RSS

Lipsa de originalitate (creativitate) ne va face o societate mediocră

22 Feb

Știți acei oameni care se dau mari cu realizările altora? Acele persoane care nu știu să stea bine pe propriile picioare și deodată devin mari? Poate cunoașteți și ziare care “excelează” în articole nemaipomenite?

Societatea românească nu a fost capabilă să facă o clară departajare între a imita și a lua ca model. Țin minte că la ultimele două training-uri pe care le-am susținut am vorbit și despre cele două forme foarte nuanțate în mintea noastră.

Chiar și fondatorii Junimii, au remarcat acest aspect, că totul la noi este bazat pe copiere, o imitație perfectă, nici măcar nu putem vorbi de o adaptare (ar fi fost bine). Cine stă să verifice de unde a venit ideea, modelul creat, originalitatea, autenticitatea? Nimeni. Tocmai de aceea avem personaje mistificate de darul de a imita până la refuz cu scopul de a spune “eu am făcut asta”, “sunt deștept foc și uite ce am realizat”, “mi-a venit o idée de proiect”, “vreau să ajut, să fac că e bine” etc.

Când vorbim de imitatori, facem referire la acele persoane care nu vor recunoaște că altcineva a fost în spatele acelei “idei bune” sau „idei mari”. El va mușamaliza foarte bine produsul finit, îl va ambala până îi ies ochii din orbită ca să aibă pieptul mare. Și uite așa devenim mediocri și înceți la minte. Niște mimi ce excelează în săli de spectacole care ar trebui să fie goale, dar de fapt sunt pline de cei care abia așteaptă la rând să devină imitatori şi să aprecieze “munca mimilor”.

Cei care iau un model își recunosc sursa de informare, îi recunosc pe creator. Originalitatea și creativitatea nu mai este un plus pentru cel care le creează, doar dacă și le ține foarte bine păzite. Persoana care imită nu va ajunge niciodată cu bine la punctul final, pentru că nu are în minte viziunea creatorului. Se va cufunda în reușite fantastice și se va “înneca ca țiganul la mal”.

Să luăm exemplul unui ziar. Dacă mie îmi vine ideea să vorbesc creativ despre X situație, cine mă cunoaște pe mine atât de mult încât să îmi recunoască munca? Dar dacă la ziar scrie nenea Y, om de cultură, cunoscut pe acel subiect, după două zile, altfel stă treaba. La oamenii politicieni nu mai spun. Așteaptă comentariile, analizele, experiențele pentru a vedea care e direcţia pentru viitor, înșelând minți și suflete cu idei copiate, dar transportate de gândiri vulgare și meschine, hai să zicem mitocani sau mitocane. Nu îi vedeţi? acum vorbesc despre cultură, cărţi citite, sport, politică externă. Dar ei nu sunt vinovaţi, ei îşi urmează destinul fals, mitic şi depravat. Vinovaţii sunt cei care îi ascultă, îi ridică în slăvi. O să vă miraţi când o să ştiţi ce de adulatori există. Soluţia: oamenii de bună-credinţă, cunoscători, cei care apreciază autenticul şi dezvoltarea ideilor în locuri neînrădăcinate cu proaste obiceiuri meschine trebuie să renască, atunci avem o şansă. Exemple am cu sutele, dar cine mă crede pe mine? Mai degrabă ascultaţi un specialist în Z, W, M domeniu, decât un simplu cetăţean care se chinuie şi face muncă voluntară. Specialiştii ăştia apar ca omizile. Hop, na că sunt specialist!

Astăzi e mai simplu pentru mimi şi imitatori. Sursele de informare şi căutarea unei idei profunde sunt mai uşor de găsit. O persoană din T orăşel transmite un mesaj pe FB, TW, blog (nesemnificat am spune, pentru că persoana este nesemnificativă), dar la colţ stă un Raptosaurus gata să triumfe. Tocmai de aceea critic reţelele sociale şi am început nici în puterea blogurilor să nu mai cred. Majoritatea bloggerilor suferă de un sindrom al “marketing-ului online”, sunt un fel de pseudo-economişti, sau pseudo-promotori, pseudo-muncitori.

Cicero, mare gânditor antic, ne învaţă cum să facem diferenţa între adevărata virtute şi imitarea acesteia.

Trebuie, însă, distinse cu atenţie, ca să nu ne amăgească acele vicii care par a imita virtutea. Căcirăutatea imită prudenţa, sălbăticia în alungarea plăcerilor imită temperanţa, trufia care se înalţă prea mult imită mărinimia sufletului şi risipa imită dărnicia, îndrăzneala imită curajul, duritatea sălbatică imită răbdarea, cruzimea imită dreptatea, superstiţia imită religia, moliciunea sufletului imită blândeţea, timiditatea imită sfiiciunea, cearta şi capcana cuvintelor imită înţelepciunea disputelor şi fluxul gol al rostirii imită forţa oratorică. Toate cele exagerate în acest gen par asemănătoare străduinţelor bune.

Ca să depăşim momentele de felul “toată lumea este rea”, “cine să mai creadă?”, “nu mai sunt prieteni adevăraţi” şi multe altele, e nevoie să învăţăm corect o virtute, asta doar dacă vrem. Trebuie să ştim care ne sunt valorile şi principiile. Trebuie să fim recunoscători și sinceri cu ideile și faptele noastre. Sinceritatea! Principiile! Recunoștință! Ce abstract sună pentru viețile celor sălbăticiți de notorietatea făcută de munca neajutoraților căutători de dreptate și cultură civică. Părerea mea nu contează pentru că eu nu sunt un specialist, un foarte bun cunoscător, un internaut care fur vizualizări ca să arăt ce vizitat sunt eu şi citit. Trebuie să învăţăm să facem distincţia între cel care creează şi cel care imită.

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , , ,

2 răspunsuri la „Lipsa de originalitate (creativitate) ne va face o societate mediocră

  1. Loredana Floarea

    08/06/2012 at 12:17 PM

    Nu cunoşti zicala: „DE LA NECULCE ÎNCOACE, CĂRŢILE DIN CĂRŢI SE FACE” .?

     

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: