RSS

În căutarea Statului de Drept

25 Mar

Institutul von Hayek din Iaşi a organizat de curând o conferinţă cu tema „Statul de Drept – între statul poliţienesc şi statul social”, invitat fiind lect. Univ. Dr. Marius Nicolae Bălan. După o introducere despre rolul statului într-o abordare din câte a părut juridică şi să fiu sincer o pledoarie interesantă cu două citate, unul dintre ele din Nietzsche (“Aşa grăit-a Zarathustra”) în încercarea de a afla ce este statul sau ce nu este el: „Statul este cel mai nesimţitor dintre nesimţitorii monştri. Nesimţitor, chiar şi când minte. Şi iată ce minciună îi scapă din gură: „Eu, Statul, sunt poporul”, au încins dezbaterea în ultima parte a conferinţei.

“Doar cei slabi caută refugiul în Stat”

Abordarea teoretică şi interpretativă a statului a fost baza dezbaterii. Fie că vorbim de un “monstru”, de un spaţiu fictiv, de o ascensiune a unor puteri pe umerii acestei instituţii de societate, nimeni nu ştie exact ce mai reprezintă astăzi în România statul. Ştim că statul de drept este forma în care se asigură un echilibru între cei ce conduc şi cei care sunt conduşi (dar cu puteri magice de partea celor mulţi).

Lect. Univ. Dr. Marius Bălan ne spune că dezvoltarea şi modernizarea vine cu un preţ şi anume interzicerea (unor libertăţi?), mai multe legi etc. Şi cum noi suntem într-o continuă modernizare, tranziţie, trăim şi supravieţuim doar dacă apar legi sau ni se impun reguli? Nu este o justificare logică. Nivelul de civilizaţie nu se măsoară în numărul de legi.

Cel care vrea să ne facă fericiţi cu forţa este un Tiran” – Statul poliţienesc

Cine face astăzi controlul? Şi cum se face? Se pare că totul trebuie să fie justificat prin lege. Bine sau mai puţin bine, legea (indiferent cine o face) atribuie legitimitate celor care vor să controleze. Dar ce se întâmplă când nici măcar acele legi date de personajele politice (reprezentanţi ai statului) nu respectă legile? Haos, incertitudine, incoerenţă, confuzie. Tocmai de aceea noi nu ne dăm seama în ce fel de stat trăim. Poate fi unul social, poliţienesc, minimal, nu ne se oferă nici măcar acest drept pentru a şti cum să reacţionăm şi să decidem. Aici este secretul celor care controlează, ambiguitatea e ordinea clară. Avem aşadar un stat de tip “cocitură”.

Astăzi avem un guvern condus de un fost şef de servicii secrete. Discuţiile au fost abordate şi pe această problemă (este o problemă?) Domnul Marius Bălan a venit în pledoaria sa cu momentul în care Hitler ajunge la putere şi cum în perioada decembrie 1932 – ianuarie 1933, premierul german a fost un fost şef de servicii secrete. Este şi exemplul dat de premierul român Mihai Răzvan Ungureanu după emisiunea de la Antena 3.

Domnul Prof. Univ. Dr. Ion Pohoaţă a venit cu întrebarea firească: “Unde mă aflu eu? În ce fel de stat?” Răspunsul este simplu: stat pe loc, stat în bancă, stat în tranziţie. Ce suntem şi ce facem numai cei care ne conduc ştiu.

Intervenţia cea mai provocatoarea a fost a domnului Conf. Univ. Dr. Ilie Fârte care a spus că nu vrea să facă parte din acest stat. Nu recunoaşte datoriile publice şi nu acceptă să fie taxat pentru greşelile făcute de guvernanţi. Logica este cât se poate de corectă. Dar controversele au planat în jurul căutării unei definiţii a statului. Ce este statul? nimeni nu ştie concret. Fie este “o corporaţie, o ficţiune, controlată de oameni”, sau revenind la Nietzsche este o “bestie blondă” (“blonde beasts”, vezi “On the Genealogy of Morals” pag. 86) răspunsul nu există.

Suntem oare în perioada de semnare a unor noi termeni privind contractul social lansat de Rousseau? Suntem supuşi în totalitate? Cine se simte bine aşa? De ce alţii îşi iau dreptul să ne facă fericiţi? Ce este dreptatea (cea care nu se confundă întotdeauna cu adevărul)? Pe ce logică universală suntem nevoiţi să plătim taxe pe proprietăţi personale o dată ce le-am cumpărat? Ce este legea şi cine face legea?

Concluzia pe care o consider onestă în urma aceste dezbateri este următoarea: gazeta şi politicul prostesc. Suntem importanţi până la vot şi apoi nu mai contăm şi nu mai putem reacţiona. Eu nu vreau acest tip de politică.

Până la urmă ce este Statul? Ce este Statul de drept?

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , , , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: