RSS

Discernământ și pragmatism

18 Ian

Nu am vrut să scriu despre evenimentele din țară pe blog, pentru că nu am vrut să le dau celor politizați subiect de conversație, dar astfel aș refuza o atitudine civică,  venită din partea unui tânăr care vorbește despre cultură civică, cultură politică și democrație. Am urmărit în ultimele zile evoluția evenimentelor, comentarii și invitații de la diferitele emisiuni, mai mult sau mai puțin realiste.

Cronologie

Așa cum am menționat, Președintele Traian Băsescu a făcut două greșeli, fie au fost intenționate, fie a fost consiliat într-o direcție greșită. Prima greșeală, atacul în direct cu Raed Arafat. E clar, era o dispută mai veche, dar acum a explodat. A doua greșeală, retragerea propunerii de lege pentru reforma în sănătate. Am pornit un protest pentru Raed Arafat, de susținere, am văzut și învățat care sunt atribuțiile serviciului de urgență SMURD, care lucrează în subordinea MAI. De aici am pornit spre o lungă dezbatere despre privatizare, dar nu știm unde va fi (SMURD sau posibile firme care să preia asigurările de sănătate). Mass-media începe să “țipe” (au găsit subiectul) că oamenii ies în stradă pentru Arafat și reforma în sănătate (fiecare a protestat pentru durerea personală). Au venit suporterii (cu felul lor de a protesta), dar curios, au venit ei singuri, sau a fost din nou un gest intenționat? Și așa am revăzut un meci Jandarmi-Suporteri (s-a terminat la egalitate, iar competiția poate continua, însă nu știm sigur unde). După trei zile încep să apară oameni cu mesaje pentru politicieni (politicieni de toate culorile), unii de bună credință, alții sufocați de reacțiile sălbatice ale președintelui, parcă și jandarmi erau printre protestatari. Studenții au avut o inițiativă (s-a oprit undeva, dar nu știu unde) și aici vedem o problemă, lipsa de comunicare între asociațiile și liderii studenților. Pe final, evident nu mai erau așa mulți protestatari, dar televiziunile s-au decis să facă emisiunile în stradă (ca totul să pară grandios, de amploare). Mi-a plăcut diversitatea invitaților, a persoanelor intervievate, modul de a căuta lideri, oameni cu viziune, strategii. PNL vrea manifestații, Ponta se “abține”. Raed Arafat parcă poate cădea la pace cu Emil Boc (ni se anulează tot protestul în cazul acesta). Președintele nu se știe unde este. Stop! E de ajuns.

Părere personală

Chiar dacă nu sunt în România, îmi pot da seama de cele petrecute în țară. Pe canalele social-media am susținut ideea că trebuie să construim o reacție a conștiinței și după să ieșim în stradă. Știm mai bine ce vrem și cum vrem să facem. Nu îmi doresc eu, un tânăr, fără prea mari puteri decizionale, să cădem din nou în păcatul ILUZIEI și să avem impresia că facem o schimbare, s-au că am dori asta și de fapt să avem o cădere psihică (sofisticat nu?), așa cum a fost în 1989. Nu vreau să ne lăsăm purtați de valuri de manipulare. Știm de ce vrem să fim acolo? Știm pentru cine? Dacă nu, de unde vine schimbarea? Foarte bine, sunt de acord, începem să ne dăm seama că avem puterea să acționăm. Este perfect. Dar are cineva impresia că Opoziția are inima frântă de necazurile noastre? Dacă da, atunci nu suntem realiști. Nu vreau alegeri anticipate, ar crea un haos și mai mare, o să fim și mai debusolați. Dacă USL se crede în stare de ceva să aștepte alegerile. De un lucru nu pot să îmi dau seama, de ce Ponta a prezentat “situația” din țară liderilor europeni ? sau pe unde se mai plimbă el. Se pare că nu avem bărbați în politică. Stai aici și luptă, nu te plânge ca o fetiță celorlați. Asta înseamnă lipsă de coerență, de viziune. Merg cu plăcinta arsă la bunica. Începe și fă alta domnule Ponta, că domnul Antonescu te vrea Prim-Ministru, ce Doamne iartă-mă! Pe FB a existat o întreagă campanie de susținere a lui Raed Arafat, de suspendare a președintelui și culmea, pe canalele de social-media nu prea s-a căzut în păcat. Eu nu am permis ca aceste mesaje să apară pe Wall-ul meu. Și tot au venit și tot au venit. Pe e-mail primesc mesaje fantomă, cu numele unei televiziuni (nu o comunic) că “Președintele a demisionat”. Mesajul e contrafăcut și are tot rol de manipulare, dar cine îl livrează? Se joacă tare!

USL și strategia politică pentru accederea la putere

Este de înțeles că USL abia așteaptă să ajungă la putere. Dacă vor alegeri anticipate și vor câștiga, atunci ar avea timp să crească salariile și pensiile (ceea ce ar face și PDL) pentru a câștiga, dar imediat va exista aceeași mișcare politică (se anunță un nou val al crizei economice – va fi un fel de reluare a discursului Boc-Băsescu că e nevoie de reforme și tăieri), sau pot veni la guvernare, dar să nu facă nimic concret, iar PDL să arate cu degetul spre ei: “Na, au vrut putere, acum ce fac?” și posibilitatea să piardă campania electorală. Sunt două ipoteze.

Declarațiile publice nu au existat (o anumită logică)

La televiziuni invitații tot cereau ca președintele, premierul, politicienii să facă declarații publice. În primul rând, ar fi creat și o mai mare intrigare a celor care protestau, dar mai important, în spatele cortinei se negocia domnilor! Raed Arafat nu a mers degeaba din nou la Ministerul Sănătății.

Televiziunea – în reluare și agresată. Frustrările se resfrâng și la adresa mass-mediei

Greșeala făcută de media a fost să transmită o imagine a unei manifestări în masă (ceea ce nu este și nu a fost adevărat). Consecința: o cădere morală a cetățenilor pentru viitoare posibile și adevărate proteste (pașnice la bază, zic eu) atunci când poate reușim să concepem un mesaj comun despre cum trebuie să construim și să rearanjăm valorile în clasa politică. Dar am văzut că și reporterii au suportat consecințele protestatarilor.  Pentru mine erau “cordoane” de jandarmi care opreau protestatarii și “cordoane” de reporteri și cameramani. Excepțional! Cum era cineva pe jos, deasupra lui se arunca un nor negru de camere și microfoane. Omul nu se putea ridica pentru a continua protestul, ci era nevoit să lupte cu mass-media.

Opinii online

Am urmărit felul de a răspunde protestelor din țară venite de la diverși lideri de opinie, bloggeri și fețe politice. Nu a existat o atitudine omogenă, dar am observat că și-au făcut apariția argumente realiste și fără reguli politice. Sandra Pralong ne vorbește despre scopul și mijloacele pe care se pare puterea nu reușește să le alinieze. Nu vorbim de democrație și modernitate doar pentru a rămâne fascinați 3 zile (atât durează o minune), ci e nevoie de persistență, nu de o educație pentru “credulitate” a tot ce zice șeful. Citarea lui Abraham Lincoln este binevenită: „poţi să prosteşti toţi oamenii o parte din timp, sau poţi să prosteşti o parte din oameni tot timpul, dar nu poţi să prosteşti toţi oamenii, tot timpul…”

Răzvan Timofciuc punctează bine despre atitudinile minuțios (intelectual) vulgare ale lui Baconski, Neamțu (nici mie nu îmi este simpatic) etc. Dacă vreți să aflați câte ceva despre intelectuali și putere, vă invit să citiți ultimul editorial realizat de mine împreună cu Elena Ungureanu în numărul 7 al Revistei Iuventa. Dar întrebarea mea pentru Răzvan este: Tu chiar crezi că “Partidul Național” va produce o schimbare a individului (e o concepție a lui J. Locke cum că totul trebuie centrat pe o moralitate individualistă)? Din câte văd eu, la Iași, Președinte este tot Relu Fenechiu, iar la Primărie îl susțineți pe Nichita. Nu prea merge. Voi ce putere de decizie aveți?

Vlad Mixich ne spune o poveste frumoasă despre “Revoluția la care visez eu”. Echilibrat mesajul și cât se poate de omenesc. Exemplul fiicei care o îndrumă pe mama sa mi se pare exemplar: „Mamă, du-te la proteste dacă știi de ce te duci. Dacă nu știi, stai și sună-ți un prieten care are nevoie de o vorbă bună. E mai valoros decât să fii gură cască.” O astfel de revoluție trebuie să aibă fiecare și imediat ieșim în stradă și facem schimbarea.

Florin Lăzărescu ne vorbește despre un instinct de a arunca cu pietre. E instinctul celor din “subterană”, dar vreau să pomenesc și de jandarmi care au folosit același model, aruncând cu pietre în suporteri. Așadar nu există  ceva subteran și ceva de suprafață. Erau aceeași. Dar sunt de acord cu “IQ-ul celui încolțit”. Lăzărescu trasmite un mesaj de reflecție: dacă politicienii ne vor mai proști, mai limitați, cu atât va fi mai mare reacția. Foarte adevărat! Vreau să se ştie:  în ultimii ani, nu există o zi în care să nu fiu instigat la violenţă de către cei care conduc ţara.”

Ruxandra Predescu, Diana Sofronie, Alexandra Bohan și alți bloggeri și-au păstrat cumpătul și o limită de realism. Mă bucur că nu ne-am aruncat în brațele deziluziei și am stat, am analizat. Fie că au vorbit de o schimbare a fiecăruia în parte, sau de simplu motiv că trebuie să știm ce facem, aici am văzut o omogenitate a ideilor și mă bucur.

Ovidiu Gherasim Proca ne vorbește despre indignare și modul greșit în care am înțeles mesajul politicienilor despre reforma sănătății. O înlocuire a viciilor personale cu funcțiile unei instituții se cere amintită. Reforma nu se face cu atitudini vulgare și “nu în ultimul rând, lupta de stradă vine ca o consecinţă firească după înlocuirea dezbaterii publice cu agresiunea verbală şi a prezenţei politice cu prezenţa poliţienească.” Dar violența poate reprezenta la un moment dat soluția pentru o democrație adevărată?

O strategie pentru România și susținerea protestatarilor

Se cer soluții, păreri, argumente pentru o strategie. Păi tinerii care studiază în străinătate pentru ce sunt (cei care vor să se întoarcă)? Atâtea proiecte personale sau comunitare pentru ce sunt? Toate acestea trebuie lipite de brațele politicienilor, împreună cu solidaritatea noastră. Când nu vor, or să VREA! Repet, așa cum am menționat într-o veche postare pe blog: căutați-vă liderii, modelele, veniți cu ei în față și ne mai jucăm cu idei și dezbateri. Începeți să vă schimbați, să gândiți mai civic și mai exigent. Trebuie să căutăm schimbările de care avem nevoie acum (educație, justiție și sănătate). Ele sunt extrem de importante. Pentru cele trei domenii trebuie să existe proteste. Ele construiesc societatea și aduc dreptatea în fața noastră. Dacă aveți probleme luptați pentru rezolvarea lor, căutați ajutor (eu sunt dispus să ajut și să consiliez, nu că eu sunt un mare intelectual, dar așa cum și eu cer ajutor sau sfaturi, pot oferi mai departe același tip de atitudine, aici se crează coeziunea între noi, a majorității). Să nu aveți impresia că presa sau politicienii, sau mai bine spun, să nu vă așteptați ca ei să vă găsească liderii, să vă ajute să trăiți mai bine. Dacă începem să facem toate cele menționate mai sus e de bine.

Argument de final

Nu vreau ca în noi să se oprească spiritul de a reacționa. Vreau să îl dezvoltăm. Chiar dacă acum, o parte dintre noi criticăm, suntem pentru schimbare și o Românie decentă. Există două tipuri de manipulare, una venită din partea USL, cum că ei trebuie să guverneze și că “Totul va fi bine” (parcă HI-Q avea o melodie de genul ăsta), sau că au politicieni mai buni (sunt, dar trebuie să îi ajutăm să respire ca să ne poată face și pe noi să respirăm) și o manipulare venită din partea PDL, care ne lasă să ne manifestăm, să avem o opinie critică, să ne simțim alături de ei (aici e șmecheria, chiar dacă nu vrem) și până la urmă tot ei negociază ce nu vrem noi. Trebuie să fim calculați și prudenți. Nimic nu este mai ușor decât să oferi iluzii, iar ca să suportăm consecințele ar fi foarte greu. Capul sus! Avem capacitatea să ne menținem curați la minte și originali la suflet, cum îmi place să zic.

Anunțuri
 

Etichete: , , , , , ,

5 răspunsuri la „Discernământ și pragmatism

  1. Florin Adamache (@FlorinAdamache)

    01/18/2012 at 5:15 PM

    Mie nu-mi place politica… nu ma intereseaza, nu e un domeniu care sa ma preocupe. Am citit din curiozitate cele scrise de tine pe blog mai sus, iar concluzia la care am ajuns este si cea din dezbaterea de pe facebook pe care am avut-o acum 2-3 zile. Eu apreciez faptul ca de undeva de departe, comentezi, analizezi si monitorizezi ceea ce se intampla in Romania… cu toate astea e tot ce poti face pentru ca la fel ca si mine si la fel ca multi alti oameni esti legat cu mainile la spate si nu poti influenta in nici un fel. Protestele din strada nu cred ca sa sunt facute degeaba sau la comanda unor oameni. Cred ca e singurul fel de manifestare prin care oamenii se pot face auziti.
    Cu riscul de a ma repeta iti spun faptul ca indiferent de cine va veni la putere, e posibil sa nu schimbe nimic. Asta e „boala” politicii actuale romanesti…
    Cheers!

     
    • Dragoș Preutescu

      01/18/2012 at 5:41 PM

      Sunt de acord într-o anumită măsură. Depinde cum privim lucrurile. Eu susțin că se pot influiența deciziile politicienilor, doar că trebuie să îi învățăm să nu ne subestimeze. 😉

       
  2. Florin Adamache (@FlorinAdamache)

    01/18/2012 at 5:25 PM

    Revin cu un comentariu: Am auzit acum cateva minute la televizor faptul ca si romanii din afara tarii (au fost date ca exemplu Spania si Italia) vor iesi de maine sa protesteze in fata ambasadelor din zonele respective. Tu protestezi in vreun mod? Urmaresc deutsche welle sa-mi zici daca te vad pe acolo.

     
    • Dragoș Preutescu

      01/18/2012 at 5:39 PM

      Deocamdată învăț. Nu am venit să protestez aici și nici nu știu dacă e cazul. Dar e bine că urmărești Deutsche Welle. 🙂

       

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: