RSS

Poezie, nebunie şi iubire – Italia

01 Iun

Prima dată este poezia, cea care dezvăluie trăirea unui poet. Poezia este cea care învăluie în versuri cele mai sufleteşti şi trupeşti momente. Rima, gândul, chemarea, sonoritatea vocii interioare, împiedicarea cugetărilor, toate acestea fac din poezie tărâmul celor inadaptaţi de viaţa cea de toate zilele şi oamenii cei de toate formele şi viciile.

Apoi este nebunia, acea stare în care nu mai accepţi nimic, te îndepărtezi de orice şi oricine, încerci să găseşti refugiul în simplele tale cugetări şi versuri, ţipi fără rost la cei care nu te înţeleg, faci chemări neîndemânatice către ceruri pătrunse de albastre creionări ale destinului. Totul se învârte într-o nebunie deşteptată de momentul trăirii, al adevărului, al împlinirii.

Iubirea este cea din urmă, este rezultatul neaşteptat dintre suma nebuniei cu poezia. Sufletul caută răgazul şi liniştea acolo unde mintea mai puţin gândeşte. Poezia şi nebunia se bat pentru a căuta un loc în palma iubirii şi pentru a fi păstrate în siguranţă către o viaţă neabătută de la răzvrătirea singurătăţii în lagărelele socialului şi al omenescului.

Cam aşa a fost şi filmul italian “O călătorie numită iubire (Un viaggio chiamato amore)”, o producţie din anul 2002 al regizorului Michele Placido.  O nouă seară din cadrul Festivalului Multicolor, cu o vreme răcoroasă, dar iertătoare, a reuşit să aducă şi mai mulţi spectatori la Casa de Cultură “M. Ursachi” din Parcul Copou. Un film care prezintă iubirea dramatică dintre doi mari scriitori italieni, Sibilla Aleramo şi Dino Campana.

Dino Campana a fost un poet vizionar al Italiei, născut în anul 1885, destul de nebun în comportamentul său şi critic cu o mare parte din colegii de breaslă ale acelor timpuri. Sibilla Aleramo a fost o faimoasă scriitoare italiană născută în anul 1876, cunoscută pentru  autobiografia, “Una donna”, o carte dăruită lui Dino pentru o posibilă critică.

Filmul este dramatic pentru că trăirile celor doi sunt atât de extreme în a-şi manifesta iubirea unul faţă de celălalt, încât nebunia este cea care ia locul romantismului şi al împlinirii. Sibilla reuşeşte să găsească în Dino acea persoană care să îi ofere o iubire pierdută în drama propriei copilării. Ştie că este unul dintre cei mai mari poeţi ai Italiei, în ciuda problemelor sale de sănătate şi ştie că poezia lui va reuşi să o facă fericită. Chiar în timpul unei scene din film ea spune că “poezia este viaţa mea”. Dino o iubeşte pentru că îi cunoaşte capacităţile de femeie puternică şi inteligentă, dar nu poate trece peste imaginea creată în timp ca fiind o femeie uşuratică.

Una dintre celebrele poezii ale lui Dino Campana este prezentată în film şi pe care o pun alături de această postare:

Sono sfiorite le rose…

In un momento
Sono sfiorite le rose,
I petali caduti
Perché io non potevo dimenticare le rose
Le cercavamo insieme
Abbiamo trovato delle rose,
Erano le sue rose, erano le mie rose
Questo viaggio chiamavamo amore
Col nostro sangue e colle nostre lagrime facevamo le rose.
Che brillavano un momento al sole del mattino
Le abbiamo sfiorite sotto il sole tra i rovi
Le rose che non erano le nostre rose
Le mie rose, le sue rose.

P.S: E così dimenticammo le rose.

~ Dino Campana per Sibilla Aleramo ~

Trebuie să înţelegem că dimensiunea sufletească ale unor artişti, mai ales ale celor doi, trecuţi prin drame proprii şi un Război Mondial, pune într-o “coloană infinită” accederea la o iubire liniştită şi lipsită de vrăjile oamenilor neînsufleţiţi. Ce este mai departe de infinit se poate regăsi în lupta dintre poezie şi nebunie.

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , , ,

3 răspunsuri la „Poezie, nebunie şi iubire – Italia

  1. oana clopotel

    08/10/2012 at 7:07 PM

    stii ca eu nu am apucat sa vad filmul asta desi imi fusese recomandat? 😀 sper sa-l vad in curand insa..

     
  2. bogdan

    11/25/2014 at 5:18 PM

    Sei la stella che mi illumina
    ogni sera con la tua luce di argento,
    Sei la più fragile e luccente
    Sei il sole che mi sveglia ogni mattina
    Sei la rugiada sulle rose
    che mi bacia e mi accarezza la guancia
    Sei il fiore che fiorisce nel mio cuore
    Sei la goccia di pioggia che mi sveglia
    dal mio sogno profondo e piacevole come il tuo sorriso.
    Sei la schiuma delle onde della vita che si spolvera
    alla altezza l’aria azzurro
    che comprende con la sua intensità l’ ala ferita
    di un’ anima scapata dalla mondo incatenato della tristezza
    Sei un sogno vagante scomparso nella mia mente
    Sei la rugiada del mattino tardi incendiate dal sole
    Sei la foglia che tengo tra le dita
    Sei il raggio di sole che mi accarezza occhi
    Sei l’ultima sillaba che dico prima di sognarti.

    TI AMO !!!

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: