

Democrația existențială este un nou concept socio-politic promovat de mamele noastre grijulii, Televiziunile. Totul este trăit la maxim. Dramele sunt micul dejun, ceaiul având aromă de fantezie și mistic; tragicul apare ca o ciorbă de legume la amiază, piperat cu elemente de thriller, iar pe seară comedia și ironia devin garnitura ce trebuie să ne stăpânească stomacul până a doua zi dimineață. Formula este cât se poate de curativă. Mintea este spălăcită, curățită, albită.

Cât despre EXISTENȚIALÍSM, el este un curent filozofic contemporan care propagă o concepție tragică asupra existenței, generată de sentimentul înstrăinării individului și care preconizează utopic dobândirea libertății, prin desprinderea de relațiile social-istorice concrete. (< fr.existentialisme, germ. Existentialismus) – conform DEX-ului.

Vă propun o astfel de formulă. E bazat doar pe faptele unei singure zile.

TV affect

Televiziunea este o adevărată promotoare a sentimentelor nebănuite. Este ușor astăzi să cucerești “oamenii Tele-ghidați”. Invitații își frâng inima pentru toate netrebniciile pe care le suportă românul de rând, din rând sau din afara rândului, moderatorii transpiră, clocotesc în tehnicile aranjărilor de culise, iar de subiecte și teme pentru mestecat nici nu mai poți comenta. Sunt convins că în spatele oricărei propuneri de subiect stă un grup profesionist unde găsim maeștri ai calculului, inventatori ai destinelor.

Mi-am permis să numesc tot acest grup de televiziuni, “TV affect”. Singurul lor scop este să ne înduioșeze, să ne transforme în adevărați pătimitori al vrutelor și nevrutelor. Dacă o pisică a căzut de la etaj, suferind traumatisme grave, democrația și existența noastră este de vină; dacă Badea Ion și-a înecat amintirile din pribegie într-o sticlă cu spirt, atunci asupra noastră nu mai veghează niciun destin.

O întrebare onestă: Dar cine mă pune să mă uit la TV? Nimeni. Nu este neapărat nevoie să te uiți tu direct la acele posturi de televiziune. E de ajuns să îți transmită toate rudele, toți amicii, ce dezmierdări au fost în timpul zilei. Tu fiind conștient că ai alte așteptări conversaționale. Dacă ești interesat să fii informat, mai ales când faci anumite studii, încerci să ții pasul. Nu te uiți la TV, dar vrei să citești presa, ca să constanți că ele dau un copy / paste elegant, fără greșeli, la ce s-a discutat cu o seară înainte pe “marile ecrane”. Și tot așa până se formează cercul vicios.

“Cultul mortului” și morala incinerării

Ce bine că în România mai moare câte o “personulitate”, vorba lui Radu Pavel Gheo, că au ce comenta televiziunile zile întregi. Deodată apar toți susținătorii, toți  copiii nelegitimi care își cer drepturile bănești, toate rudele de care nu auzise nimeni vreodată. Sunt curios cum va fi  la mortea lui Stănculescu, sau Iliescu. Acolo o să vedem noi toate adevărurile și toți puricii de pe vulpi care plâng și trăiesc cu un gând etern la cel care nu mai este.

Nu știam însă că pe problema incinerării poate exista o așa de amplă dezbatere moral-religioasă. Dacă omul a vrut să fie ars, ars să fie. Tot noi o să fim vinovați, că nu mai avem și nu mai păstrăm un “cult al mortului”. Este mai ieftin ce e drept, să fie mortul incinerat, decât să aibă parte de o slujbă cu preoți, să se apeleze la o firmă de pompe funebre, să cumperi un loc în cimitir. De morala incinerării încă nu am dat, dar iată că prin cazul de studiu Sergiu Nicolăescu vom afla. Era și timpul nu știu cum să vă spun. Și o să ne mântuim perioada următoare cu toate filmele mortului, repetate pe toate posturile de televiziune, ca nu cumva să fie vreunul din noi care nu știe ce filme a regizat omul.

Ce este statul națiune și ce nu este (pentru cei frustrați)

Pe lângă toate probleme astea existențiale, într-o democrație desăvărșită cum este a noastră, iată că ni se mai fac lecții de istorie și teorie politică despre ce este și ce nu este statul națiune. Hunorică, brav om politică, tânăr și în forță ca Ponta, vrea să arate că are și el o creastă de cucoș mai roșie pe frunte. Ce s-a gândit el: “Dacă tot nu sunt la guvernare, să îi învăț eu pe români cum stă treaba cu națiunea, cu istoria de la ’48 încoace, cu de toate pentru toți”. Omul își face treaba. Nu știu exact ce e cu partidul ăsta UDMR, mi-ar fi ușor să îmi dau cu părerea despre el, așa cum face Hunorică cu ideea de stat națiune, dar prefer să fiu peste coeficientul lui de….inteligență. Nu este de contestat că omul vorbește, dar ca să răsucești idei naționaliste și periculoase în mințile oamenilor nu e prea sănătos. Prostimea mușcă orice momeală.

Lecția de teorie și analiză politică. Poate domnul Hunorică nu are timp să citească, iar în aceste condiții îi propun eu câteva idei, poate va reuși într-un final să ne spună ce fel de stat sau națiune este România. Într-o lucrare de Barry Buzan, “Popoarele, statele și teama” (pp. 74-103), ni se spune că există mai multe tipuri de legături între națiune și stat: națiunea-stat, statul-națiune, națiunea-stat parțială, multinaționalul (federativ, imperialist) luând în considerare trei elemente importante:

–          Ideea de stat (fiind vârful unui triunghi imaginar), având două surse de formare: națiunea și ideile organizatoare

–          Baza fizică a statului

–          Exprimarea instituțională a statului, (p. 75).

O altă interpretare este utilă și anume că “ideea de stat este cea care oferă legăturile majore ce țin laolaltă pachetul teritoriu-politică-societate și definește o bună parte din caracterul lui și din puterea lui ca actor în sistemul internațional” (p. 74).   Mai departe, autorul ne spune că “după uzanțele moderne, națiunea este definită ca un grup larg de oameni având în comun aceeași moștenire culturală și, probabil, etnică sau rasială” (p. 80).

Iată ce spune Ortega y Gasset în lucrarea “Europa și ideea de națiune”: “Ce este o națiune?… națiune în sensul pe care îl dăm acestui cuvânt atunci când îl raportăm la popoarele europene însemnează o unitate de conviețuire distinctă de ceea ce înțelegem prin <popor>”, (p. 11).

O ultimă definiție și poate mai potrivită, este cea din lucrarea “Transformări globale. Politică, economie și cultură” (Held & all, 2004): “națiunea este o comunitate a tuturor claselor ale cărei sentimente împărtășite de identitate, de solidaritate și de interese sunt înrădăcinate într-o entitate etnică și într-o experiență istorică comună (reală, imaginată sau interpretată) și al cărei proiect politic central este posedarea unui stat distinct într-un teritoriu delimitat”, (p. 382).

Așadar, domnule Hunorică, ce este România? Eu mai pot continua să definesc statul, suveranitatea, teritoriul, Constituția și apoi să le propun spre dezbatere.

Pseudo-victimele

După așa un parcurs teoretic, inițiatic, este bine să intrăm și pe planurile conspiraționiste pe care “foștii” le fac împotriva “actualilor”, dar care sunt tot ei. Nu înțelege nimeni nimic. Cert este că domnul Voiculescu nu e vinovat. Cum nu este vinovat nici Năstase. Sigur e un aranjament între Becali și Pivniceru, că tot sunt buni prieteni. Dacă ai azi televiziune devii cel mai bun, cel mai corect, cel mai util, cel mai erou, trebuie doar să ai curajul să crezi în ce spui. Lupta se dă pentru “calitatea” Justiției. Cine o înhață va fi “supremul binefăcător” de dreptate.

Liniștea de după

Politicienii noștri ne dau acum o gumă de mestecat cu aromă de “LINIȘTE”. Liniște pentru popor, pentru binele românilor, pentru stabilitate, pentru adevăr și dreptate, pentru un “nou drum politic” (ce o fi și asta, nu îmi pot da seama). Ei domnilor, ați fi vrând dumneavoastră liniște, dar e posibil să nu mai dorească asta poporul. Când ani întregi ești manipulat, hăituit, mușchii puși în mișcare intră într-o contracție continuă, chiar un timp îndelungat imediat ce tu te-ai oprit. E un fenomen biologic, nu ai ce să faci.

Liniștea asta de după propovăduită de clasa politică este un răspuns la lipsa lor de legitimitate. Din toate părțile și cu toți actorii.

Lucirea gheții și trezirea la realitate

Revenind la orașul nostru drag, Iașul, unde din când în când mai ninge, mai plouă, mai apar gropi pe străzi, se mai măresc taxele. Ieri se face că a plouat. Anotimpul săracul nu are nicio vină! Și din mix-ul ăsta de zăpadă necurățată, cu ploaie, a ieșit cel mai frumos derdeluș, iar lucirea gheții îmi luminau mintea. Cu o încrede nebunească în abilitățile mele de fost sportiv de performanță am crezut că pot depăși momentul, am luat trotuarele orașului ca pe un patinoar. Am încercat să găsesc partea pozitivă și optimistă din tot ce se petrece, dar iată că destinul mi-a jucat feste. Am fost trezit la realitate de o frumoasă căzătură. Mi-am zis atunci: “Dar Dragoș, tu nu ai votat cu Nichita! De fapt cam tot cartierul a votat altfel”. M-am învinovățit. Nu i-am dat primarului dreptul de a mă reprezenta și acum sunt pedepsit. Dacă așa stau lucrurile mai este necesară plata taxelor? Nu cred. Dar sunt convins că ele se vor mări în 2013. De ce? Iarăși nu știu.

Nu știu cum pot numi starea asta a lucrurilor. Că e bazată pe nesimțire, pe ipocrizie, nu o să niciodată. Păduchii stau bine ascunși, asta o cunoaște toată lumea. Nu o să iasă măcar unul din ei și să spună ce se petrece. E posibil în câteva lui să ne apară din nou pe ecran binefăcătorii (se vor pregăti alegerile pentru Parlamentul European și pentru funcția de Președinte). Dacă primarul vrea să ne curățăm noi străzile și trotuarele, o facem cu mare plăcere, dar nu mai dorim să plătim taxe. Punct și de la capăt.

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , , , , , ,

2 răspunsuri la „Democrația existențială la români

  1. Alina

    01/05/2013 at 10:10 AM

    “Yesterday I was clever, so I wanted to change the world.
    Today I am wise, so I am changing myself.”
    ― Rumi

    Ce este România pentru dumneavoastră?

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: