RSS

Rolul PE şi “uniunea politică”

09 Iun

În ultima săptămână două idei importante s-au abătut asupra Uniunii Europene, sau a construcţiei europene per ansamblu. Prima este foarte importantă şi anume rolul pe care Parlamentul European îl are la nivel european. Consiliul UE a decis, mai mult sau mai puţin democratic să excludă PE din procesul privind măsurile legislative din spaţiul Schengen, cu unele modificări ce privesc închiderea graniţelor în situaţii excepţionale dacă este cazul.

Organizarea comunitară prevede un aşa-numit “triunghi decizional”, în care actorii instituţionali importanţi sunt Consiliul UE, care reprezintă interesele statelor membre, Comisia Europeană, independentă faţă de nivelul naţional şi Parlamentul European, ce îi reprezintă în mod direct pe cetăţenii UE. Consiliul UE încalcă două aspecte importante privind deciziile la nivel comunitar:

  1. Nu respectă principiile care sunt la baza funcţionării instituţiilor europene: “autonomiei instituţiilor comunitare, atribuirii de competenţe, echilibrului instituţional şi principiul transparenţei”. „Echilibrul instituţional” şi „principiul transparenţei” sunt cele care ne interesează acum. Primul are la bază respectarea acelui “triunghi decizional”, în care toate instituţiile nu trebuie să încalce atribuţiile celeilalte şi toate trebuie să confere un nivel de colaborare la nivel de participare decizională. Al doilea principiu important, cel al transparenţei, are rolul de a asigura o bună guvernare în acord cu toţi actorii de la nivel comunitar, printre care îi includem şi pe cetăţenii europeni, reprezentaţi prin europarlamentari. Iată ce spune art. 15 din TFUE:

– “(1) În scopul promovării unei bune guvernări şi asigurării participării societăţii civile, instituţiile, organele, oficiile şi agenţiile Uniunii acţionează respectând în cel mai înalt grad principiul transparenţei.”

  1. Nu se ia în considerare procedura de CODECIZIE, ce are scopul de a lua deciziile la nivel comunitar între PE şi Consiliul UE, documentele fiind întocmite de COREPER (Comitetul reprezentanţilor permanenţi ai statelor membre), chiar dacă PE are un rol consultativ, dar a fost câştigat prin diferitele tratate adoptate la nivel comunitar, ultimul şi cel mai important fiind cel de la Lisabona.

Parlamentul European este purtătorul de cuvânt al cetăţenilor, care şi-a lărgit rolul la nivel comunitar încă de la începuturile construcţiei europene, când avea doar rol consultativ şi de strictă reprezentare, dar numiţi de statele membre. Astăzi, membri PE sunt aleşi direct de cetăţenii statelor UE şi reprezintă interesele acestora, chiar dacă există şi anumite deficite. Se vrea sau nu a accepta, este o instituţie care pune în valoare şi rolul cetăţenilor, iar Consiliul UE nu trebuie să îl excludă, pentru că prin asta exclude valoarea “cetăţeniei europene”, pe care o deţinem cu toţii.

Rolul europarlamentarilor este unul foarte important, iar demersul lor poate fi unul cât se poate de legal în viitorul apropiat pentru a contesta decizia Consiliului UE. Până acum nu am văzut o reacţie din partea acestora, puţini fiind la curent cu rolul pe care îl joacă şi îl reprezintă. Doar Renate Weber este cea care pare să aibă o poziţie mai complexă, fiind depus şi un Proiect de Raport din partea acesteia, “referitor la Regulamentul Parlamentului European şi al Consiliului de modificare a Regulamentului (CE) nr. 562/2006 pentru instituirea de norme  comune privind reintroducerea temporară a controlului la frontierele interne în circumstanțe excepționale”, cu un număr de 16 amendamente, ce vizează unele modificări privind libera circulaţie a persoanelor în cazuri excepţionale la nivel european, ce are în vedere câteva principii, reguli şi măsuri administrative care să confere o decizie cât mai transparentă, o decizie comună, nu la “nivelul Uniunii” aşa cum vine din propunerea textului Comisiei, ci una “coordonată” privind luarea deciziilor.

(COM(2011)0560 – C7-0248/2011 – 2011/0242(COD))

Rămâne să urmărim şi să susţinem punctul de vedere al PE, pentru că este o instituţie de reprezentare a cetăţenilor şi are menirea de a fi  de acord sau nu cu unele prevederi la nivel european. O să încerc să monitorizez implicarea europarlamentarilor români privind această situaţie.

A doua problemă importantă pe care o aduc în discuţie este declaraţia Cancelarului german Angela Merkel din ultimele zile, când a spus că doreşte să se construiască o “uniune politică”, în timp, chiar dacă nu va include toţi actorii UE. Nu ştiu cum este această “uniune politică”, dar tocmai Germania şi Franţa au fost cele care au propus să scoată din “joc” PE privind normele legislative ce vizează spaţiul Schengen. Instituţiile sunt menite să construiască un consens politic, o decizie politică la nivelul UE, dar se pare că principiile care guvernează unele decizii nu sunt luate în considerare. Pentru a face o “uniune politică” este necesară cedarea unor competenţe naţionale, care sunt prevăzute în constituţiile fiecărui stat membru. Se propune un posibil model cum a fost uniunea fiscală, sau Pactul Fiscal (care nu ştiu cât de legitim este, dar avem o altă discuţie aici).

Se vrea, din câte înţeleg un model federal pentru UE, la care Franţa, Marea Britanie cu siguranţă nu vor fi de acord (nu este prima încercare de construire a unei uniuni politice). Impasul în care se regăseşte în aceste momente spaţiul comunitar ne pune la încercare dispoziţia de a merge mai departe, dar nu se cunoaşte un context exact, vizionar. Nu poate fi o idee de moment, la care se va renunţa atunci când lucrurile încep să meargă “bine”. Sistemul cu “două viteze” nu pare unul consecvent, ci doar pentru a atinge unele puncte sensibile în UE, cum se spune, se încearcă din nou o “retorică politică comunitară”. Până şi actualul preşedinte al Comisiei Europene, Jose Manuel Durao Barosso spune că este necesar să se construiască un “federalism gradual. Nu ştiu care este convergenţa între cele “două viteze” şi modelul de “federalism gradual”, dar important este să nu cădem într-un masiv “deficit democratic” în construcţia europeană.

Doamna Merkel trebuie să aibă în vedere că pentru a crea o “uniune politică” trebuie să existe un nivel ridicat de încredere şi transparenţă la nivelul deciziilor comunitare.

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: