RSS

Omul model pentru mine

11 Ian

Nu ştiu dacă întotdeauna trebuie să fii celebru, sau să fi avut mari realizări în viaţă ca să devii un model, dar eu ştiu sigur care oamenii sunt pe primul loc în lista mea pentru a fi consideraţi exemple de viaţă. Sunt oamenii simpli, care reuşesc să dobândească educaţie, maturitate, omenie prin felul lor natural de a fi şi de a înţelege lumea din jurul lor. Am întâlnit astfel de persoane, le stimez şi le apreciez. De fiecare dată inima îmi tresare cînd le aud poveştile (iar ei nu ştiu asta). S-a întâmplat recent, când am reîntâlnit un fost coleg de la Crucea Roşie. Un băiat care a crescut într-un centru de plasament. Are o mare pasiune pentru muzică şi îi place să cânte la chitară. Cu toate că la prima vedere totul pare simplu, nu este. Când m-am întâlnit cu el mi-a spus că lucrează la nişte bătrâni, are grijă de ei şi în timpul liber mai este invitat să cânte pentru diferite ONG-uri sau prieteni. Mi-a spus un lucru excepţional, pe care de mult l-am reţinut, dar mai am nevoie din când în când de o reîmprospătare a memoriei: “Eu nu vreau să mă îmbogăţesc, ci doar vreau, în timp să am şi eu o casă a mea, să pot să mă gospodăresc singur şi să am ce e al meu pus la locul potrivit”. Ce frumos sună! Ce este bogăţia? Ce este celebritatea?

Ce este viaţa când lipseşte omenia din noi?

Nimic şi absolut nimic. Am văzut oameni bogaţi, cu bani în conturi, nefericiţi, cu familiile destrămate. Pentru mine omul model în viaţă este omul care ştie să fie umil, elegant, educat, matur, muncitor şi alte calităţi oferite de experienţele vieţii. De curând am remarcat începutul unui film (recunosc, nu am avut răbdare să îl văd până la final – “The tree of life”), unde ni se spunea că viaţa are două căi: o cale a suferinţei şi o alta a naturii – “Prin suferinţă nu cauţi plăcerile vieţii. Accepţi să fii neglijat, respins, uitat. Accepţi loviturile şi jignirile. Prin natură nu cauţi altceva decât desfătarea. Îi convingi şi pe ceilalţi să îţi facă pe plac. Îţi place să îi conduci. Să faci doar ce vrei. Găseşti motive să fii nefericit, chiar dacă întreaga lume e fericită, iar iubirea le zâmbeşte tuturor. Însă toţi cei care merg pe calea suferinţei îşi vor găsi fericirea” De ce este aşa? La urma urmei depinde de fiecare ce alege, dar tot vei pune întrebarea “DE CE?”.

Bine, să gândeşti a fi normal astăzi, declarându-te adept al altor valori şi principii (cele care sunt eterne) pare o nebunie pentru alţii, încât vine celebra dilemă a lui Einstein: “E o întrebare care uneori mă pune în încurcătură: eu sunt nebun sau ceilalţi?

La şcoala generală, la fel, am avut o colegă care şi-a petrecut primii ani ai copilăriei într-un centru de plasament, însă am apreciat-o că era foarte pasionată de fotbal (unii băieţi erau minciună pe lângă ea), iar eu nu ţin minte să fi fost demoralizată vreodată de viaţa ei, cel puţin când a ajuns la facultate. De fiecare dată când o întâlnesc ea munceşte. Fie vinde ziare, fie distribuie pliante, dar niciodată nu mi-a părut amărâtă de viaţa ei. Şi să nu îmi spuneţi că ei nu ştiu să lupte cu viaţa! Ştiu să facă asta mai bine ca oricine. Şi la drept vorbind, ei fac ceea ce le place, cântă, joacă fotbal şi nu îşi doresc toate comorile şi iluziile din falsa lume antipatică pe care de multe ori o vedem. Vă asigur că în aceste condiţii poţi ajunge un om respectat, elegant, cu o casă a ta şi o familie frumoasă.

Anunțuri
 

Etichete: , , ,

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare / Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare / Schimbă )

Fotografie Google+

Comentezi folosind contul tău Google+. Dezautentificare / Schimbă )

Conectare la %s

 
%d blogeri au apreciat asta: